Totuși, câtă corupție?

Uniunea Europeană a implementat un regim de teroare în România pentru combaterea așa-zisei corupții. De fapt n-a fost nicio luptă anti-corupție, ci una de decapitare a elitelor și a celor care mai aveau ceva conștiință națională. Însă, după cum veți vedea în continuare, adevărata corupție băltește la vârful Uniunii Europene și în fiecare dintre statele sale membre. Și, culmea, corupția de acolo este una de-a dreptul gheboasă, în care niște nulități fac contracte babane contra unor sume derizorii. O dovadă privind prostia, dar și corupția endemică care a reușit să optimizeze inclusiv șpăgile date la nivel înalt.

Ne este încă vie în memorie dovada clară de corupție în ceea ce privește afacerea vaccinurilor, în care nulitatea Ursula a ascuns - în sfidarea tuturor - SMS-urile pe care le-a schimbat cu Bourla și care, probabil, includeau detalii ale șpăgii proiectate. Nulitatea asta a plătit peste 70 miliarde firmei Pfizer doar pentru ca bărbată-su să profite salarial de la o firmă americană de biotehnologie(Orgenesis) care este legată ombilical de Pfizer. Fact checkerii au sărit să spună că nu există nicio legătură între cele două entități, uitând „elefantul din magazinul de porțelanuri”, mai precis Vanguard, care deține cele mai mari procente din cele două companii!

Dar Ursula nu se află la primele fapte de corupție pe linia transatlantică întrucât atunci când spui Ursula spui corupție în stare endemică. Pe vremea în care era Ministru al Apărării a dat cu nemiluita bani pentru „consultanță” celor de la Accenture sau McKinsey. O investigație din 2015-2016 a Parlamentului German a relevat că într-un singur an Ursula a cheltuit peste 150 milioane EUR pe consultanță, în condițiile în care a declarat doar 2.2 milioane EUR! Acela a fost scandalul Berateraffäre. Cocoțată la vârful UE, Ursula n-a întârziat să fie în centrul unui alt scandal de corupție, Piepergate. În 2024, von der Leyen a fost acuzată de favoritism pentru numirea în funcția de reprezentant UE pentru întreprinderi mici și mijlocii a lui Markus Pieper, un modest europarlamentar german din partidul său (CDU), ignorând candidați infinit mai calificați decât nulul ăla! Poate mai țineți minte scandalul  „Eva Kaili - Qatar”, cel în care grecoaica - membră a alianței progresiștilor europeni - încasa șpăgi din Qatar. Destinația finală a șpăgii nu e cunoscută, însă șpăgile le lua pentru acțiuni care vizau competențe ale Comisiei! Să mai spunem așa, ca o bomboană pe colivă, că nulitatea Ursula a fost acuzată inclusiv de plagiat? Pentru o nimica toată de 43% plagiat, Ursulei i s-a păstrat titlul universitar!

Însă bomba bombelor în ceea ce privește corupția o avem în conflictul din Ucraina. Poate ați aflat cum nemernicul de Boris Johnson a încasat un milion de lire sterline pentru a face lobby în vederea continuării războiului din Ucraina. Care era contextul? Echipa lui Zelenskyi ajunsese la o înțelegere cu rușii, conform căreia ar fi urmat să respecte angajamentele Acordurilor Minsk. Asta însemna - pe vremea aceea - menținerea intactă a teritorialității Ucrainei. Ca semn  al înțelegerii, Putin și-a retras armata de pe centura Kievului. După ce nemernicul Johnson a încasat milionul de lire, l-a convins pe Piticul Porno de la Kiev să continue războiul. Iată-ne acum la momentul bilanțului, cu Ucraina pierzând aproape două milioane de soldați și 35% din teritoriu! Vă dați seama cât de ieftin a fost ieftin sângele de mujic ucrainean?

