Front update

Motivul pentru care fac acest „Front Update” pe blog e simplu: fără să vă dați seama s-a întâmplat ceva interesant. V-ați întrebat ce pot avea în comun diverse platforme de servicii precum Glovo, Uber, Bolt cu alte site-uri dedicate dezvoltatorilor gen React, Bootstrap, Angular sau cu site-uri dedicate celor care se ocupă de infrastructură, gen Camuda sau Temporal? Mă rog, aș putea aduce mult mai multe exemple, iar elementul comun care le lega pe toate acestea era câte-un simbol micuț, dar vizibil, care-ți se spunea sloganul „We stand with Ukraine!”. Buf, peste noapte, mâna nevăzută a retras de peste tot aceste simboluri. Un băiat de la mine și-a dezinstalat o platformă de car sharing din cauză că-l deranja mașina „galben-albastru” pe care-o vedea mereu în animația aplicației. Ce s-a întâmplat de întreaga propagandă a dispărut așa, peste noapte? Părerea mea e că întreaga mizerie se apropie de deznodământ. 

Ucraina a pierdut mai bine de 40% din teritoriul pe care îl controla inițial în Kursk, peste 7000 de soldați și un număr imens de tehnică militară. În Donbas-Zaporoja, frontul aproape stă să cadă din cauza iminentei cuceriri a unor orașe cheie pe linia de atac. Ceasiv Iar e aproape cucerit întrucât rușii controlează acum aproximativ 20% din fortăreața înaltă a localității(a fost cea mai grea infiltrare din cauza poziției ultra-strategice a zonei înalte a localității), Torețk e cucerit în proporție de 60%, contraatacul ucrainean având un succes de moment care nu a oprit înaintarea Rusiei, iar Kurahove este surpriza cea mai neplăcută. Problema localității Kurahove este aceea că era gândită ca o fortăreață de tipul Bahmut sau Ceasiv Iar, menită a împiedica avansul Rusiei pentru luni de zile. Localitatea însă a căzut deosebit de rapid, în acest moment rușii controlând peste 50% din ea și aflându-se în plin proces de întărire a estului pentru un atac decisiv. Anumite surse raportează că retragerea AFU de acolo a început și se face cumva dezorganizat. Ceea ce nu se știe este că localitatea este una dintre cele mai mari surse de cărbune a Ucrainei, dar și locația unei centrale electrice de importanță strategică, ștearsă de ruși de pe fața pământului. 

Următorul oraș care stă să pice este Pokrovsk. Este un oraș-cheie în arhitectura frontului, dar și în cea strategică a țării deoarece este ultima zonă importantă cu cărbune pe care o mai controlează Ucraina. Cucerirea rapidă a Pokrovsk-ului este un deziderat important al armatei Rusiei deoarece acesta va lăsa Ucraina fără o sursă esențială de încălzire și energie electrică, făcând războiul extrem de scump pentru Occident. Pentru a-și asigura energia electrică și pentru a încălzi casele oamenilor, Ucraina este obligată să importe cantități imense de petrol și cărbune. Europa deja are probleme fantastice în ceea ce privește propria aprovizionare, iar asumarea susținerii importurilor ucrainene se va dovedi o operațiune deosebit de scumpă. 

Disperarea situației face ca acum Ucraina să tragă efectiv irațional în teritoriul rus, sperând că astfel îi vor convinge pe ruși să atace un teritoriu NATO și să se generalizeze războiul. Aseară au tras 10 ATACMS în încercarea disperată de a provoca ceva pagube sau de a opri avansul rusesc în Kursk. Problema e că Rusia a găsit deja cheia capturării acestor rachete, astfel încât pagubele pe care le produc sunt doar teoretice. S-au făcut update-uri software inclusiv sistemelor S-300 care acum sunt capabile să intercepteze ATACMS cu o rată de peste 70%. S-400 poate opri fără probleme 100% din ATACMS, iar S-500 are integrat un modul de detecție pentru absolut toate rachetele occidentale cu rază mică și medie de acțiune. Războiul din Ucraina a ajutat teribil la dezvoltarea și perfecționarea antiaerienei rusești. 

