Primul război al porumbelului păcii

În mai 2019 aveam următoarea declarație-program a lui Zelenskyi: „Dragi concetățeni, toată viaţa mea am încercat să fac totul pentru ca ucrainenii să zâmbească. În următorii cinci ani, voi face tot ce pot pentru a vă împiedica să plângeţi!”. De asemenea, a promis că prima sa sarcină este aceea „de a opri focul în estul Ucrainei”. Aproape că-ți dau lacrimile când realizezi că în patru ani de la acea declarație a pornit cel mai crâncen război, în care Ucraina a pierdut până acum vreo 30% din teritoriu și aproape 2 milioane de soldați. Nu trebuie să uitați că, în urma negocierilor de la Istanbul, Ucraina obținuse promisiunea retragerii armatei ruse de pe teritoriul său în schimbul încetării omorârii etnicilor ruși și al organizării de alegeri în zonele rusofone. În loc să pună în aplicare ceea ce s-a negociat, Ucraina a mers pe mâna englezilor, organizând circul de la Bucea(știți că, din nou, în plen, Lavrov l-a rugat public insistent pe șeful ONU să solicite identitatea așa-ziselor cadavre de la Bucea?). Ceea ce a urmat se vede cu ochiul liber și n-am nici cea mai mică intenție să vă ofer sfaturi despre cum să priviți situația întrucât altul este scopul articolului de azi.

2025 - Trump se înscăunează la Casa Albă promițând pacea. Încă din acel moment am înțeles că rolul lui Trump în actualul context este cel de declanșare a unui mega-război. Când s-a întâlnit cu Putin, apropiații îmi spuneau că bat câmpii întrucât, iată, se pun bazele păcii. Mulți au văzut-o inclusiv ca pe o tentativă a lui Trump de a ieși de sub capcana statului subteran american care-l otrăvește cu informații false. Însă nu trebuie uitat cum, imediat după întâlnire, un desant european l-a însoțit pe Zelenskyi la întâlnirea cu Trump. Iar de-atunci, treptat, planurile președintelui american au fost modificate. Oameni din zonele gri ale puterii americane spun că s-a reușit în sfârșit infectarea, adică dobândirea dependenței lui Trump față de informațiile prezentate de statul subteran american.

Și-acum să privim cu ochi limpezi evoluțiile care au urmat. Europenii au apăsat pe pedala de accelerație a războiului din Ucraina, susținând că vor susține ei toate costurile. Ca și în cazul tancurilor, Germania vrea să obțină OK-ul SUA că vor elibera împreună Ucrainei arme cu rază lungă de acțiune. Asta în timp ce Anglia deja coordonează - utilizând infrastructura de informații a SUA - loviturile adânci din interiorul Rusiei. Și, pentru că a venit vorba de fonduri, UE începe să confiște sumele rusești de prin conturile băncilor sale, pe care le va folosi pentru a achiziționa din SUA arme destinate Ucrainei. Este o nebunie!

Între 25 și 27 septembrie anul curent, Hamburgul va fi blocat de un exercițiu militar denumit „Red Storm Bravo”. Centrul orașului va fi eminamente închis în timpul exercițiilor care își propun să simuleze „un transfer de 800 000 de soldați NATO în Ucraina ca răspuns la amenințările nucleare ale Rusiei”. Hmm, deci nu mai e cu „Rusia care amenință să ne ocupe”, ci cu „Rusia care ne amenință nuclear”. Interesant, nu-i așa? În acest timp, oamenilor li se recomandă să-și facă provizii necesare supraviețuirii timp de cel puțin șapte zile, care să conțină obligatoriu „un stoc de bază de alimente, o trusă medicală, bagaj de urgență cu haine și lenjerie, cizme de cauciuc, termos etc.”. V-am citat dintr-un ghid care a fost pus la dispoziția locuitorilor din Hamburg. 

Ministrul de Interne al Germaniei - echivalentul Pledoiului de la noi - a anunțat că situația de securitate a Germaniei este agravată de „atacurile cibernetice, dezinformările rusești și actele de sabotaj asupra infrastructurii critice”. Dacă nu te-ai plimba pe stradă, ai avea impresia că Germania e în plin război. Și, ca să fie credibil, anunță o injecție de 30 mld. EUR pentru întărirea protecției civile în următorii 10 ani! Măi, să fie!

