Să înțelegem Africa în contextul geopolitic actual(2)

Dacă ieri am înțeles care-i miza Africii de la Est la Vest, e timpul să înțelegem și cealaltă axă, anume cea Nord-Sud. Sunt două axe extrem de importante care vor forma viitoarea osatură a continentului-vedetă al viitorului. Nu-s vorbe mari. Vă spun încă de pe acum că, încă din timpul vieții noastre, vom vedea o Africă dezvoltată vibrant, pe modelul Asiei. 

Am avut în articolul anterior numeroase comentarii negative la adresa africanilor, aproape atingând rasismul. A fost OK să le dau drumul? Da. Motivul e simplu: exact ceea ce se spune acum despre africani se spunea în urmă cu 40-50 de ani despre asiatici. Că nu știu decât să copieze, că sunt incapabili să ducă un lucru la bun sfârșit, că sunt săraci pentru că merită s.a.m.d. Ceea ce se întâmplă acum în Asia i-a lăsat cu gura căscată chiar și pe cei care-i înjurau în trecut. La fel va fi și cu Africa! Iar dacă aveți vreun ban de investit vă dau rețeta cea mai simplă: teren în Africa. Și-acum să revenim la subiect.

Coridorul Nord-Sud are două componente. Cea mai avansată este cea din sud, între Africa de Sud și Tanzania. O rețea de autostrăzi și căi ferate în plin proces de dezvoltare. De asemenea, procedurile simplificate de la frontiere au ca efect o mai fluidă circulație a mărfurilor între țări. Există însă și proiectul Egipt-Tanzania, cel care va concretiza cea mai importantă arteră comercială a Africii. 

Cele două coridoare economice au capacitatea de a transforma radical Africa. De altfel, semnele se văd încă de pe acum. Numeroase țări de pe continentul african își dublează PIB-ul de la un an la altul, ceea ce înseamnă că se intră pe un trend similar celui asiatic. Însă, la fel de adevărat este că totul e umbrit de lupta pentru putere care se dă între colonialiști și investitori. 

Colonialiștii sunt „lumea veche”, reprezentată de puterile occidentale precum SUA, Franța, Anglia. „Investitorii” sunt noii(sau mai vechii!) veniți pe teritoriul african, cu o agendă diferită. E vorba de chinezi, ruși sau statele bogate din zona arabă. În timp ce primii au ca scop menținerea subdezvoltării pentru a prădui resursele continentului la prețuri derizorii, ceilalți au o abordare mult diferită: caută să profite de creșterea potențialului african. Ca să înțelegeți care-i potențialul, vă voi spune doar că estimările actuale(care s-ar putea dovedi extrem de rezervate în viitor) prevăd creșterea PIB-ului Africii de șapte ori în viitorii 25 de ani. Personal cred că proiecția va fi revizuită mult în sus(sunt duispos să pariez că PIB-ul va crește de cel puțin 20 de ori față de cel actual)!

Puterea colonială este deja sleită, nu mai are capacitatea de a profita așa cum o făcea în trecut și nici nu mai poate contracara mișcările „investitorilor”. Asta o vedeți în succesele înregistrate de ruși în vestul Africii și de chinezi în Est. Și o vedeți, mult mai relevant, în Libia, unde controlul se împarte între facțiunile controlate de ruși și cele controlate de turci. Ar părea un joc NATO-Rusia, doar că mai e un element: Turcia migrează dinspre NATO spre BRICS. Astfel încât, mai devreme sau mai târziu va deveni un joc BRICS în totalitate.

Să schimbăm puțin percepția! Nordul Africii, adică Egipt, Libia, Tunisia, Algeria și Maroc au ceva în comun, anume ... BRICS, toate aceste țări fiind în diverse stadii de adere la noua vedetă a politicii mondiale. Sahelul - care în vest e controlat de ruși și în est de chinezi - are, cu siguranță, un destin în BRICS. Africa de Sud e membru de primă mărime al BRICS. Asta înseamnă că de sus în jos, de jos în sus, de la est la vest și retur, totul se învârte în jurul BRICS. Despre ce e vorba? Africa va fi primul continent 100% BRICS. Asta e mai mult decât sigur și, probabil, e cea mai bună veste pentru africani. 

O ironie a istoriei va fi faptul că osatura noii construcții se articulează pe liniile directoare trasate de coloniști, cei care imaginaseră o Uniune Africană pe modelul Uniunii Europene. Doar că, în timp ce-n Europa au pus una peste alta economii de primă mână, pe care acum le-au dus în șanț, în Africa n-aveau ce să facă deoarece continentul era deja în șanț. 

Abordarea BRICS este radical diferită față de cea a trecutului. BRICS vine cu investiții masive în infrastructură, cu modernizări fabuloase făcute peste noapte, cu promisiunea depășirii „coșmarului istoric african” mai repede decât și-ar fi imaginat cineva. De ce se întâmplă asta? Pentru că există o grămadă de capitaluri sau energii care stagnează în China, Rusia, Orientul Apropiat și care trebuie puse la lucru deoarece vor întoarce profituri însutite. Asta, în timp ce populația locală va vedea creșteri halucinante ale nivelului de trai.  

Pentru prima dată în istorie Africa nu mai este vânată pentru ceea ce are în subsol sau la suprafață, ci pentru potențialul său. La fel cum unii îmi spun după câte un articol în care prezint adevărul „Du-te-n Rusia!”, presimt că după acest articol îmi vor spune „Du-te-n Africa!”. Sunt oameni rămași înțepeniți care mereu au fost surprinși de istorie și care, de fiecare dată au rămas în frustrarea care-i caracterizează. Lumea se deschide într-un alt mod și asta e frumusețea fenomenului. Pregătiți-vă să fiți uimiți de Africa! Nu mai e mult, de fapt totul începe să se vadă!

P.S. Dacă în Rusia nu m-aș duce din cauza climei, să știți că-n Africa aș merge oricând!