Dezastrul e chiar mai mare!

Lupta isterică a lui Trump împotriva deficitului comercial a condus în luna martie la cel mai mare deficit comercial din istoria SUA: 162 mld. $!!! Când am văzut cifra, am crezut că e o eroare, dar am înțeles imediat că, în fapt, e o consecință logică a politicii heirupiste, făcute de un individ care nu are nicio noțiune clară în cap. 

Culmea, joaca de-a tarifele a făcut ca vânzările Chinei în SUA să fie chiar mai mari ca niciodată. Speriați de perspectiva creșterii taxelor vamale, importatorii americani au comandat în disperare pentru a profita de tarifele mici. La fel și consumatorii, speriați de perspectiva unei penurii generalizate, au cumpărat acum întrucât, în 2-3 luni s-ar putea să nu se mai găsească nimic pe rafturile magazinelor. Și uite-așa, deficitul, în loc să scadă a crescut!

Vreau totuși să vă spun că situația nu e cauzată strict de Trump. Tendința de creștere a importurilor se manifestă încă de pe vremea lui Biden, mai precis din septembrie, când a fost depășit în premieră pragul de 100 mld. $. În decembrie, ultimul deficit „marca Biden” a fost de 122 mld. $. În cazul lui Trump situația e uimitoare: 154 ml. $ în ianuarie, 148 mld. $ în februarie și incredibilul 162 mld. în martie!

O situație mult mai ilustrativă e dată de faptul că importurile americane au ajuns practic la limita fizică de procesare a porturilor comerciale. Efectiv, mai e puțin și se blochează descărcările de nave. De ce? Lumea e disperată în ceea ce privește perspectiva și preferă să cumpere acum mai ieftin decât să se trezească cu prețuri duble ceva mai târziu. Ce se importă? Bunuri de consum(o creștere cu 55% față de anul trecut), bunuri industriale(un plus de aproape 40% față de anul trecut) și bunuri de capital(cu o creștere de 22%!). E simplu de înțeles fenomenul: faci stoc acum bănuind că stocul te va ajuta să depășești vârful războiului comercial, sperând în final într-o ameliorare a climatului. Sau, cel puțin, într-o ieșire din zona incertitudinii. Astfel încât acum „sportul” preferat e cel pe care noi îl botezăm neaoș „ce-i în mână nu-i minciună”.

E cazul acum să ne uităm și-n partea cealaltă: ce fac exporturile? În mod cât se poate de logic, scad. Motivul? Produsele americane sunt boicotate atât în cazul aliaților(Canada, Europa etc.), dar și în cazul „dușmanilor”(în principal China). Subțierea exporturilor face liniile logistice din ce în ce mai asimetrice: riști să mergi să duci marfă în SUA și să te întorci gol de-acolo. Asta crește prețul transportului și, automat, al mărfii. Iaca, fără taxe vamale, prețul crește! Altă consecință nefastă a politicii de cârciumă.

Partea interesantă abia acum vine: PIB-ul american a scăzut cu 0.3% în primul trimestru! Motivul? Creșterea puternică a importurilor. Treaba e destul de ciudată întrucât, în actualul mandat al lui Trump, consecințele moștenirii dezastruoase de la administrația anterioară sunt accelerate de modul absolut tembel în care acționează Trump. Astfel, actuala Administrație de la Casa Albă reușește să genereze fenomene chiar mai negative decât cele din timpul adormitului Biden, ceea ce e o performanță demnă de luat în calcul. 

În ceea ce privește dinamica, ceea ce vreau să vă spun este că în prezent n-am văzut absolut nimic față de ceea ce urmează! Perturbarea liniilor logistice provocată de Trump, previzibila vânzare de către China a unei părți bune din datoria americană și noile evoluții ale climatului internațional, vor conduce SUA într-un scenariu de coșmar. Câcâiala din prostia de contract pentru pământurile rare cu Ucraina, impasul negocierii cu Rusia, dezastrul din Orient, aiureala din Asia și, colac peste pupăză, nebunia politicilor pseudo-economice ale lui Trump vor conduce la reorientări strategice ale statelor-partener ale SUA, care constată cu stupoare că America e doar un monstru din carton poleit, în spatele căruia nu se află nimic. Și uite-așa, se schimbă fața lumii.

Nu-i obligatoriu un motiv de bucurie. Sclavii din UE&Canada, în loc  să se îndepărteze de nebunia care i-a adus în sapă de lemn, se leagă și mai abitir de ea. Iar asta îi va conduce la  îmbrățișarea cu rapiditate a sistemului chinezesc de control. Care va fi folosit nu pentru creșterea bunăstării - așa cum procedează China - ci pentru menținerea tiraniei de la Bruxelles care susține că „știe mai bine ce e bine și ce e rău”, implementând politici care mai de care mai nebunești. Mă rog, și coșmarul ăsta, până la urmă, va conduce la un dezastru și la o cădere în linie a Occidentului. De ce? Pentru că i-a venit sorocul și, indiferent de abordare, punctul terminus e pe fundul prăpastiei, în groapa de gunoi a istoriei.