Cu nebunul la psihiatru

Din dorința de a ajunge la putere, Trump a promis tot ceea ce i s-a cerut. Între altele, întreg dosarul Epstein. De ce e important dosarul? Pentru că acolo, conform datelor din anchetă, este vorba de peste 1000 de victime. Și mai e ceva: din lista clienților reiese micul mare secret al societății americane. În abuzurile petrecute pe „insula plăcerilor interzise” sunt amestecate absolut toate numele mari ale politicii și afacerilor americane. O anchetă serioasă ar decapita întreaga structură de putere americană. Iată și motivul pentru care Epstein „a fost sinucis” în închisoare, iar fosta sa colaboratoare a fost lăsată în viață contra „gurii închise”.

Ajuns la putere, idiotul suprem a realizat că apare prin acel dosar, motiv pentru care a blocat tot, iar acum inundă rețelele sociale cu argumentații inepte de tipul „În urmă cu un an țara era moartă, iar acum este cea mai tare din lume. Să menținem drumul și să nu ne pierdem timpul și energia cu Jeffrey Epstein, cineva despre care nimănui nu-i pasă”. Hmm, păi n-ai întors-o, bre, cam rău din condei? 

Dacă studiem tonul și retorica lui Trump am putea considera dosarul Epstein o prostioară fără importanță reală și-atât. Numai că prostia a rămas într-o zonă nebuloasă și absolut toată lumea vrea să afle adevărul complet. Mai ales că rețelele de social media sunt invadate de fotografii cu Trump și Epstein. Chiar și considerând că acele fotografii sunt o forțare a situației, că Trump n-ar fi participat la orgii sau că dacă a participat a fost doar cu femei adulte, lovitura tot e una gravă pentru el întrucât Epstein este putregaiul întregului sistem corupt american. Un putregai care, cu cât e mai adânc ascuns, pute și mai tare.

Doar că Epstein nu e singura poveste care-l ajunge din urmă pe Trump. Mai țineți minte nebunia cu tarifele vamale? Ei bine, povestea asta tinde să lovească rău. Totul e atât de contradictoriu încât nimeni nu mai înțelege absolut nimic. Cei din birourile vamale cu atât mai puțin. E un întreg haos de decizii care se bat cap în cap, date arbitrare de intrare în vigoare, astfel încât totul merge într-o nebuloasă de la care americanilor li se va trage grav. O să înțelegeți imediat cât de acută e situația.

Văzând succesul întâlnirii BRICS, Trump a tunat că trebuie introdusă o taxă vamală suplimentară de 10% pentru țările acestei organizații,. De ce? Probabil pentru că s-au întâlnit între ele, iar nebunului nu-i place asta. Cazul cel mai scandalos este cel al Braziliei, țară care nu are niciun excedent comercial cu SUA. După ce a încasat tariful de BRICS de 10%, țara a mai primit o „amendă” de 50% tarife din partea lui Trump deoarece acolo este persecutat Jair Bolsonaro, prietenul lui Trump. Oare o fi uitat Trump că actualul președinte a stat la pușcărie din cauza lui Bolsonaro, la fel de „vinovat”. 

Cu India povestea e chiar mai interesantă. După ce s-au spart în figuri, bătându-se cu pumnu-n piept că vor înlocui China cu India în manufacturizarea low cost, după ce au înaintat numeroase variante de taxare, negociatorii americani s-au prins că negociază ceva ce nu cunosc sau nu înțeleg. Doar că, între timp, Trump a mai lovit India și cu „suplimentul” de 10% despre care nimeni nu înțelege la ce anume va fi pus. La ora actuală indienii nu au absolut nimic clar în ceea ce privește taxele vamale care li se aplică. În aceste condiții ce să discuți și, mai ales, cu cine? 

Negocierea dintre SUA și China a fost una de pomină. Chinezii și-au trimis negociatorii lor de top în timp ce americanii au venit cu oastea de strânsură a lui Trump. Conform multor scăpări de-acolo, chinezii, după câteva zile în care nu înțelegeau direcția discuțiilor, s-au declarat dezarmați de prostia echipei americane care efectiv venise la negocieri fără să aibă habar de subiectul negocierii, de cum se aplică tarifele, de clasele tarifare s.a.m.d. Nu-i nicio exagerare. Delegației chineze efectiv nu i-a venit să creadă că are de-a face cu o gașcă de idioți supremi!

După ce a pretins că a ajuns la o înțelegere cu China, Trump bagă iar cărbuni pe foc cu cei 10% supliment. Ceea ce e cât se poate de clar e că nu are habar despre ce vorbește. Să luăm un simplu exemplu: la baterii și panouri solare există o rată de bază de 35%, și un supliment de 100% aplicat ratei de bază. Când spui că pui 10% rată suplimentară la ce anume te referi? La rata de bază, la supliment sau la totalul calculat. Din formulările sale rezultă o neînțelegere absolută a legislației vamale, dar și slabe cunoștințe de aritmetică elementară. Iar tuturor li se adaugă o superficialitate dezarmantă.

