Politice

Dacă în ajunul sărbătorilor pascale mă apuc să vând câini pe post de miei și mă prinde poliția, mă bagă la pușcărie. E logic, am comis o înșelăciune. Însă, în același timp, atunci când ceea ce numim „sistemul” scoate din dulap o mârțoagă telecomandată pe care-o numește independent și iese cu ea în târg pentru a o marketa ca „luptătoare împotriva sistemului”, se numește pro-europenism și anti-rusism. Mă rog, tot înșelăciune e, doar că în politică înșelăciunea nu mai e infracțiune, ci virtute.

Mă întreb acum cât se poate de sincer, cât de proști trebuie să fie ăia care s-au dus să pună ștampila pe păpușa sistemului? În afara voturilor furate, Jegușor a avut o masă de votanți îndobitociți, înrăiți, car au mers hotărâți să-l voteze. Ei bine, aici e subiectul pe care vreau să-l înțeleg și-mi dă mereu cu virgulă. Așadar, ți se dau toate datele problemei: România a fost băgată în rahat de o mafie condusă de un sistem ilegitim, care-a schimbat cum a vrut tot ce-a vrut, care-a devalizat Bugetul, care-a furat fără nicio jenă, care-a exercitat puterea într-un mod tiranic și care, pentru a se justifica și pentru a se ascunde, a scos la lumină de fiecare dată tot felul de bizari, denumiți pompos „oameni politici”, „premieri”, „președinți”. Acest sistem este cel care l-a inventat pe băsescu, acest sistem este cel care l-a adus pe Plăvan, acel fanfaron încet la minte, dar cu pretenții de faraon. 

Ei bine, acum, când s-a ajuns la fundul sacului și când ți se arată că s-a ajuns la fundul sacului, ești pus să alegi. Între cine și cine? De-o parte îl avem pe unul - păpușa telecomandată a sistemului- un fel de cioară vopsită rapid în alb cu bidineaua și marketată de sistem că e porumbel independent. De partea cealaltă îl avem pe unul unul despre care se spune că e golan, că e galerist s.a.m.d. OK, pot presupune că ești un om rupt de realitate și ai doar datele acestea la intrare. ÎNSĂ, nu poți să nu constați că cioara aia vopsită vorbește despre instaurarea peste tot a oamenilor sistemului și, mai mult, că are de partea sa tot ceea ce înseamnă mașina de mâncat căcat a sistemului: televiziuni, presă, ONG-uri despre care știi că sunt vândute s.a.m.d. Așadar, e imposibil să-mi spui că nu ai realizat că ăluia vopsit ca porumbel nu i se văd hainele de cioară de dedesubt. 

Mai e însă un amănunt pe care n-aveai cum să nu-l remarci. Omul ăsta n-a făcut nimic toată viața! Nu doar că n-a fost capabil să-și ia o casă a lui, dar nici măcar apartamentul ăla în care stă n-a fost capabil să-l aranjeze cât de cât uman. Nu poți pretinde la 54 de ani, cu doi copii, că trăiești ca un student semi-boschetar și că asta e cool. N-ai cum! Înseamnă că ești un neica nimeni, incapabil să-ți gestionezi propriul buzunar. În aceste condiții, cum naiba poți pretinde că vei scoate o țară din rahat??? 

OK, acestea sunt datele de intrare. Despre contracandidatul său nu mai zic nimic întrucât, în orice logică n-ai cum să nu constați că, între o paiață telecomandată incapabilă, despre care și un copil își dă seama că e invenția sistemului care ne-a sărăcit și un sac de cartofi, votezi sacul de cartofi. Poți să-l faci pe Simion orice: galerist, țigan, homosexual, vopsit pe cur, s.a.m.d. Însă nu poți să spui că, în tot dezastrul de până acum, Simion a fost parte! Culmea, dacă e să judeci logic, cu datele pe car le ai, cel puțin te uiți în București și vezi dezastrul total păstorit de acest neica nimeni care n-a știut nimic altceva decât să pună tălpi și să crească datoriile municipale. 

Ei bine, asta nu reușesc eu să înțeleg: când ție ți se arată un dezastru făcut de un sistem ilegitim și ești pus să alegi între omul sistemului și altceva, tu ce alegi? Unii mai deștepți spun că „oricum și Simion era al sistemului”. OK, atunci, complicăm datele de intrare: ești pus să alegi între unul despre care știi sigur că e omul sistemului și unul despre care se vorbește că ar fi omul sistemului. Oricum ai da-o, treaba e dubioasă, oricum ai învârti-o, dacă l-ai votat pe Nicușor Dan mie-mi rezultă că ești prost. Simplu, nu ai absolut niciun argument logic pentru a-ți justifica votul! Și-aici pun punct, întrucât mă voi ocupa de tabăra cealaltă, cea suveranistă.

