Vorbim despre SISTEM și ne imaginăm tenebre, agenți secreți care mișună într-o semi-obscuritate conspirând împotriva noastră. Avem impresia că sistemul este compus din super-oameni, indivizi înzestrați cu puteri fabuloase, intangibili și atât de puternici încât n-ai ce altceva să faci decât să te ofilești, frustrat de neputința care te domină. Ce este totuși acest SISTEM infernal care ne conduce și, mai ales, cine sunt EI, componenții, dar și cei care manipulează?
Mi-am atras antipatia serviciilor secrete, mă înjură securiștii spunând că sunt ori tâmpit, ori agent de influență. De partea cealaltă, sunt alții mai radicali care mă înjură din cauză că „nu duc discuția până la capăt”, refuzând să arăt adevărata ticăloșie. Într-o lume atât de polarizată e greu să ieși cu făclia adevărului. Nu de alta, dar e dureros. Atât de dureros încât toți te înjură. Iată de ce m-am hotărât azi să fac primul pas pentru dezvăluirea SISTEMULUI. Este cea mai simplă dezvăluire pe care vreau s-o fac, fiind infinit mai simplu de argumentat decât cealaltă, despre care, pe moment, păstrez tăcerea. Dar, după cum veți vedea, ceea ce vă voi spune se va dovedi extrem de greu de digerat, chiar dacă e vizibil din avion. Dar să lăsăm considerațiile generale de-o parte și să trecem la treabă.
Voi porni de la cea mai întunecată figură a sistemului, de la cel care timp de peste zece ani a făcut cărțile: Coldea, zis și „Generalul Negru”. N-aveți cum să nu-l cunoașteți. Ieșit forțat la pensie, omul se lăfăie în bani și onoruri, fiind chiar și-acum un individ deosebit de influent. Dar l-ați văzut față în față? Un slăbănog, fricos, căruia chiar dacă îi place teribil să răspândească în jurul său aburii „puterii supreme”, se dovedește a fi un tip slab. Nu-i nici pe departe „omul de fier”, ci un tăicuță mediocru. Elementele descrise se vedeau și mai clar la celălalt general-dandana, Dumbravă. Îl aduc ca exemplu deoarece mi se pare relevant, nu ca să mă „bat” cu el întrucât știți bine că îmi repugnă vitejii care se războiesc cu morții. Dumbravă e relevant ca obiect de studiu deoarece nu se poate să nu fi observat la el „fața inteligentă” și comportamentul de copil retardat. Să spui că „Justiția e câmp tactic”, atunci când te știai la butoane, e semn de mare prostie! Omul nostru, pur și simplu, nu excela la capitolul inteligență, fiind un fel de Moș Teacă al serviciilor secrete. Dovada și mai clară în acest sens fiind rolul pe care l-a jucat în combinația cu Coldea, cel „pradă la vedere”. Doar prin analizarea schemei de jăpcuire pe care au pus-o la punct după ce „au fost dați la vatră” realizezi că nu prea-i duce mintea. Nu mai vorbesc despre modul în care au fost înregistrați de un semi-amator, care arată o incompetență crasă, ca să nu-i spun prostie.
Tocmai ce-am văzut oamenii cei mai proeminenți ai Sistemului din trecut. Cei mai de temut indivizi care-au ajuns să fie judecați precum infractorii de duzină strict din cauza modului prostesc în care-au acționat. Și-abia aici ar trebui să vedeți „latura umană” a Sistemului, anume prostia care e omniprezentă.
Nu, nu e o jignire. Prostia e una dintre caracteristicile care au o prezență universală. Fiecare dintre noi suntem proști într-un fel sau altul. Că unii sunt mai mult sau alții mai puțin proști, ține de anumite interpretări, dar, dacă stăm și ne analizăm cu o brumă de obiectivitate, vom ajunge singuri la concluzia că suntem proști. Nu e nevoie să vină cineva din afară să te judece, tu, cu puțină sinceritate, îți ești suficient în această întreprindere. Și-ar mai fi ceva: dacă în urma propriei judecăți ajungi la concluzia că nu ești prost, cutremură-te deoarece e posibil să fii înfiorător de prost, atât de prost încât ești incapabil să-ți vezi prostia.