Însă nu e singura schemă de corupție. Vă sună cunoscut numele Kajsa Ollongren? Puțin probabil. Individa a fost Ministru al Apărării în Olanda între anii 2022 și 2024. Fix la țanc pentru a face lobby pentru trimiterea în Ucraina a peste 50 miliarde EUR. Ce s-a întâmplat cu  Kajsa Ollongren după ce a părăsit postul? A intrat pe lista de stipendiați a oligarhului ucrainean Victor Mihailovici Pinciuk. Ce face ea acolo? Stați puțin că rahatul e mare!

Oleg Pinciuk este unul dintre bidoanele esențiale ale regimului Zelenskyi, cel prin intermediul căruia se scurg banii de ajutoare spre conturi strict private ale conducerii ucrainene. Dacă mai țineți mine, însuși Biden a condiționat unul dintre ultimele sale ajutoare financiare acordate Ucrainei de reducerea corupției care făcea ca ajutoarele militare să se transforme într-o proporție covârșitoare în bani deturnați. Pinciuk este unul dintre beneficiarii neți ai războiului, reușind să-și dubleze averea după ce, inițial, ca efect al declanșării Operațiunii Speciale, pierduse cam 25%. Iar aici vorbim doar despre ceea ce se vede! Spun asta întrucât grosul averii lui Pinciuk este în subteran. 

Însă, întrucât am început cu Kajsa Ollongren, să ducem investigația până la sfârșit ca să înțelegem ramificațiile afacerii. Kajsa Ollongren, imediat după ce a terminat cu ministeriatul, a fost cooptată în board-ul ONG-ului „YES-Ukraine”, finanțat integral de Viktor Pinciuk. YES vine de la „Yalta European Strategy”. Este o organizație prin intermediul căreia se scurg șpăgile către europenii care au jucat cum trebuie în raport cu Ucraina. Cu alte cuvinte, suveica merge în felul următor: utilizând poziția ta oficială bagi bani în fundul Ucrainei, după care, când ți se termină mandatul, Pinciuk te cooptează în board-ul organizației sale ca să-ți iei șpaga. Și uite-așa, ajuns la capitolul „board” al ONG-ului, rămâi interzis când vezi numele care se învârt acolo:

Aleksander Kwasniewski, fost președinte al Poloniei, unul dintre cei mai adânc implicați europeni în Revoluția Portocalie, dar și în propaganda pro-război;

Kersti Kaljulaid, fostă președintă a Estoniei, a fost una dintre cele care au ventilat de la nivel înalt ideea „agresiunii Rusiei”, fiind un avocat al strategiei de adunare a fondurilor tip „totul pentru Ucraina” 

Carl Bildt, fost ministru de Externe al Suediei, unul dintre cei mai vocali avocați de părăsire de către Suedia a statutului de neutralitate și pentru donarea echipamentului militar suedez către Ucraina;

Sanna Marin, sper că v-o amintiți pe pițipoanca asta ieftină care, până prin 2023 a fost premier al Finlandei. O unealtă proastă în mâna globaliștilor, care a fost artizanul părăsirii politicii de neutralitate - esențială pentru Finlanda încă din timpul ultimului Război Mondial - și deschizătoarea politicii belicoase anti-rusești. Traiectoria pe care s-a încadrat Finlanda, cel mai probabil, va conduce într-un interval previzibil de timp la dispariția țării de pe hartă. Tot Sanna Marin a fost cea carea deschis larg baierele pungii pentru Ucraina, iar acum își ia tainul de la Pinciuk.

Wolfgang Ischinger, șef al fundației care organizează „Conferința de Securitate de la Muenchen”, este unul dintre factorii cei mai agresivi de trafic de influență pentru ajutorarea Ucrainei.

