Israel, încotro?

Am abordat subiectul atacului israelian asupra Iranului într-un material publicat pe Telegram și pe Facebook. În mare, am acoperit evenimentul, dar cred că e necesar să ne aplecăm ceva mai atent asupra situației întrucât atacul în sine este un eveniment declanșator care merită abordat în profunzime. Înainte de a începe voi aborda însă un subiect destul de sensibil care însă poate explica numeroase fațete ale istoriei. 

Universul scepticilor care demască BRICS

Nici nu s-a copt bine BRICS-ul că imediat au început să apară scepticii. „N-ai habar, ăștia cu BRICS-ul sunt aceeași cu ăia cu WEF-ul!”. „N-ai auzit că BRICS-ul a fost creat de ăia de la Goldman?”. „Ori cu ăștia ori cu ăia tot aia e!”. „Ce-a căutat șeful ONU la BRICS?”. „Nu vezi că și ăștia tot cu globalizarea sunt?”, „N-ai habar de blatul pe care-l fac!”. Dacă te apuci să-i contorizezi „argumentele” taberei sceptice constați că e mai bine să mergem spășiți la Klaus Schwab, să-i cerem scuze și să-l rugăm să ne și penetreze puțin că, deh, așa e în lumea nouă. O să încerc în cele ce urmează să le clarific tuturor acestor înțelepți de rit nou care-i lumea în care trăiesc.

Viermele georgian

Așa cum v-am spus pe rețelele de socializare, partidul de guvernământ, Visul Georgian, a câștigat detașat alegerile cu un scor de peste 52%. Șocul, pentru cei care nu știu cum funcționează mașina occidentală de mâncat rahat, este mare întrucât Visul Georgian era dat în sondaje cu un procent maxim de 35%.  Cum poți, totuși, să crești peste noapte atât de mult? E imposibil, nu-i așa?

Lumea modernă nu va fi pedepsită. E pedeapsa.

În 1913 s-a născut, probabil, cea mai enigmatică personalitate a secolului XX. Aparținea unei familii aristocrate, din vârful societății columbiene. Pleacă în Franța, împreună cu familia unde își începe studiile la un colegiu benedictin. Vacanțele de vară și le petrece în Anglia. Pare o biografie tipică unui aristocrat. Doar că, în adolescență, personajul nostru este lovit de o pneumonie severă, boală deosebit de gravă în acele vremuri, care-l va ține la pat timp de doi ani. Ei bine, în acești doi ani, neputând urma cursurile vreunei instituții, ia lecții particulare. Și, practic, de-aici începe o aventură intelectuală teribilă. Tânărul este atras de cultura clasică, dezvoltându-se în el acel sâmbure al cunoașterii care-i va marca întreaga viață. Perioada franceză i se termină în 1930, când se întoarce în Columbia. Acolo se căsătorește și duce o existență retrasă, împărțindu-și viața între familie și ... biblioteca sa.

BRICS

Summitul BRICS de la Kazan a fost, de departe, cel mai vibrant eveniment geopolitic al momentului. Nu doar personalitățile de nivel înalt care s-au aglomerat acolo, în „izolata Rusie”, ci mai ales, temele discutate. Dacă întâlnirile gen G7 sunt unele formale, cu agendă prestabilită, în care întâlnirea propriu-zisă este de fapt o sesiune de fotografii, întâlnirea BRICS a fost una deosebit de diversă, cu idei multiple și dezbateri reale, dar canalizate toate în aceeași direcție: ieșirea de sub actuala dominație artificială a SUA.