Rolul organizațiilor, al sistemelor complexe, este acela de a minimiza efectele înfiorătoare ale prostiei. Construcția unor astfel de sisteme pornește de la un principiu simplu, cel al compensării. De exemplu: Gigel e angajat ca paznic pentru ca e bun la bătaie, dar problema lui e că e neatent și superficial. Atunci pot adăuga lângă Gigel pe unul mai grăsuliu și mai puțin bătăuș, cu condiția ca acest al doilea individ să aibă o atenție foarte bună. Astfel, superficialitatea lui Gigel e compensată de atenția colegului său și, în acest fel, nu se mai fură din obiectivul păzit.
Pe hârtie totul arată minunat. Dar în practică? Ei bine, în lumea reală se întâmplă un fenomen devastator, descris genial de Principiul lui Peter: „În orice ierarhie, fiecare salariat are tendința de a urca până la nivelul său maxim de incompetență”. Cu toate că unii o iau ca pe o glumă, Principiul lui Peter devastează lumea. Să vă dau un exemplu simplu: ai în firmă un vânzător extraordinar. Având asemenea abilități îl promovezi ca șef de vânzări și, ulterior, ca efect al succesului său, îl pui vicepreședinte sau chiar CEO. De-aici vine dezastrul. Omul nu are abilități de management, știe doar să vândă. Și, având în vedere golurile pe care le are, se simte obligat să-și aducă tot „de-ai lui” în posturile cheie. O vreme treburile merg deoarece se supralicitează rolul vânzărilor în activitatea companiei, dar partea operațională e din ce în ce mai varză, financiarul stă să pice s.am.d. Până când compania se trezește înfrântă de o criză de cash flow generată de returnarea masivă a produselor ca efect al calității îndoielnice a produselor sale. Și totul se duce de râpă.
Aici am descris doar un aspect, însă cartea „The Peter Principle” a canadianului Laurence J. Peter vă va dezvălui aspecte mult mai interesante care l-au făcut să formuleze genialul principiu. Ceea ce vedem însă în organizațiile mici este nimic pe lângă ceea ce se întâmplă în organizațiile mari sau, mult mai relevant, în giganticul aparat birocratic al statului. Peste tot se cangrenează puncte bazate exclusiv pe frică și conformism. Astfel, orice individ care are o inițiativă este rapid anihilat până când e exclus din acea zonă. Treptat se dezvoltă o rețea de incompetență, bazată exclusiv pe atragerea „indivizilor compatibili”, conformiști, fricoși și proști-grămadă. De aceea în instituțiile statului se ajunge să valoreze infinit „ajunsul cu precizie la program și plecarea cu cinci minute mai târziu, după ce pleacă șeful”, în timp ce pe parcursul întregului program se freacă menta, amânându-se la infinit ceea ce trebuie să se facă. În final, monstrul se naște: un munte birocratic de reglementări, norme și „bune practici”, pe care nu le știe mai nimeni și al căror rol e strict blocarea, atunci când e cazul, a oricărei inițiative. Sistemul devine astfel unul greoi, cu o inerție proprie colosală, care-l face să funcționeze aparent fără oprire chiar și atunci când o face aberant. Și, culmea, să aibă și o reziliență teribilă.
În momentul în care ai a i te opune unui astfel de monstru, ești efectiv anihilat din start: e atât de mare și de complex încât prostia și incompetența din interiorul său se transformă în elemente de temut. Îi dai în judecată, tu pierzi bani, ei nu pierd nimic. Chiar și când pierd, în realitate câștigă deoarece cel care a investit nervi și timp în „ciudata” operațiune de a-și face dreptate e fix cel care are dreptate, adică tu. În zona monstrului nu se pierde nimic întrucât nu-s banii săi, iar mecanismul rămâne în continuare. În timp ce tu, chiar și când ai câștigat, ai câștigat consumându-ți nervii și timpul. Ai cheltuit astfel resurse pe care nu le vei recupera niciodată doar pentru a repune lucrurile acolo unde ar fi trebuit să fie, la normalitate. În timp ce monstrul? Nu și-a consumat nicio resursă, totul rămâne perfect la locul său.