Acum vine partea interesantă a situației, anume numele de cod Oreșnik(în traducere „alun”). Racheta balistică trasă de ruși în Dnipro a avut scopul de a face liniște. Inițial s-a crezut că e o rachetă intercontinentală, întrucât a fost trasă din regiunea Astrahan. S-a dovedit însă a fi o rachetă nou-nouță, cu rază medie de acțiune, despre care nu se știa nimic. Mesajul dat de ruși a fost simplu: avem cheia pentru distrugerea tuturor cozilor americane de topor din Europa, cu o tehnologie nouă, imposibil de interceptat și cu capacitate de anihilare dovedită. Oreșnik este o rachetă ieftină pentru ruși, costul de producție per bucată fiind de aproximativ 8 milioane$(americanii vorbesc de 20 milioane $, dar știm bine cum se calculează acolo). Chiar și la 20 milioane de dolari pe bucată costul e ridicol de mic. Luați în calcul că doar tirul eșuat al celor zece ATACMS amintit anterior a costat SUA/NATO peste 20 milioane $! Puneți asta în balanță cu o rachetă care nu-și ratează ținta și care, în plus, e capabilă să lovească ținte multiple. 

Oreșnic lovește în moalele capului strategii americani întrucât racheta este o consecință directă a ieșirii SUA din tratatul de neproliferare a rachetelor cu rază medie de acțiune. La momentul respectiv s-a spus că SUA ies din tratat deoarece meciul lor e cu China. Iată că acum s-au trezit cu o belea infinit mai mare pe cap. Programul Oreșnic e deviat din alt program, RS-26 Rubej(„frontieră” în traducere), prilejuit de retragerea unilaterală a SUA din Tratatul de Neproliferare a Rachetelor Balistice cu Rază medie de Acțiune. Interesant e că achiziția de RS-26 Rubej fusese înghețată de armata rusă până în 2027 întrucât au prioritizat producția de vehicule Avangard, mult superioare din punct de vedere tehnologic. 

Însă, iată că apare acest misterios Oreșnic. Așa cum, după reechipare, tancurile T-72 s-au dovedit a fi cele mai bune tancuri din lume, acest Oreșnic s-ar putea dovedi cea mai bună armă ieftină A Rusiei. Practic, în 20 de minute(timpul maxim pentru a atinge Londra și Parisul din Astrahan), Oreșnic face liniște în Europa. Vă puteți imagina că o asemenea operațiune ar putea costa Rusia mai puțin de 100 milioane de dolari? De fapt acesta este mesajul transparent dat de Putin: „avem soluții solide pentru a anihila toate bazele americane din Europa la un cost redus și fără drept de apel”.

Încă de la începutul confruntării din Ucraina am spus că americanii nu au făcut altceva decât să trezească inutil ursul din hibernare. Și fac asta încă de când s-au hotărât să pună Rusia cu botul pe labe pentru a se înfrupta ieftin din resursele sale. Acum, sleiți, văd cum le fuge pământul de sub picioare. China e din ce în ce mai puternică tehnologic și militar, Iranul s-a dovedit un punct forte, de neînvins în Orient, iar Rusia sfidează întreaga ordine americană, împinsă fiind acum într-o veritabilă alianță asiatică. Încercarea SUA de a parazita ultima zonă cu resurse rămasă în afara zonei lor de influență s-a lăsat cu un imens eșec, pe care-l vedem acum expandându-se de la o zi la alta. Ca, de altfel și încercarea de extindere a conflictului la nivel European, care va fi la fel de falimentară și va conduce, previzibil, la distrugerea „liniilor roșii” stabilite de SUA în Europa. Asta în cazul în care provocările regimului Biden vor avea succes. Însă trebuie să fim conștienți că SUA se află într-o imposibilă situație de zugzwang, iar de aici pot devia tot felul de situații complexe. Probabil cel mai așteptat moment este cel al preluării puterii de către echipa Trump, însă ceva îmi spune că până în ianuarie vom mai avea un moment geopolitic major.