Pe urmele mafiei

Probabil nu ați auzit despre Toripalimab. Este un medicament anti-cancer dezvoltat în China, care s-a dovedit a fi foarte eficient. Mă rog, nu despre eficiența medicamentului este vorba aici, ci despre un alt aspect care e simptomatic pentru un întreg sistem.

Medicamentul chinezesc a obținut aprobarea pentru comercializarea pe piața americană. Și de-aici începe întreaga nebunie. În China o doză a acestui medicament are un cost de sub 300$. În SUA, același medicament are un cost pe doză de ... aproape 9000$! De 30 de ori mai mult! Mai e însă un aspect: prețul din SUA este cel de distribuție, în timp ce cel din China e prețul final!!! Asta înseamnă în realitate o diferență mult mai mare.

La un asemenea cost devine mult mai rentabil să faci drumul din SUA în China pentru tratament. Nu vi se pare nebunesc? De fapt toată această diferență e simptomatică pentru un sistem care are de-a face din ce în ce mai mult cu practici mafiote și din ce în ce mai puțin cu sănătatea oamenilor. Ce anume poate face ca pentru un om născut într-o zonă nefericită viața să devină o chestie de costuri imposibil de susținut? 

Poate vă gândiți că, în acest caz, China se răzbună pe SUA, practicând prețuri nejustificat de mari. De fapt, povestea e puțin mai ciudată. Costul medicamentului din SUA ține cont de doi factori: de costul medicamentelor concurente aflate în stadiu similar de producție și de costurile cu firmele partenere ale producătorului chinez. În ceea ce privește primul punct, un medicament similar, dar mai puțin eficient, dezvoltat de gigantul Merk costă cu 20% mai mult decât medicamentul chinezesc. În ceea ce privește partenerii firmei chineze, aceștia au costuri extrem de ridicate date fiind pârghiile pe care trebuie să le miște pentru aprobarea medicamentului. Cu alte cuvinte, doi factori absolut aberanți ajung să mărească prețul unui medicament la un nivel absolut halucinant.

Desigur, prin prisma acestor evidențe nu mai miră pe nimeni de ce în SUA se cheltuiește cu sănătatea mai mult decât oriunde în lume, în condițiile în care  rezultatele sunt, în cel mai bun caz, discutabile. Americanul este departe de a fi unul dintre cei mai sănătoși oameni ai lumii. În topul celor mai sănătoase țări, SUA nici nu există. Top 10 al celor mai sănătoase țări ale lumii arată așa: Spania, Italia, Islanda, Japonia, Suedia, Australia, Elveția, Norvegia, Singapore, Canada. Nici în ceea ce privește calitatea actului medical SUA nu se află în top 10, care este ocupat de: Coreea de Sud, Taiwan, Danemarca, Austria, Japonia, Australia, Franța, Spania, Belgia, Anglia. 

Există doar un singur top unde SUA domină copios, anume la capitolul costuri asociate actului de sănătate. Aici, țara se află pe o poziție de neegalat din punctul de vedere al costului pe cap de locuitor: SUA(12 914$), Germania(7383$), Olanda(6753$), Austria(6693$), Suedia(6262$), Franța(6115$), Danemarca (6059$), Canada(5905$), Australia(5627$), Belgia(5400$), Anglia(5387$). 

Ce observăm punând față în față topul cheltuielilor în sănătate cu cel al calității actului medical? În primul rând, campionul absolutt al calității - Coreea de SUD - nu apare în top 10 cheltuieli. Și e logic să fie așa în condițiile în care cheltuielile de acolo sunt de aproximativ 4600$! Ceea ce putem vedea însă cu ochiul liber este că media cheltuielilor în sistemele considerate performante este sub media cheltuielilor din primele 10 sisteme de sănătate. Cu alte cuvinte, nu trebuie să bagi aiurea bani în sistem deoarece nu obții decât corupție. 

Cifrele afișate însă nu sunt cele reale. Ele sunt umflate deoarece și sistemele performante de sănătate sunt obligate să cotizeze la mafia farmaceutică. Cu niște prețuri corecte ale medicamentelor, cel mai probabil costurile reale ar fi de câteva ori mai mici. 

Iată așadar câți bani își trage mafia sistemului! Exemplul medicamentului chinezesc este doar unul. Dacă vă veți uita cu atenție, cel mai probabil veți găsi mii de exemple similare care trădează comportamentul mafiot al unui întreg sistem devenit intangibil la nivel mondial.