Cronica inutilelor discuții în fața oglinzii

Tembelismul lumii actuale nu poate fi oprit sub nicio formă. Așadar, înțeleg că Zelenskyi se cufundă în super-lux la un așa-zis summit de pace. OK, avem două țări care au ceva de împărțit, anume Ucraina și Rusia. Orice om cu un dram de creier în cap, printr-o discuție referitoare la pacea între cele două părți înțelege discuții între cele două părți, eventual cu asistență din partea altor țări sau organizații. Așadar, pentru a face pace între cele două țări care se luptă e obligatoriu să ai cele două părți la masă.

Știu că pentru un ipotetic cititor care nu are habar de situația politică actuală, introducerea pe care am făcut-o poate părea imbecilă. Cine s-ar putea gândi altfel? Ei bine, noi trebuie să ținem cont de faptul că trăim în lumea în care e normal să spui că „nu poți defini ce-i aia o femeie”. De fapt, dacă vrei să ai parte de-o funcție, trebuie chiar să crezi idioțenia, alături de întreaga doctrină cum că bărbatul nu-i tocmai bărbatul, femeia(aia de n-o poți defini) nu-i tocmai femeie, iar de-aici să dezvolți tomuri întregi de maculatură dedicată subiectului. Dacă nu vă e suficient de clar, sunteți candidați pentru trimiterea la reeducare.

Dar să depășim momentul. Înțeleg că în jur de 100 de nătărăi s-au întâlnit în Elveția ca să facă summit de pace în Ucraina. Fără Rusia, desigur. OK, ce-ar putea ieși din chestia asta? Trebuie să fii de-a dreptul prost pentru a crede că ar putea ieși ceva. Să presupunem că, în unanimitate absolută, se declară că Rusia trebuie să oprească focul și să părăsească teritoriul ucrainean. Ce se va întâmpla după? Chiar și dacă ești unul dintre cretinii pierduți în fluiditatea ideologiei actuale, înțelegi limpede că nu se poate întâmpla absolut nimic. Rusia nu a fost parte a negocierilor, așadar va continua. E cât se poate de limpede. Mai e însă și altceva.

Întreaga tevatură arată neputința teribilă a NATO și nervozitatea excesivă a prostănacilor care conduc destinele agresivei organizații militare occidentale. În caz că nu știați, de două săptămâni s-a împlinit termenul așa-numitei „Inițiative Cehe”. Despre ce e vorba? Despre trimiterea spre frontul ucrainean a 180 000 de obuze de artilerie, la un cost de 5 000 EUR/obuz. Aici ajungem la o chestiune foarte interesantă întrucât ar trebui să înțelegeți că rușii plătesc de 5 ori mai puțin pe obuz. Dar să nu ne oprim la asemenea detalii minore. Inițiativa cehă nu s-a îndeplinit deoarece ... Vestul nu are capacitate de producție. În termeni de echipamente și muniție pentru artilerie, SUA investește cele mai mari sume, China e pe locul 2, iar Rusia pe 3, la mare distanță față de cei doi competitori. Când vine însă vorba de producția efectivă, Rusia a ajuns să producă lunar mai multe obuze de artilerie decât primii zece producători mondiali la un loc. Înțelegeți așadar de ce inițiativa Cehiei nu a avut absolut niciun efect, eșuându-se livrarea muniției solicitate. 

Dar mai e ceva, de-a dreptul spectaculos. Complexul militar occidental se plânge de risipa pe care o fac ucrainenii. E o prostie, desigur, dar „observația” cu totul altceva, anume un interes de-al bișnițarilor din spate. Rheinmetall, de exemplu, le-a propus ucrainenilor ca în locul muniției clasice să folosească muniție ghidată „care-i mai precisă și are rezultate mult mai bune decât muniția clasică”. Așa cum ați intuit, e o șmecherie la mijloc. Un obuz ghidat costă între 70 000 și 250 000 $. Cu alte cuvinte, e vorba de bani, frate! Cum adică să te înhami să-i fabrici săracului ăluia din Ucraina între 14 și 50 de obuze, când poți să-i vinzi doar unul singur și să încasezi aceeași bani? E chestie de eficiență economică, nu-i așa? 

Un vehicul de infanterie chior - adică fără niciun fel de blindaj - ajunge să coste 25-30 milioane de dolari în Vest. La un preț de opt ori mai mic rușii livrează tancuri capabile. Recent am auzit că se face un mișto teribil de mașina de litografiat rusească în tehnologie EUV de ... 350 nm! Wow! Asta se întâmpla în Vest acum 30 de ani, spun occidentalii râzând. Factorii din spate însă nu râd deoarece sunt câteva chestii care-i neliniștesc. În primul rând, este o mașinărie făcută de la A la Z în Rusia, folosind tehnologie 100% rusească. De-aici, mai departe, vin optimizările. Mai e însă ceva: litograful prezentat de ruși nu este parte a proiectului de litografiere cu raze X, care teoretic ar fi capabil de performanțe sub 1 nm. Litograful EUV este parte a unui proiect militar care are ca scop livrarea de circuite integrate ultra-ieftine, necesare efortului de război. Când pui un circuit integrat a cărui misiune e de câteva minute - sau poate chiar secunde - nu te interesează în ce tehnologie e făcut. Poți să-l faci și cu tranzistori direct lipiți pe placă dacă asta te costă mai puțin și-ți oferă cadența de producție solicitată. Așadar, mai ușor cu pianul pe scări.

V-am prezentat datele de mai sus ca să înțelegeți că Occidentul s-a încurcat teribil în „planul ucrainean”. Doar că, așa cum îi e specific, atunci când ceva merge prost, escaladează situația. Mai nou, americanii se declară extrem de deciși să aibă o confruntare nucleară cu Rusia. Datele nu sunt de partea lor. Mai mult, pentru a atrage atenția, rușii au plasat câteva nave și submarine atomice în proximitatea coastei americane. Demonstrativ, au scos și submarinul la suprafață. Ba, mai mult, au invitat chiar și publicul din Cuba să viziteze un submarin. Inclusiv CNN-ul a fost la bord în „turul ghidat”. Factorii politici de la Washington au transmis că nu e corect ceea ce fac rușii. Mi se pare absolut normal: corect e numai atunci când îți împingi tu irațional idioții utili în coasta Rusiei. 

Un alt submarin nuclear patrulează în apele din proximitatea Scoției ca să-l liniștească și pe nulul Rishi. Iar alte submarine sunt pierdute din „vederile” NATO, fiind capabile să iasă la momentul potrivit acolo unde trebuie. Asta dacă operațiunea cu numele de cod „Ziua Judecății” va fi lansată de către ruși. 

Având acum toate aceste date înșirate pe hârtie, stau totuși să mă gândesc ce-o fi în capul participanților la „summitul de pace” din Elveția? Când eram mic, golanii aveau o vorbă: „Ți-e cald cu dinții-n gură?”. Cam asta ar trebui să înțeleagă și europenii și ar trebui s-o înțeleagă înainte de a se comporta prin Elveția precum fetele bătrâne, care se cer de nevastă singure în fața oglinzii.

Mă rog, concluziile anterior expuse ar funcționa într-o lume cât de cât normală. Însă, în lumea idioată în care trăim, vom înțelege în final că nu are aplicabilitate decât axioma lui Mike Tyson: „toți au un plan, până când primesc un pumn în gură”. E limpede când timp va mai rezista „planul”. De altfel, Lavrov a spus-o simplu: „Cei cu urechi vor auzi, cei cu creier vor înțelege!”. Sunt tare curios dacă mai există aceste organe în Occident!