Frauda cu populația

Populația României este estimată la 19 618 000 locuitori. Registrul Electoral ne spune că sunt 18 987 000 alegători înscriși. Cu alte cuvinte, aproape toată populația României e matură. OK, o putem înghiți și pe-asta, dar ce ne facem când Institutul de Statistică ne spune că sunt cam 1 milion de tineri sub 18 ani! Asta înseamnă că populația s-a dat peste cap cu peste 300 000 de oameni. Stați că n-am terminat! Conform acelorași statistici sunt cam 1.5 milioane de români plecați în afara Uniunii Europene și 6 milioane de români emigrați în interiorul Uniunii Europene.  Dacă scădem din cei 23 milioane raportați de Ceaușescu, ne rezultă că în România ar mai fi 15.5 milioane de români. Asta dacă n-ar fi murit nimeni de-atunci(că nașterile oricum au fost anemice și n-au acoperit nici pe departe morții)! În ciuda a ceea ce ați putea crede, ceea ce urmează nu este despre alegeri! Dar e mult mai interesant de-atât. 

Ultima zbatere a mutantului geostrategic

La ora la care scriu acest articol, situația nu era încă foarte clară la referendumul din Republica Moldova. S-au numărat vreo 97% dintre voturi, iar rezultatul este cumva la egalitate. Probabil urmează blatul pentru a da câștig de cauză Maiei Sandu și așa-zisei adeziuni europene a Republicii Moldova. „Amazoana” de la Chișinău acuză un „amestec al forțelor străine”, arătând cu degetul către Rusia, uitând de faptul că grosul voturilor pro-UE a venit ... din Uniunea Europeană. Așadar, tanti colhoznica de rit nou, da, e un amestec străin în Referendum, dar al Uniunii Europene! În fapt, dacă este balotaj înseamnă că votul real al moldovenilor a fost, probabil un 35% pentru în cel mai bun caz. M-a amuzat teribil deplasarea de forțe media acolo, pentru a ne prezenta „de la locul faptei” un referendum inutil. O să înțelegeți imediat de ce.

Cu Lee in Virginia

Istoria are multe fețe, strălucește în multiple moduri, însă învingătorii lasă să se întrevadă doar zona care le convine. Și aceasta, filtrată, la rândul ei, prin propaganda macabră, menită a-l anihila pe celălalt. De aceea fiecare episod al istoriei oficiale trebuie pus sub semnul întrebării și restudiat pentru a încerca să afli realitatea care se afla în spatele său. Marile revelații ale istoriei vin atunci când începi să studiezi istoria reală a celor înfrânți. Abia atunci evenimentele capătă coerență și poți înțelege cu adevărat ceea ce s-a întâmplat.

Ciclul financiar și ciclul cultural

Începând cu anul 1980 lumea a început să intre într-o zodie total diferită, una în care banul a fost scăpat de sub control. Dorința Imperiului American de a câștiga războiul cu Blocul Comunist a eliberat din cutia Pandorei două forțe care acum s-au întors, exact ca bumerangul, împotriva SUA: dezordinea financiară și dezghețarea Chinei. 

Ciclul tehnologic

Mulți au fost impresionați de prezentarea făcută de Musk. Puțini au înțeles însă că grandiosul spectacol a avut ca țintă menținerea cotațiilor bursiere a firmelor sale listate. De asemenea, un element pe care nu l-au luat mulți în considerare este că Musk tot vorbește despre viitor de când a intrat în vizorul public. Mai mereu proiectează succesul în viitor. Doar că tot ceea ce a prezentat a fost ... tehnologia trecutului căreia i s-a mai făcut o iterație pentru a-și lustrui spectacolul.  

Ciclul deglobalizării

Există un ciclu istoric - despre care nu prea am vorbit - de globalizare/deglobalizare. Sunt perioade în istorie când țările se deschid(sau sunt „deschise” prin apariția unor imperii), moment în care comerțul între state înflorește. Aceste perioade de deschidere sunt urmate de alte perioade de închidere. 

