E normal să-ți fie frică, Liichene!

„Mi-e frică, nespus de frică” - afirmă Liiceanu într-un editorial preluat de Hotnews. Omul normal s-ar întreba logic: de ce i-ar fi lui frică? E putred de bogat, om cu influență, are tot ce-i trebuie. De ce i-ar fi lui frică? Ei bine, în ciuda a ceea ce puteți crede, lui Liiceanu chiar trebuie să-i fie frică! În realitate lui nu-i e frică, o mimează isteric într-un editorial cu cântec, dar vă spun sincer: chiar ar trebui să-i fie frică!

Încă din zorii Revoluției, grupul de recruți ai tovarășului Gogu s-a aliniat disciplinat în spatele lui Saul Bruckner - având numele de scenă Silviu Brucan - pentru „reformarea ideologică a statului român”. Alinierea a fost una dintre cele mai profitabile afaceri pentru Liiceanu - care s-a trezit brusc, printr-o hârtie semnată de prietenul său, Andrei Pleșu - tartor peste cea mai bogată editură  regimului Ceaușescu: Editura Politică. După cum bine puteți observa, în timp ce oamenii naivi și proști - precum subsemnatul - se gândeau la „idealurile Revoluției” și alte rahaturi, caracatița corupției își sădea rădăcinile în România. O întâlnire cu Soros a fondat GDS-ul unde s-a întronizat tovarășul Liiceanu. Apoi s-a format Fundația Soros, unde Pleșu a fost șeful din spate până în momentul în carea  fost numit - precum împărații în alte vremuri - șef pe viață. Cu fiecare zi care trecea, cancerul globalist de stânga captura hălci întregi din societate, asta în timp ce noi, hipnotizați de „zorii unei noi ere”, repetam ca idioții slogane, eram anticomuniști, zâmbeam tâmp și ne bucuram ca proștii, fără să înțelegem că, în realitate, ne puneam singuri ștreangul de gât. 

Istoria Humanitas este una scandaloasă. De la întronizarea lui Liiceanu la cârma Editurii Politice, până la privatizarea cu cântec care a dus-o nu pe „culmile de progres și civilizație”, ci aproape în faliment, e o poveste lungă. Puțină lume știe că, în anii 2000, Editura Humanitas era realmente în faliment. La fel ca și PRO TV-ul. Aceste instituții nu plătiseră niciun sfanț statului român. Culmea, dictatorul Năstase - așa cum îi spunea gașca infectă de la GDS - i-a scutit pe toți acești păduchi de datoriile de la stat. În timp ce firme mici și mijlocii, precum cele ale subsemnatului, s-au zbătut, și-au plătit impozitele aberante și au suferit în neagra perioadă a dictaturii cretine a partidelor isterice, PRO TV și Humanitas au fost ajutate de stat. Încă o dovadă că Năstase, de fapt, a fost un idiot! Privind retrospectiv, realizez că nu a meritat postul de președinte. Nu poți fi atât de tâmpit încât să te mănânce dușmanii într-un asemenea ritm. Pe Năstase l-au mâncat toți pe la spate, iar el se considera dictator în condițiile în care nicio decizie de-a lui nu era pusă în practică. 

Să revenim însă la Liiceanu. Fraudele financiare reprezintă cea mai mică vină a sa. În realitate, adevărata crimă este reprezentată de modificarea destinului cultural al țării. Câteva generații au fost spălate pe creier prin intermediul trendurilor culturale lansate de Humanitas și impuse de păduchelnița de organizații de presiune acționând sub umbrela Fundației pentru o Societate Deschisă a lui Soros. Așa s-a format un matrix cultural care a cuprins nu doar piața de carte ci, din păcate, zona educațională. Nu știu dacă ați avut curiozitatea să vă uitați pe manualele după care învață copiii noștri. E jale! Ceva mai incoerent nu există. Nu mai vorbesc că s-a ajuns în situația în care în manualele de Limba și Literatura Română să fie promovați niște neica nimeni precum Ioana Pârvulescu în timp ce marii scriitori ai neamului, valorile reale care constituie fundația culturală a acestui popor, să fie prezenți cu fragmente minore, la capitolul „și alții”. Andreea Esca și Cristian Tudor Popescu sunt prezenți în manualele de istorie din care lipsesc, din ce în ce mai mult, marii noștri domnitori. Dacă vreți un echivalent, marii domnitori ai neamului au fost tratați de sistemul nostru educațional la fel cum a făcut Bolojan cu statuia lui Mihai Viteazul. Iar tot dezastrul care se vede este un efect al sistemului păduchios promovat de caracatița având în centru GDS și Humanitas. Aceste două centre ale caracatiței sunt responsabile pentru tot răul pe care îl vedem în societate. De fapt, sunt o tumoare care s-a întins la modul terminal în societate.