Cazul Chinei a fost cumva repetat cu principalii parteneri comerciali ai SUA: Canada, Mexic, Uniunea Europeană. Dacă există cineva care are habar de ce tarif vamal va fi în vigoare cu oricare dintre aceștia în următoarele două luni, acel cineva e ori un geniu fabulos, ori un desăvârșit cititor în stele. Aș înclina să consider cea de-a doua variantă. La fiecare isterie de-a lui Trump, partenerii comerciali au sărit cu negociatori ca să se ajungă la înțelegere. Când europenii au întocmit un document stufos, conținând structura taxelor vamale aplicate și au propus o variantă reciproc avantajoasă, pe mai multe straturi, Trump a urlat și „i-a amendat” cu 50% pentru lentoare! Motivul? Cum naiba să citească el câteva mii de pagini în condițiile în care cred că și numele și-l citește pe litere? Acum spune că va pune Uniunii Europene tarife de 30% de la 1 august! 

Situația este similară cu orice țară din lumea asta. Însă, pentru ca nebunia să fie absolută, ea este dublată de o altă categorie de taxe vamale, cele punctuale, pe diverse produse. Acestea vin ca un supliment peste cele în vigoare sau se aplică separat? Nimeni nu știe, dar de la 1 august intră în vigoare taxa de 50% pentru cupru. Cam 45% din nevoia de cupru a SUA este asigurată din importuri, în principal din Chile(65%), Canada(17%), Mexic(9%), Peru(6%).

Importurile de oțel sunt blocate din 4 iunie din cauza tarifului de 50% aplicat de Trump din burtă,cu excluderea Canadei, Coreei de Sud, Mexicului și Braziliei(care acum, după cum ați aflat, și-a luat amendă în valoare de 60%). La fel stă treaba și cu aluminiul care e lovit de același tarif vamal aberant.

Metalele enumerate lovesc direct industria construcțiilor, pe cea auto, dar și zona de electronică și microelectronică. După cum v-am mai explicat, o taxă vamală mare nu e obligatoriu o amendă pentru cel care exportă în SUA, ci pentru cumpărătorul final, care, în cazul de față, este americanul. Dar Trump nu are cum să înțeleagă asta. Sunt chestiuni mult prea abstracte pentru creierașul său deficitar.

Mulți îmi atrag atenția că vorbesc urât despre Trump, că folosesc „gratuit” cuvinte grele la adresa sa. Credeți-mă că nu o fac absolut de loc gratuit. Cum naiba poate fi calificat unul care-i spune președintelui Liberiei că vorbește o engleză frumoasă, întrebându-l unde a învățat-o(vezi aici). Cum naiba, ca american, să nu știi că Liberia a fost fondată de foști sclavi americani reveniți pe continentul African și că limba oficială a acelei țări este engleza? Dar apogeul a fost atins atunci când, enervat de discursul prea lung al președintelui Mauritaniei, i-a spus că trebuie să plece. Iar în loc de scuze, le-a recomandat celor de acolo să-și scrie pe o hârtie numele și țara din care provin(vezi aici). Problema este că acei lideri veniseră din disperare, oferindu-i idiotului oportunități de business pe un continent de pe care occidentalii sunt alungați. După asemenea ghiorlănii, cine naiba mai merge să facă afaceri cu americanii? Dacă africanii ar fi fost la chinezi, cu siguranță nu s-ar fi ajuns la asemenea momente jenante, iar liderii respectivi nu s-ar fi simțit atât de prost. Poate că nu s-ar fi întâlnit cu Xi, dar ar fi găsit, cu siguranță, oameni din zona înaltă a politicii chinezești cu care să discute pragmatic și al căror cuvânt să aibă mai multă greutate decât cl al lui Trump. 

În alte vremuri aș fi spus că nebunul Trump ar trebui dus la psihiatru, doar că acum realizez că el este fix unde trebuie: America a ajuns o enormă psihiatrie, astfel încât cățărarea lui Trump pe postul de președinte era cel mai normal lucru care se putea întâmpla. Imaginați-vă că pe scaunul de președinte, înaintea lui Trump, a stat unul care s-a căcat pe el, la propriu, care-a tras bășini „lungi și zgomotoase” în timp ce discuta cu viitoarea(pe atunci) regină a Angliei. Ce se poate alege de o asemenea țară? Singura treabă îngrijorătoare este că Trump are acces la geanta nucleară, dar, dacă stăm să ne gândim bine, există o mare probabilitate ca geanta aia să fie goală sau să nu funcționeze. E făcută, totuși, în SUA. :)

În încheiere rămânem cu o mare întrebare, anume ce se va alege de lumea asta? Răspunsul trebuie dat de liderii responsabili. Aceștia, în primul rând, ar trebui să conștientizeze situația și să înțeleagă că piața americană e doar o iluzie care se întreține pe munca lor. În cazul în care e izolată, America se dezumflă precum un balon care s-a întâlnit fatalul vârf de ac. Personal, din ceea ce văd, lumea începe să se trezească din sevraj, fiind foarte aproape de momentul în care „se va da cu sec”. Și-atunci să vezi jălanie!