Ciclul credit-business

Nu e posibilă înțelegerea evoluției economiei mondiale în secolul XX fără a înțelege ciclul credit-afaceri. În definiție totul pare simplu, fiind vorba despre relația dintre disponibilitatea creditului în economie și evoluția mediului de afaceri. În mare, avem o perioadă de expansiune, în care cererea crește, iar ca efect al acestei cereri crește și nevoia de finanțare pentru satisfacerea cererilor pieței. Băncile văd în ciclul de creștere o perspectivă profitabilă și astfel dau drumul „pungii cu bani” în economie. Însă se intră într-un cerc vicios care conduce la risipă și cheltuirea iresponsabilă a banilor împrumutați. Așa se ajunge în zona de contracție, în care supra-producția se confruntă cu o scădere a cererii. Băncile se trezesc cu un aflux de credite neperformante și astfel luptă să salveze ceea ce mai poate fi salvat. Desigur, crește nivelul de prudență astfel încât, în această parte a ciclului se petrec accidente în care inclusiv companiile cu un business solid au greutăți în a se finanța, în anumite cazuri fiindu-le chiar refuzată finanțarea. Din comportamentul obtuz al băncilor, rezultă o intrare într-o criză profundă care, de obicei, se deblochează printr-un nou ciclu economic generat de o nouă „tehnologie cheie” care are potențial de creștere.

Ciclul de descentralizare

Cei care-au trecut prin comunism au trăit pe propria piele ceea ce începe să se vadă acum în așa-zisul capitalism. Cei care-au trăit mai mult în comunism, știu bine că a existat o perioadă în care s-a trăit bine în acel regim. Apartamentele confort redus, cele pe care le vedem acum ca pe niște spații insalubre și de nelocuit, au reprezentat la vremea respectivă un upgrade locativ absolut de neimaginat. Gândiți-vă doar ce însemna pentru un om care trăia în bordei un apartament cu două camere, în care să existe și WC și bucătărie. Și care, în plus, să aibă apă curentă, gaze și electricitate. Cât avans înseamnă un asemenea apartament pentru un om care vine de la bordei? S-a făcut mult caz de casele demolate de Ceaușescu. Într-adevăr, pentru unii oameni a fost o nebunie să se mute din casa lor confortabilă într-un apartament înghesuit. Însă, pentru cei mai mulți oameni, ale căror case erau niște maghernițe care abia se țineau pe picioare, trecerea la apartament a reprezentat un avans al confortului efectiv de neimaginat. 

60 de minute de fake

Biden e ramolit, Kamala e prostă ca noaptea. Încep cu elementele care-s reale, pe care le vede toată lumea, dar care sunt manipulate cu disperare. Până la eșecul confruntării cu Trump, Biden era prezentat ca un bătrânel sprinten, ager la minte, numai bun să mai ia încă un mandat. Orice eșec de-al său era ascuns și fiecare reușită era preamărită. Ce însemna reușită? Chestii banale, gen mers singur până la capătul coridorului, încheiat de citit un paragraf de pe prompter s.a.m.d. Totul s-a prăbușit după confruntarea cu Trump. Cu toată disperarea establishment-ului a devenit clar că oamenii chiar nu mai pot fi păcăliți indiferent de capacitatea propagandei.

Din nou am fost aleși ca „sandbox” pentru o operațiune din SUA

Mai țineți minte mizeria cu „Ciclonul Ashley”? Timp de câteva zile infractorii de la ANMH, împreună cu televiziunile, au mâncat un rahat monstruos legat de ceea ce ar urma să se întâmple. Practic, iadul pe pământ urma să se prăvălească peste România. Ce am avut în realitate? Precipitații normale în contextul toamnei. Absolut nimic deosebit. Mizeria mi-a puțit din start a „poligon de încercare” însă nu înțelegeam ce anume testau și, mai ales, pentru ce. Ei bine, iată că negura începe să se destrame.

Invazia proștilor

O să încep cu decizia Curții Constituționale de interzicere a unei candidaturi pe motiv că Șoșoacă a fost la o recepție la Ambasada Rusiei. Și, mă rog, alte motive la fel de puerile. Așa cum am mai spus-o în multe rânduri, decizia respectivă arată o prostie enormă a acelor indivizi. Însă, de asemenea, prin acea decizie, cei ca mine sunt considerați cetățeni de mâna a doua în țara asta. Brusc, un segment important de români e scos în afara legii.