Când s-a creionat modelul de stat contemporan, au fost două tipologii de oameni care-au mușcat din idealizarea modelului democratic: cei interesați să profite și proștii, cei care s-au îmbătat cu apă rece din pseudo-idealurile modelului. Ce e mai ofertant decât să pui tu, cu mâna ta, conducătorul pe care-l dorești? După ce timp de secole, valuri-valuri de degenerați intangibili cu sânge albastru conduceau statele sau imperiile după umorile proprii, a spune că vei avea posibilitatea să alegi întreg aparatul statului în funcție de propria judecată pare o himeră, ceva prea frumos pentru a fi real. Și, dacă pe lângă alegerile universale mai adaugi Justiția ca „stâlp al statului” - acel sistem perfect obiectiv, al cărui scop este strict acela de a face dreptatea pe baza unui proces cât se poate de rațional, în care toți sunt egali în fața legii - ei bine, nu simți o tresărire de plăcere? Nu vă cer să priviți cu ochii obosiți de azi, ci cu cei ai obiditului care nu putea să ridice ochii nici măcar la nivelul genunchiului arendașului, pentru care boierul era intangibil, iar regele un zeu. Sau, dacă vreți, priviți mai recent, prin ochii esticului care-a stat aproape jumătate de secol în negura dictaturii comuniste, în care totul era golit de sens. Alegerile se câștigau cu 99.99%, democrația era atunci când lăudai Tovarășul s.a.m.d. Nu-i așa că modelul pur democratic sună tentant?
Separația puterilor în stat e cea care face ca tot angrenajul statului să stea în echilibru deoarece puterile „se pândesc unele pe celelalte” - se spune la teorie. Vai, aproape că-mi dau lacrimile de emoție. Teoria sună minunat. Dar practica? Practica e cea care ni-i dezvăluie pe EI. Cine, cine sunt ei?
S-a văzut cât se poate de limpede care-i rolul practic al alegerilor, anume acela de a legitima niște paiațe, niște marionete al căror scop e strict servirea stăpânilor, adică a Sistemului. Mulți confundă sistemul cu serviciile secrete, ceea ce e fals. Într-adevăr, serviciile secrete au un rol central în Sistem, dar mecanismul e mult mai larg de-atât. De exemplu Justiția. Am analizat recent numărul infernal de mare de mandate pe „siguranță națională” eliberate de ICCJ. Păi cum e posibil așa ceva, anume să transformi o chestiune atât de intruzivă încât poate fi considerată instrument totalitar într-o chestie curentă, în care o nulitate de judecător semnează ca primarul? Nu este clar că judecătorii ăia sunt „agățați de sistem”? Culmea, în mod absolut ilegitim întrucât statutul de judecător este total incompatibil cu orice coterie. Dar ăia de la Parchet, care ar fi trebuit să cenzureze dorințele totalitare ale serviciilor de ce n-au făcut nimic? Nu cumva pentru că sunt agățați? Dar ăia de la ANCOM, care blochează la comandă site-uri, care interzic canale de TikTok sau Youtube, oare nu sunt la fel de agățați? Dar ăia din Guvern, de prin Ministere și, de ce nu, președintele? Ce explicație logică poți avea pentru alegerea unui năvleg cu grave probleme psihice pe cea mai înaltă funcție a statului român, alta decât cea că servește cui trebuie, adică Sistemului? Și uite-așa, tot modelul teoretic de stat democratic e făcut praf de practică deoarece, după cum se vede, nu există nicio separare a niciunei puteri: toți complotează la jefuirea omului simplu în favoarea Sistemului și a celor din spatele Sistemului!
Dar care-i Sistemul? - mă veți întreba. Vă tot vorbesc despre el, fără a vă arăta ceva concret, palpabil. Și fix aici e tragedia, realitatea pe care n-o veți accepta. Sistemul nu-i ceva coerent, e un spectru difuz, care se așează peste stat, paralizându-l. E un cancer generat de ilegalitatea crasă în care trăiește. Sistemul ia naștere printr-un viol asupra limitelor legii. Și, după ce forțează legea, se instaurează dictând lărgiri ale ei, astfel încât să intre în legalitate. Doar că de intrat nu intră niciodată în legalitate întrucât, de fiecare dată, profitul îi vine tocmai din încălcarea legii. E un destin al său, o predeterminare generată de nașterea sa din infracțiune.
E fals să crezi că Sistemul e compus din indivizi precum Superman. Aiurea, în mare Sistemul e o încrengătură de proști sau, în cel mai bun caz, mediocri. Trăiește în ilegalitate, iar, culmea, asta-i justifică existența deoarece astfel devine suveran. Carl Schmitt ne învață de-atâta amar de vreme că „suveran este acela care decide asupra stării de excepție”. Înțelegeți? Prin faptul că trăiește în ilegalitate, fără a putea fi dat jos, Sistemul își creează propria suveranitate, ridicându-se deasupra tuturor. E fascinant, nu-i așa? La urma urmei Sistemul e o masă amorfă de proști și mediocri care e unită prin niște fire și relații invizibile, coagulându-se într-o formă coerentă, cu toate că, dacă-l iei în particular, constați o crasă lipsă de unitate sau de coerență. Un sistem perfect, format din bucăți nu imperfecte, ci total greșite!