Nu sunt naiv, dar ceea ce văd îmi dă speranțe. Lumea pare a fi înțeles că vrăjeala cu rușii, Putin, apartenența la NATO/UE, dar și restul șabloanelor aruncate în ochi sunt niște scamatorii simple, cu care doar niște ratați mai pot fi păcăliți. Am văzut un spectacol macabru în care „Magicianul Robert”, un iluzionist sub-mediocru, întreba Chat GPT pe cine să voteze. Ăsta era argumentul forte în favoarea lui Lasconi. Pentru asemenea carcase de oameni, fără creier și fără imaginație, principalul vinovat e sistemul nevăzut avându-l  undeva spre centru pe Liicheanu.

Dacă într-adevăr ceea ce vedem este o trezire a poporului, atunci lui Liiceanu chiar că ar trebui să-i fie frică. O asemenea trezire poate avea un potențial exploziv pentru întreaga rețea care conduse România și care-și trage profiturile de pe spatele românilor. Mulți nu au înțeles cât de ticălos e sistemul de ONG-uri pus la punct de Soros. Marea majoritate a oamenilor cred că Soros bagă bani masivi în propaganda care se face. Fals! Soros a băgat ceva bani doar inițial, după care ceea ce a realizat este demn de un adevărat geniu al răului. Banii inițiali au mers către implementarea oamenilor săi în miezul statelor. Începând cu Emil Constantinescu, președinții României au avut câte un consilier provenind direct din nucleul dur al lui Soros. Însă asta e doar fața vizibilă a aisbergului. Întreaga structură a statului român e penetrată de păduchii acestei organizații. Multitudinea de ONG-uri fac diverse programe prin intermediul cărora primesc bani de la stat, cu semnăturile oamenilor imuși tot de ei în aparatul statului. Lovitura de grație a fost dată în perioada în care USR s-a aflat la putere, deturnând majoritatea fondurilor PNRR în finanțări de ONG-uri, astfel încât statul român s-a văzut obligat să plătească sume imense ca și contribuție pentru programele absolut inutile ale ONG-urilor. Ce se face cu banii aceia? În principal se plătesc propagandiștii afiliați ONG-urilor respective, dar se și fac tot felul de comenzi de  materiale la firme cu cântec, afiliate rețelei. Și, în acest fel, statul român ajunge să plătescă cu banii săi grupurile de presiune, dar și tot felul de firme ale rețelei de fraudare Soros. Cu alte cuvinte, Soros a investit doar inițial ceva bani - care oricum n-au fost foarte mulți - ajungând în prezent să coordoneze pe banii statului un grup imens de presiune și interese, care lucrează împotriva statului, fiind aliniat intereselor SUA și ale Organizației Soros. De aceea vedeți grupurile de presiune ieșind la comandă în stradă, cu tot felul de slogane inepte. Toți sunt plătiți cu banii statului român.

De ce ar trebui să-i fie frică lui Liiceanu? Pentru că, dacă cineva e suficient de inteligent să despăducheze statul, nu doar că ar ajunge probabil la un teribil excedent bugetar, dar i-ar băga efectiv în beciuri pe toți paraziții. În ciuda puterii afișate, organizațiile de tip Soros pot fi extrem de rapid dezarticulate, dar asta doar cu o voință politică fermă. Ați văzut modul în care Erdogan, după lovitura eșuată de stat, a deparazitat Turcia. Cam același lucru ar trebui făcut și la noi întrucât toate activitățile acestor organizații sunt la marginea legii. Un control strict - s-a văzut deja în cazul lui Barna - i-ar băga pe cei de la vârfurile ONG-urilor sorosiste în pușcărie deoarece toate fondurile sunt accesate prin fraudă, bifându-se tot felul de servicii strict pe hârtie. Ei bine, fără osatura ONG-urilor militante, întreaga putere a Liiceanului se dizolvă, iar asta l-ar distruge. 

Desigur, lui nu-i e frică. Așa cum am mai spus, doar o mimează. Dar dacă ar exista puțină voință politică, șobolănimea care ne seacă ar trebui eradicată. Nu-i greu, dar, așa cum am mai spus, e nevoie de voință fermă! Mă rog, până la ipoteticul moment trebuie să vedem dacă circul pus acum în scenă va duce la un deznodământ demn de Coreea de Nord. Oricum, pentru cei care au votat conștient, devine din ce în ce mai clar care-i adevărata societate în care trăim: una pentru care drepturile sunt scrise doar pe hârtie, aplicarea lor ținând de bunăvoința „stăpânilor”.