Voi începe cu Călin Georgescu, cel a cărui declarație de părăsire a vieții politice am comentat-o ieri. Mi-am luat de peste tot înjurături. Da, într-adevăr, Georgescu e o victimă. Este hăituit de sistem, i-au pus un procuror care nu știe decât să-i aducă noi acuze fără a proba nimic, are pe cap un control, judiciar aberant s.a.m.d. Practic, din decembrie, Georgescu trăiește un coșmar. În plus nu are nici parte de solidaritate decât din spatele tastaturilor sau ale ecranelor TV, că așa se manifestă revolta într-un sistem cangrenat ca al nostru. Perfect de acord cu argumentele. Întreb însă: oare Georgescu nu știa cu ce popor are de-a face? Aici e întrebarea! Dacă știa înseamnă că ar fi trebuit să-și asume rolul de martir, adică odată pornit pe un drum, trebuie să rămâi pe el! Dacă însă nu știa, aici e tot greșeala lui. Da, în afara momentelor critice, poporul român s-a dovedit a fi un popor de șobolani! Trebuie să înțelegi aspectul ăsta înainte de a decide dacă mergi sau nu să-l aperi. Probabil îmi voi lua iar înjurături, dar acesta e adevărul. Trebuie să-l privim în față și să ne asumăm realitatea: da, suntem niște șobolani întrucât atunci când au fost anulate alegerile printr-o lovitură de stat, ar fi trebuit să umplem străzile din România! Nu 1 milion de oameni, ci cel puțin 10 milioane trebuiau să iasă pe străzi! Atunci n-am făcut altceva decât să demonstrăm încă odată sistemului că suntem doar niște oi obediente, care-și merită destinul! E simplu, n-ai cum să contești asta! Așadar, în ceea ce-l privește pe Călin Georgescu, vreau să subliniez încă odată menținerea concluziei pe care am exprimat-o ieri: retragerea sa dovedește slăbiciune, indiferent de cauze!

În ceea ce-l privește pe George Simion, întrebarea mea e simplă: „Ce mai cauți în peisaj?”. Indiferent cum ar justifica-o, indiferent ce ar invoca, George Simion a pierdut alegerile! Spre deosebire de Georgescu, căruia i-au fost furate alegerile, Simion le-a pierdut. Ceea ce, automat, îl scoate din orice combinație. El, acum, e un fel de Ciolacu. N-ai cum, ca om politic, să pretinzi că mai faci ceva după ce ai pierdut. N-ai cum, pur și simplu. De aceea, singurul său gest natural ar fi fost cedarea conducerii partidului. Știu că e dureros, doar el l-a ridicat de la zero. El a fost ăla care și-a făcut cariera vopsind  „Basarabia e România” prin toată țara, pe la toate podurile, pasajele s.a.m.d. Nu, nu e nimic peiorativ aici: politica, dacă vrei s-o faci performant, o iei de jos. Și e greu, e teribil de greu! Ceea ce înseamnă AUR e făcut de Simion într-o proporție covârșitoare. A ridicat de la zero un partid care acum este, probabil, cel mai mare al țării(după voturi, nu după capacitatea de a guverna, din păcate). Doar că în politică nu merge vorba din popor „eu te-am făcut, eu te omor”. Un partid e un organism viu și, cel mai rău lucru e că a-și omorî liderul face parte din naturalul său. Astfel încât, atunci când ai pierdut, trebuie să pleci. Asta-i regula. Am spus-o imediat după terminarea alegerilor: acum Simion e în situația lui Ponta. De altfel, traseul său a fost similar celui al lui Ponta, autosabotându-se între tururile de scrutin. Așa că, dacă a ascultat „vocea de sirenă” care-i spunea „tu ești tânăr, ai tot viitorul în față”, ar trebui să constate tragismul situației: vocea aia l-a adus în fața plutonului de execuție. 

Politica nu-i un joc dificil. Ceea ce trebuie însă să conștientizezi încă din momentul în care decizi să intri în troaca asta e faptul că politica e o luptă pe viață și pe moarte fără reguli, o luptă de gladiatori. Odată intrat în ring, n-ai cum să ieși viu dacă nu ești învingător! E regula simplă și dură, stabilită încă din antichitate. Alegându-ți cariera de gladiator trebuie să fii conștient că nu o să ajungi să mori de moarte naturală. Acestea sunt regulile jocului politic. În ciuda numelui de „joc” nu-i o joacă, e o luptă pe viață și pe moarte. Faptul că în urma unei asemenea lupte nu mori fizic(cu toate că uneori se lasă și cu moarte fizică), ține de o superficialitate a vremurilor noastre. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să te aștepți să înfunzi pușcăria pe nedrept sau să fii hăituit. Dacă ți-ai ales cariera politică, trebuie să înțelegi cu exactitate despre ce e vorba. Sunt totuși curios: oare câți înțeleg ceea ce am spus eu? Și dintre cei care înțeleg și care sunt în politică, oare câți realizează asta?

Iată de ce, destinul unui om politic e demn de milă creștinească, dar, de partea cealaltă, trebuie realizat că acel om, când și-a ales cariera politică, știa despre ce e vorba și ar fi trebuit să-și asume asta din start. Dacă n-a făcut-o, înseamnă că a dovedit inconștiență și tot nu e absolvit de pedeapsă: dacă ești inconștient și intri în cușca leului, ce crezi că se întâmplă? Se gândește leul că ai fost inconștient?