Asemeni maselor, Sistemul are un psihic propriu, căruia i se subordonează slugile sale. Ca orice psihic specific maselor și acesta e unul radical și rudimentar, apropiat de „creierul reptilian” al fiecăruia. Asta-l face deosebit de inclusiv în ceea ce privește compatibilitatea și de aceea Sistemul atrage în mod deosebit masa, adică mediocrul și nulitatea. Ca orice organism, Sistemul are propriile mecanisme de apărare și atac. Acționează descentralizat, fiind deosebit de eficient. Fiecare element al său acționează în interesul Sistemului, inclusiv atunci când are impresia că acționează în interes propriu. Asta deoarece fiecare supus, în realitate, e Sistemul, se confundă cu el și acționează benevol în direcția intereselor Sistemului.
OK, am înțeles cine-i Sistemul, dar cine sunt EI? Din nou veți rămâne surprinși. „Ei” nu sunt umbre supraumane, ci oameni cât se poate de simpli, de banali. De cele mai multe ori, cu acei oameni interacționezi și rămâi uimit de ciudățenia lor. Sistemul e atât șmecherul din fruntea serviciului secret, cât și polițistul care-ți ia abuziv carnetul sau birocratul de la Finanțe care habar n-are de legislație. Ce-i leagă pe toți aceștia? Apartenența la Sistem. O agățare ilegală cu o colaborare la Securitate - așa cum fac unii judecători și mult prea mulți procurori - un șantaj pe care-l exercită cineva din Sistem prin intermediul unui procuror pentru a-l face pe unul dintr-o instituție să ciripească și chiar mărunta șpagă care mustește prin spitale sau prin sistemul de învățământ, toate acestea sunt „elemente de Sistem”, iar cei care le operează sunt EI. Nu mai vorbesc de faptul că, o parte dintre EI ajung componente ale sistemului ca efect al propriei prostii, al incompetenței care le domină activitatea. Fac o nefăcută grosolană, iar pentru a fi „apărați”, pentru a li se conserva mizerabilul loc de muncă, devin parte a Sistemului fără să existe vreo adeziune sau o agățare în adevăratul sens al cuvântului. Devin parte întrucât simt că „dacă se mișcă în direcție Sistemului” nu au a se teme. Pare ciudat și contraintuitiv, dar fix așa se petrec lucrurile.
De aceea spun de multe ori că a bloca serviciile secrete este prea puțin întrucât Sistemul este descentralizat și întins ca o plagă peste tot, capabil să se refacă chiar dacă este decapitată vreo parte de-a sa. Însă abia acum vine zona cu adevărat interesantă a Sistemului. Văzându-l cât de versatil și extins este, cât de descentralizat acționează, ai putea spune că este o construcție autonomă, care are puterea absolută tocmai ca efect al descentralizării sale. În fapt treburile stau fix invers. Sistemul nu e niciodată independent și asta pentru că el este compus din „frânturi de ilegalitate” puse cap la cap. Sistemul este profund corupt atât ca parte și, mai ales, ca ansamblu. Aici e prima sa marea sa vulnerabilitate. Cea de-a doua vulnerabilitate e prostia. Sistemul nu e un geniu, așa cum sunt tentați unii să creadă. Sistemul, în esență e prost, e „lemn Tănase”. Și tocmai de aceea plânge după un șef. De ce? Pentru că părțile sale componente se simt cu musca pe căciulă și, automat, întreg ansamblul are o temere ciudată legată de starea sa de cvasi-ilegalitate. De aceea apare nevoia de „spate”, de „proptea”. Oamenii rudimentari, când greșesc, dau instinctual vina pe celălalt pentru a se salva. De exemplu, la Colectiv, solistul care-a avut ideea creață de a da cu artificii într-un spațiu închis, nu se consideră vinovat pentru groaznicul incendiu pe care inițiativa sa a produs-o, ci aruncă vina pe ăia care au autorizat clubul. Adică tu ești cauza dezastrului, dar vina aparține altuia. Așa merg treburile la nivelul întregilor părți componente ale sistemului și tocmai de aceea Sistemul simte maladiv nevoia unui șef. De fapt sunt două motive aici: pe de-o parte au nevoie de cineva care să-i apere părțile componente și, nu în ultimul rând, de cineva care să devină țap ispășitor pentru aberațiile și ilegalitățile Sistemului.