Citesc prin presa germană și am impresia că sunt citate din Alex Florența: „Germania se află în plin război hibrid”. La fel și în Franța sau Marea Britanie. De unde isteria asta? Chiar în halul ăsta atacă Rusia informațional? În cazul nostru, publicațiile incriminate de autorități sunt de râs: site-uri cu zero vizitatori sunt ridicate la nivel de „amenințare gravă”. Nici măcar atunci când publicațiile rusești oficiale(Sputnik, RT etc.) aveau liber în spațiul românesc acestea nu aveau cititori. Acum e ceva de moartea pasiunii. Și, la fel și-n celelalte state europene, dar, după cum bine știm, propaganda nu ține cont de realități, ci încearcă să le transplanteze oamenilor în cap ideea unei realități modificate, care nu seamănă deloc cu ceea ce se vede cu ochiul liber.

În sfidarea realității palpabile, autoritățile europene dau bice cu „agresiunea rusă”. Și cum treburile merg înainte, la nivel de UE s-a stabilit introducerea sancțiunilor pentru țările care se aprovizionează cu hidrocarburi din Rusia, adică pentru China și India. O mișcare absolut aberantă dacă o studiezi din punct de vedere logic. Culmea, mișcarea a fost cerută de Trump care, în vizita sa din Anglia, a mai parcat niște bombardiere strategice acolo.

De asemenea, SUA face mișcări ciudate în Orient. Dincolo de manipularea ONU pentru a sancționa absolut gratuit Iranul, SUA introduce sancțiuni pentru proiectul iraniano-indian de extindere și modernizare a Portului Chabahar. Este o mișcare cu bătaie lungă, menită a tăia accesul produselor indiene la piața Asiei Centrale. De asemenea, portul respectiv este un element strategic al Culoarului Nord-Sud, menit a permite accesul produselor indiene pe piața rusească. Pentru blocarea aceluiași culoar, SUA a manipulat Armenia(prin marioneta Pașinian) și a împind Azerbaidjanul în conflictul din Ucraina(pentru cei care nu știu, azerii au început să transfere avioane MIG-29 în Ucraina, sub promisiunea americanilor de înnoire  a parcului aviatic azer!

În Marea Chinei de Sud, SUA susține agresiunile filipineze de încălcare a spațiului maritim chinez, iar în ceea ce privește Taiwanul, aceeași SUA are în derulare un program masiv de înarmare a insulei, dublat de o coaliție internațională care să „apere” Taiwanul. Mai vreți? Japonia este înarmată și împinsă precum un pion, iar Coreea de Sud face deja diverse mișcări de provocare a Coreei de Nord. 

Nimic nu este întâmplător în gigantica tablă de șah a geopoliticii mondiale. Nici măcar cerința lui Trump de a-i fi „dată înapoi” baza militară de acolo! Fiecare „mică bucățică” este o piesă de puzzle a unui conflict mondial devastator. Europenii acceptă să intre ca păcălicii în joc deoarece știu că statul subteran american(cel care-i coordonează) l-a îngenuncheat pe Trump. Inclusiv „mișcarea patriotică” din SUA e manipulată pentru a servi înrolării cât mai multor soldați pentru „apărarea Americii”. Apărarea împotriva cui? Cumva de consecințele propriilor decizii?

Și uite-așa constatăm cum porumbelul păcii Trump este în plin proces de metamorfozare care presupune transformarea sa în zeul războiului total. Vedeam prin presa franceză o comparație Rusia-Europa în ceea ce privește dimensiunea armatei și capabilitățile. Comparație din care Europa ieșea pe plus. Te-apucă râsul cunoscând cât de impotenți sunt europenii. Este însă ultima zbatere a hidrei. Trump a fost convins de statul subteran că acum e ultima posibilitate a SUA de a învinge China deoarece, dacă se întârzie, China va deveni prea puternică. Dacă este să analizăm din punct de vedere al realizărilor, China ESTE deja mai puternică decât SUA. Un singur exemplu vă dau: China deja are un avion de generația a șasea, Rusia are unul de generația 5.5, în timp ce SUA abia acum își marchetează viitorul avion de generația a șasea, F-47, al cărui cost de producție este ...  de trei ori mai mare decât F-35! E o nebunie!

Partea proastă e că tembelii occidentului sunt pe cale să pună în aplicare o moarte urâtă a secolelor de dominare occidentală a lumii, refuzând să-și recunoască apusul istoric. Teoreticienii nebuniei spun că, o eventuală victorie ar putea impulsiona Occidentul în vederea atingerii unor noi culmi. Oare la ce culmi s-or referi, că pe cele ale prostiei par a le fi atins în integralitate.