E SUA în explozie?

Bătrânul ramolit de la Casa Albă nu mai poate fi oprit decât cu pușcociul.  Asta e opinia mea văzând evenimentele care se succed într-un ritm absolut nebun. Cine s-ar fi gândit în urmă cu doar câteva luni că ne vom trezi într-un asemenea setup? Cine ar fi crezut că situația mondială se va deteriora într-un asemenea hal. Și toate acestea deoarece cea mai înaltă funcție a statului american e ocupată de un bătrânel ramolit care, din când în când, mai are obiceiul să facă pe el. 

O să încep de la situația din Orientul Mijlociu unde, din punctul meu de vedere, situația e scăpată total de sub control. E cât se poate de clar că Iranul face un joc foarte isteț acolo. Își înarmează milițiile cu arme ieftine, epuizând antiaerienele țintelor urmărite. O dronă iraniană e deosebit de ieftină. Un proiectil de Patriot este însă de până la 15 000 de ori mai scump decât ținta. Atunci când milițiile iraniene(sau rebelii Houthi) atacă, utilizează rachete ieftine sau drone. Pentru a fi date jos, spre acestea se trage cu proiectile de 3 milioane $ bucata. Inițial, americanii găsiseră soluții artizanale pentru dronele ultraieftine iraniene(modificate de ruși și cunoscute sub denumirea de Geran sau Shahed). Însă, noua generație a dronelor iraniene, Shahed 136, e de-a dreptul devastatoare. Autonomia e de 2500 km, focosul de 80kg,  viteză apropiată de cea a sunetului și o precizie devastatoare. Aceste drone nu pot fi date jos decât cu Patriot, iar aici deja avem o problemă maximă. Nu mai vorbesc de ingeniozitatea unor atacuri, precum cea de la baza al Tanf, unde drona care a provocat prăpădul, efectiv s-a ascuns în spatele unei drone de spionaj a SUA care se întorcea la bază. Drona iraniană nu a fost detectată decât în momentul atacului final, adică atunci când era prea târziu!

În Orient, milițiile de eliberare care acționează în Irak și Siria utilizează intens armament ieftin și dau lovituri năucitoare. Într-un atac de acum câteva zile, sistemul Patriot nu a fost capabil să anihileze o rachetă balistică iraniană, ceea ce arată că, din punct de vedere tehnologic, SUA e la pământ. De altfel s-a văzut clar din modul în care rușii au reușit să invalideze cu o ușurință maximă sistemele Patriot(și echivalentele occidentale) . 

„Proiectul” de apărare a coridorului marin prin Marea Roșie, de asemenea e un eșec usturător. Rebelii Houthi efectiv își bat joc de sutele de miliarde afișate de americani, sub forma navelor avansate de război sau a portavioanelor imense. Indiferent de forța de intimidare pusă la bătaie de către americani, se dovedește că Houthi găsesc vulnerabilitățile și lovesc nemilos. 

Dar despre Ucraina? N-am mai făcut de mult un „Front Update” deoarece, din câte observ, momentan se merge pe lovituri poziționale care urmăresc pregătirea unui mega-atac. Să vă dau câteva exemple. În vestul fostului Bahmut, rușii au ocupat Bohdanivka, Ivanivske și Klișkiivka. Cele trei localități fortificate se află la nord-est, est, respectiv sud-est de Ceasiv Iar, o localitate fortificată, aflată într-o zonă strategică, pe vârful unui deal. Așezarea în teren ne indică limpede faptul că e în pregătire un atac masiv asupra Ceasiv Iar-ului. În același timp, au crescut presiunea asupra Siversk-ului. Din desfășurarea de forțe, ne rezultă limpede că țintele reale ale rușilor sunt Slaviansk și Kramatorsk. Nu-mi dau seama când va începe conflictul pentru acapararea acestor orașe, dar până atunci observăm operațiuni cât se poate de clare în această direcție. Nu trebuie însă să uităm că avem de-a face și cu o ofensivă asupra Harkovului, anticamera acestuia fiind Kupiansk-ul, vizat cât se poate de clar de forțele ruse. Nu se văd mari mișcări pe front, dar părerea mea e că urmează să se dărâme o porțiune extrem de mare din apărarea ucraineană, sub efectul micilor lovituri aplicate cât se poate de chirurgical. Iar ceva îmi spune că rușii și-ar dori să mute masiv linia frontului și mai în interiorul Ucrainei, printr-un atac pe întreaga linie! 

Cum SUA nu mai poate ajuta Ucraina, totul a fost transferat în sarcina Uniunii Europene. Aceasta instituie politici de austeritate dureroase țărilor membre pentru a face rost de 50 miliarde de care Ucraina are nevoie ca de aer. Fără acești bani, întreaga romanță a invincibilei Ucraine ajunge o hârtie mototolită în coșul cu gunoi al intențiilor ticăloase ale hegemonului american.

Avem așadar trei fronturi deschise absolut aberant de bătrânul ramolit de la Casa Albă: Ucraina, Siria&Irak și Yemen. Și uite-așa vine întrebarea: ce-i mai trebuie chelului? Evident tichie de mărgăritar! Peste toate aceste dezastre în devenire, SUA are și o gravă problemă internă în Texas. Am ascultat unul dintre cele mai recente discursuri ale Guvernatorului Greg Abbott, iar ceea ce pot să vă spun este că încă este un discurs al echilibrului, care însă maschează o imensă frustrate. Cu Texasul nu-i de glumit! Este al treilea contributor la Bugetul Federal al SUA și, de asemenea, locuitorii săi trăiesc într-o cultură absolut diferită față de cea a SUA. Texasul este structural conservator. Locuitorii săi ar vota oricând o agendă a secesiunii de SUA. De aceea spun că discursul lui Abbott încă este unul al echilibrului, dar nu se știe pentru cât timp. Oricum, statele republicane s-au aliniat în spatele Texasului, în timp ce cele democrate clameză normalitatea care de mult a dispărut de pe teritoriul SUA. Polarizarea politică a SUA este una extremă, astfel încât cel de-al patrulea front, cel din Texas, este de fapt un front deschis pe întreg teritoriul SUA. Este frontul polarizării care riscă să dizolve întreaga SUA. De altfel, dacă stăm să ne gândim, întreaga construcție e una artificială, ținută până acum de bunăstare(de fapt, mai corect spus, de o promisiune a unei bunăstări ulterioare). Prăbușirea standardelor sociale duce la mișcări normale de eliberare de sub jugul federal. Statele respective au tot dreptul să spere la o agendă proprie, bazată pe valorile lor, nu de o agendă anormală, dictată de orice degenerat de la centru. 

E SUA în explozie? Încă nu, dar mult nu mai e. Laboratoarele deep state-ului vor să „inginerizeze” o nouă prosperitate, care să readucă ceva din coeziunea de altă dată. Doar că, până acum, toată acea bunăstare s-a dovedit a fi un eșec teribil din care au rămas doar promisiuni seci. Abia în momentul în care americanul de rând va observa cum toată propaganda „bunăstării viitoare” e o minciună gogonată, abia atunci, împins de disperare, va da lovitura fatală artificialului imperiu hegemonic american. Nu mai e mult, o să vedeți!