Și-acum vine partea interesantă. În general, pentru a-și asigura perpetuarea, dar și ca efect al propriei sale descentralizări, Sistemul nu răspunde doar unui singur stăpân, ci mai multora. În căutarea sa disperată de „spate” ajunge să fie coordonat de mai mulți stăpâni, cărora le servește cu cerbicie interesele. De fapt, la nivelul societăților contemporane diferența dintre regimurile de conducere este dată de modul în care este condus Sistemul. În cazul dictaturilor Sistemul este acaparat de un singur om și de aparatul său. În acest caz Sistemul este internalizat. În cazul democrațiilor, Sistemul este coordonat, în funcție de țară, de la diverse nivele. Spre exemplu, în cazul statelor puternice, precum SUA, există o oligarhie secretă care controlează întregul Sistem, în timp ce forța politică are o influență limitată, uneori chiar marginală. Dacă vreți, starea de „aproape război civil” în care se află SUA acum este dată de faptul că puterea legitimă, cea rezultată în urma unui scrutin, caută să își asume o mai mare parte din sistem în defavoarea oligarhilor. Însă nici această luptă nu trebuie văzută ca una dintre „întuneric și lumină” întrucât „conducerea legitimă” a țării este emanată dintr-un con de umbră, ceea ce transformă lupta într-una dată tot în spate, pentru reîmpărțirea zonelor controlate.
În țări insignifiante, precum cea a noastră, controlul Sistemului este pierdut definitiv de puterea așa-zis legitimă din cauza faptului că însăși puterea este ilegitimă, rezultând întotdeauna dintr-un proces electoral compromis. Aici Sistemul are stăpâni doar externi, servind, la grămadă, servicii secrete străine, ordine politice de pe la centrele Europei sau interese comerciale sulfuroase. Fiecare colaborare a statului cu un partener extern, este transformată de Sistem într-un nou stăpân adăugat listei la care răspunde prezent. Culmea, s-a ajuns inclusiv la penibila situație în care Sistemul autohton să execute inclusiv comenzile rapandulei de la Chișinău, pe motiv că este bine plasată în sistemul Soros.
Nu vreau să particularizez la nivelul României deoarece ceea ce trebuie să înțelegeți este că Sistemul se manifestă peste tot în lume ca efect al „statului model” contemporan. Și-abia acum revin la ceea ce v-am spus mai pe la începutul articolului. În conceperea modelului de stat au fost implicate două tipologii: profitorii și exaltații. Profitorii au fost și sunt cei care, nativ, cunosc exact tarele omului, modul în care prostia se coagulează și în care poate fi manipulată. Ceilalți, exaltații, au fost păcăliți cu ajutorul propriului lor idealism inept, crezând în șabloane precum „ridicarea și desăvârșirea omului”.
N-ai cum să fii atât de prost încât să crezi astfel de baliverne. Indiferent cum ai da-o, una dintre componentele esențiale ale omului este cea animală. Inteligența și rațiunea, cele atât de idealizate, s-au dezvoltat pentru a contracara tarele native ale omului. Nu suntem animale rapide, nu avem glande care să ne doteze cu venin, nu suntem masivi. În esență oricare dintre animalele „concurente” ne domină din punct de vedere fizic. Iată de ce lupta pentru supraviețuire ne-a făcut să ne dezvoltăm cea mai radicală armă din regnul animal, anume inteligența. Prin intermediul ei putem domina totul în jurul nostru. Dar nu trebuie să uităm un factor esențial: cu toate că e măreață, scopul inteligenței este unul mai mult decât banal, anume „hrănirea animalului intern”. Iată motivul pentru care intelectualii și, mai ales, vârfurile lor sunt, în esență, modele de ticăloșie jegoasă: neavând înzestrări, nefiind capabili de anumite activități prin intermediul cărora să-și asigure traiul, își exacerbează dezvoltarea intelectului pentru a-și hrăni animalul de pe urma ditirambelor intelectuale. Schema e simplă: găsești un stăpân mai prost căruia-i aduci ode cu stil, păcălindu-l și făcându-l să plătească pentru privilegiul de a avea ego-ul umflat de către „un intelectual de marcă”. Relevante pentru acest capitol sunt strategiile utilizate de paraziți precum Voltaire sau Rousseau în a-și spolia sponsorii. Iar, venind spre contemporaneitate, putem vedea modul în care intelectualii aderă la Sistem strict ca efect al faptului că astfel au o metodă facilă de a-și hrăni „animalul intern”.