Aici avem de-a face doar cu un vârf al aisbergului întrucât în Ucraina se fură ca-n codru. Imaginați-vă că dacă doar Transparency International estimează furturile la aproximativ 10 miliarde EUR, furtul real e infinit mai mare, întrucât multe dintre afacerile regimului de-acolo sunt absolut necunoscute. Acolo se fac contracte false pentru achiziția de arme sau se achiziționează arme expirate la preț de produse noi, se fac achiziții supraevaluate de alimente sau materiale de construcții, se reconstruiesc aceleași elemente de infrastructură de câteva ori, justificându-se prin distrugeri succesive de-ale rușilor, se închid ochii la fraude cu fonduri europene s.a.m.d. Inclusiv comerțul cu cereale e o fraudă de la cap la coadă deoarece banii se strâng în buzunare externe.

Ați auzit de schema „Black Grain”? Desigur că nu întrucât implică România și aici Securitatea e ocupată cu luptă contra rușilor inexistenți. Este vorba de exporturi frauduloase de cereale ucrainene prin companii fantomă, evaziune fiscală și spălare de bani. Cerealele sunt vândute sub prețul de piață pentru a evita taxele ucrainene, deturnând astfel veniturile de război ale țării. E o iluzie să crezi că toată afacerea nu are binecuvântarea baronilor ucraineni din fruntea țării. Hai, totuși, să înțelegem, cum funcționează. Companii românești (unele sunt subsidiare ale marilor traderi internaționali) au importat cereale de la firmele ucrainene, tranzitând marfa prin portul Constanța sau rute terestre. E vorba de o afacere din care s-au tras în total vreo 2,2 miliarde $ și care a implicat aproape 150 de firme românești. Văzând suma înțelegeți de ce autoritățile de la noi sunt îndrăgostite de cerealele ucrainene.

Să rămânem tot în domeniul agriculturii și să vedem dacă ați auzit despre mega-afacerea producției ilegale de agrochimicale contrafăcute sub mărci europene sau americane. Folosind materii prime din China, cu ambalaje false, companii fantomă din Ucraina au produs agrochimice contrafăcute, inundând cu ele piața UE, inclusiv România. Dacă vă întrebați de ce ne-a picat nouă industria agrochimică aveți un răspuns inclusiv aici. Într-un târziu, când era scandalul cât casa și când au sărit de fund în sus inclusiv multinaționalele posesoare ale mărcilor contrafăcute, OLAF s-a făcut că investighează, găsind o amărâtă de pagubă de 2 milioane EUR, dintre care vreo 600 000 EUR în România. Dar aici ciolacii și ciucii s-au făcut că plouă. Doar nu voiați să ne cucerească rușii invizibili!

De scam-urile cibernetice umanitare ați auzit? Se estimează că cel puțin unul din 25 de mesaje având ca scop strângerea de fonduri către Ucraina e fals, iar fondurile sunt deturnate. Unde s-or duce? 

Însă cea mai mare fraudă este cea a războiului, în ansamblul său. S-a văzut clar că războiul ar fi putut să se încheie dacă s-ar fi pus în aplicare negocierile de la Istanbul. Putin nu și-a dorit conflictul. Acum însă, când treaba s-a adâncit, iar războiul devine ultra-profitabil pentru ruși, Putin dorește să-l mențină până la sfârșit. Care sfârșit?  Cel al Occidentului, desigur. Rusul nu e prost. Știe că se fură imens și că paraziții care se strâng în jurul Ucrainei precum muștele la căcat, nu se vor sătura niciodată. De aceea alimentează continuu războiul. întrucât doar așa poate prăbuși întreg Occidentul. 

Am spus-o de mai multe ori: Trump e un accident. Putin și-ar fi dorit o Americă la cârma căreia să se afle în continuare Biden sau Kamala. De ce? Pentru că se înscria pe traiectoria urmărită de el, cea a dezastrului, a răzbunării totale. Nu vă imaginați însă că Trump e o mare piedică. La cât de manipulabil e, cu siguranță că și el va cădea în aceeași patimă. Doar dorința de înfruptare din rahatul războiului e în ADN-ul oricărui american. Și acum, după ce-a picat Nobelul pentru pace, parcă nu i-ar strica în vitrină un Nobel pentru război! Care, desigur,are aceeași denumire.