Fenomenele care vestesc apusul

Există câteva semne clare ale decăderii unui sistem, vizibile la nivel istoric. Absolut toate marile imperii, toate marile sisteme social-politice, au trecut prin aceiași pași, ajungând în aceeași situație în urma căreia a venit șahul și apoi matul. Exact asta se întâmplă la ora actuală în lume. În cele ce urmează vom analiza semnele pe care vi le aduc în atenție, astfel încât să se poată înțelege logic de ce susțin că suntem într-un moment premergător prăbușirii unui sistem. Iar despre ce înțeleg prin sistem vom vorbi spre finalul postării.

Regimul ayatollahilor

În Iran, pentru a putea candida la funcția supremă în stat, trebuie să treci „testul ayatollah-ului”. Nu-i un test în sine, ci este vorba de dreptul de veto al ayatollah-ului în cazul în care consideră că un anumit candidat nu este potrivit. Poate vi se pare ceva exagerat, dar dacă vom căuta justificarea, vom înțelege că Revoluția Islamică a proclamat un regim islamic unitar, astfel încât puterea ayatollahului este una cât se poate de justificată din acest punct de vedere. Fiind o societate monolitică în care instituția ayatollahului a fost acceptată de cetățeni, dreptul de veto al liderului religios suprem este cât se poate de justificat.

Dacă e să lupt pentru ceva

Am trăit atâtea situații imbecile de-a lungul timpului încât niciun abuz nu mi se mai pare excesiv. A existat un moment zero după care orice bruma de normalitate care mai exista a fost spulberată în mod barbar, introducându-se dictatura anormalului, a imbecilității, a prostiei absolute, a strâmbului, a diformului s.a.m.d. Cu toate că încerc să creionez o imagine printr-o repetiție obsesivă, simt că, pentru a descrie coșmarul în care trăim, cuvintele nu mai au putere.

Pușcăria digitală

Începi să-ți vinzi libertatea în momentul în care te apuci să externalizezi altcuiva ceea ce-ți aparține. Când dai banii unui fond de investiții să ți-i administreze ei, devii jucător după regulile lor. Când pui banii la bancă, ajungi să depinzi de bancheri, ești nevoit să-i rogi frumos pentru a-ți retrage proprii bani. Și așa mai departe! Înțelegeți despre ce e vorba.

Se pregătește suveranismul, cea mai mare țeapă globalistă

O să-mi iau multe înjurături pentru postarea de față, dar, ca de fiecare dată, sunt pregătit. M-am obișnuit să fiu înjurat când pun logica și rațiunea înaintea sentimentelor. Însă, cei care mă înjură știu bine(sau, cel puțin, au sentimentul) că, până la urmă, cei care vor avea de suferit vor fi ei. Așa se întâmplă de fiecare dată cu cei care se lasă copleșiți de sentimente, amânând de fiecare dată momentul analizei la rece. Până la urmă te lovește realitatea și te doare!

Cei care cred că învârt lumea

Este o incredibilă blocadă informațională pe care o vedem în legătură cu evenimentele din Israel. Cu toate că a trecut destul de mult de la bombardarea Israelului de către Iran, în afara propagandei nimic nu prea mai scapă. În general, în timpul unui conflict, nu mă apuc să caut surse secrete deoarece acestea sunt inaccesibile. Fracturile din zona secretă apar ceva mai târziu, când conflictul s-a maturizat și există dezertări de-o parte sau de cealaltă. De aceea, cele mai importante surse la debutul unui conflict nu-s cele secrete, ci cele diplomatice. Acestea sunt singurele care te pot ajuta să-ți faci o idee extrem de clară despre vectorii care fundamentează acel conflict. Ei bine, în ceea ce privește actualul conflict având Israelul în centru, inclusiv sursele diplomatice au amuțit.

Ciudatele cărări ale istoriei

Ceea ce este prezentat drept istorie este fals. O știți deja, a devenit un loc comun. Doar că, în ciuda faptului că putem pica de acord că trăim într-o falsitate profundă, multă lume nu știe unde poate găsi adevărul. Și asta chiar dacă datele le avem sub ochii proprii. Trebuie doar să scuturăm puțin praful și avem posibilitatea să aflăm adevărul. Sau să ne apropiem de el.