Cât ne va costa nebunia lui Trump?

Tragedia lui Biden era dată de faptul că nu realiza lumea în care se afla, motiv pentru care toate acțiunile sale, dacă nu ar fi fost mediate de cei care-l păpușau, s-ar fi sfârșit într-o totală comedie spumoasă, dar tragică. Spre deosebire de Biden, Trump nu-i atât de ramolit. Și la el se observă o deficiență în creștere, dar nu e nici pe departe la nivelul lui Biden și cred că nu are cum să ajungă acolo în actualul mandat. Însă marea problemă a lui Trump e prostia sa și credința pe care o are că toți ceilalți sunt mai proști ca el. 

L-ați văzut în mai multe rânduri vorbind și, probabil, i-ați remarcat vocabularul limitat, expresiile bombastice, repetitive într-o măsură nepermisă, demne de un copil din ciclul primar. Acestea arată limpede oricui că este posesorul unui creier simplist, fără mecanismele necesare înțelegerii lumii. Aici e o problemă majoră întrucât, spre deosebire de Administrația Biden, Trump chiar poate da foc lumii prin intermediul structurii sale limitate de gândire. Motivul e mai mult decât vizibil: în timp ce în cazul lui Biden acțiunile ticăloase erau întinse până la un anumit punct, la Trump nimic nu poate fi cenzurat.

Cel mai recent exemplu este cel al conflictului din Ucraina unde a ales să escaladeze situația, de data aceasta prin eliberarea armelor cu rază lungă de acțiune. Trump spune că e supărat că Putin „nu vrea să ajungă la un acord”. Povestea e că, pentru a ajunge la un acord, ai nevoie ca acel acord să reprezinte o înțelegere între părți, nu ceva aberant, impus de unul care habar nu are de detaliile de pe teren. Mai mult, Trump s-a trezit să dea un ultimatum de 50 de zile Rusiei deoarece altfel SUA va relua livrarea de arme către Ucraina. Livrare care, iată, a fost reluată. Și asta sub masca unui așa-zis contract prin care NATO(adică europenii) cumpără armele și le dau ucrainenilor. 

În mod cât se poate de evident, Rusia a acționat în interesul său, respingând nu doar aberațiile impuse de Trump, ci și orice adiție care nu e în interesul său. În cazul rușilor, occidentalii au încălcat toate limitele afectându-le hinterlandul, iar acum orice negociere care se poate face le este în defavoare. E limpede pentru oricine că nu ucrainenii sunt cei care fac război acolo, ci aparatul corupt al lui Zelenskyi, instaurat și întreținut de mafia occidentală care încă mai speră într-un picaj al Rusiei.

Ceea ce trebuie să înțelegem este că occidentul și-a făcut în Ucraina propriul Afganistan. Așa cum URSS a fost secat de resurse într-un război absurd în care, până la urmă, a trebuit să cedeze, la fel se va întâmpla și acum în Ucraina. E simplu de înțeles: afganii nu aveau unde să plece, astfel încât lupta a devenit o parte din ei. La fel e și cu rușii acum: nu au unde să plece, astfel încât ei vor rămâne acolo la infinit. Nu vor, obligatoriu, teritoriul, ci îi vor plecați pe invadatori, adică pe occidentali. Și plecați definitiv! Situația e similară cu a unui om care se trezește că i-a intrat cineva străin în curte. Trebuie să-l scoată cumva de-acolo, chiar dacă omul nostru nu doarme în curte, ci în casă. Dar somnul său nu are cum să fie liniștit atâta timp cât în curte are un străin. 

Contextul pe care vi l-am prezentat se complică și mai mult în fața datelor economice care vin: China a crescut cu 5.2% în condițiile în care i-a fost contractat puternic exportul în SUA. Oricum ați da-o, semn mai mare de reziliență nu există și sentimentul pe care-l am este că, din ce în ce mai mult, China seamănă cu un vapor de mare tonaj, în timp ce competitorul său cel mai important - SUA ca față a Occidentului colectiv - arată mai mult a barcă medievală cu pânze. Inclusiv economia Rusiei este într-o continuă creștere, în ciuda disperării americanilor care amenință cu taxe vamale pentru cei care utilizează petrolul rusesc. 

Ce vedem în partea cealaltă? Spre disperarea lui Trump se formează o nouă inflație, pe bazele politicilor sale. Ceea ce vă spuneam în urmă cu 2-3 luni se întâmplă și vom vedea accelerându-se spre toamnă. Europa arată ca o epavă care e chemată să se scufunde economic pentru a ajuta caravela americană, sub promisiunea că, dacă Rusia va cădea, se vor înfrupta toți din resursele ei. Doar că nimeni din celălalt front - mai precis China - nu va permite căderea Rusiei. Și nici măcar nu e vorba de cineva din afară întrucât, atunci când ești putere nucleară, trebuie să fii tu însuți de acord să cazi. Iar Rusia o a doua țeapă nu mai ia. 

Cu alte cuvinte, tot jocul lui Trump este ori o cacealma de prost gust, ori un joc la sacrificiu. În ambele cazuri costurile plătite deja depășesc capacitățile participanților, iar cel care pierde se va duce cu totul în groapa istoriei.