Ei bine, fix comportamentul uman descris este cel pe care profitorii l-au speculat. Și nu au făcut-o doar cu modelul de stat, ci și cu alte elemente esențiale ale traiului nostru zilnic, de exemplu cu banii. Deturnarea semnificației banului și aruncarea întregii populații a lumii într-o iluzie, le-a permis acestora să-și mai asigure un control suplimentar. Și uite-așa, ajungem la esența Sistemului care nu-i nimic altceva decât modalitatea speculată de Profitori pentru a-și asigura supremația și, astfel, de a-și hrăni animalul lor intern, care, în afară de hrană, mai e tributar și unui orgoliu exagerat.
Chiar dacă unii vor fi dezamăgiți de explicații, care par absurd de „la vedere”, n-am ce altceva să adaug acestui capitol. Așa funcționează Sistemul, așa e el conceput, așa se coagulează și fix așa răspunde la comenzi. E stupid de simplu, nu-i nevoie de introducerea de super-oameni în ecuație în condițiile în care prostia, mediocritatea și necesitatea hrănirii animalului intern al fiecăruia ne arată limpede modul în care totul funcționează natural. Și, în timp ce exaltații își continuă aberațiile, profitorii își văd liniștiți de treabă. Iar Sistemul, în ansamblul său planetar, poate da răspunsul multor întrebări despre ceea ce se petrece în lume. Iată de ce, dacă vreți să înțelegeți adevăratele interacțiuni ale lumii, trebuie să priviți ceea ce se petrece prin intermediul Sistemului și brusc totul prinde coerență.

Pe ecrane din 1999, filmul Matrix este ecranizarea romanului francez cu același nume, scris încă din 1976. Există cel puțin două moduri de a aborda acest film. Cel mai simplu, easy, este cel de a se lăsa pradă acțiunii și narațiunii imaginilor. Al doilea, acela de a-l citi, a-l aprofunda și a înțelege despre ce e vorba. Iată un foarte scurt rezumat :
RăspundețiȘtergereInginer informatician pe timp de zi și hacker pe timp de noapte, Thomas Anderson cunoscut sub numele de „Neo” este supravegheat de Morpheus, un fel de papă al hackerilor, care va bate la ușa ecranului computerului său pentru ca să afirme faptele reale de ceva vreme scăpate din vedere : Totul este o iluzie. Oamenii au devenit sclavii mașinilor care îi folosesc pe post de baterii vulgare înainte de a-i arunca la gunoi.
Nu foarte interesat de ideea de a ajunge aruncat la pubelă, Neo face o alegere, ia pastila roșie pentru a ajunge pe tărâmul adevărului. Deprogramat din Matrix, se alătură lui Morpheus. Bătălia pentru salvarea umanității a început.
În afara Trinității, Realitatea este grețoasă, insuportabilă. Noul copil trebuie să se întărească înainte de a se confrunta cu „agenții”, programe pe care mașinile le-au instalat în Matrix pentru a spulbera factorii de dezordine, Matrix/Sistemul este transparența și ordinea absolută (!?)
Neo îl întâlnește pe Oracle, care îi dezvăluie în mod neașteptat că nu el este cel ales, spre dezamăgirea tuturor, în special pentru Morfeus. Ce a ajuns Neo să facă în această mizerie dacă nu a fost ales? Capturat de agenți în urma trădării unui Cypher mult prea atașat de rarele sale fripturi, Neo se străduiește să-l elibereze pe Morpheus de agenți și să-și continue căutarea.
I know you’re out there, I can feel you now, I know that you’re afraid… you’re afraid of us, you’re afraid of change. I don’t know the future, I didn’t come here to tell you how this is going to end, I came here to tell you how it’s going to begin.
Orice asemănare, chiar și infimă, cu realitatea noastră, este desigur, pur întâmplătoare …
Sistemul e pătura superpusa a lui Eminescu......
RăspundețiȘtergereFrumos articol ,dar eu am altă părere,sistemul nu este prost ,sistemul nu este slab .Sistemul s-a format începând cu organizațiile secrete ,încet cu răbdare a ajuns să controleze lumea prin PROȘTI. De sute de ani sunt infiltrați și au ajuns să controleze Guverne ,Corporații, Media .Cei "300" care se spune că sunt la conducere și ei sunt manipulați și conduși de forțe obscure ( diavol).Prin simplu fapt ca ne sunt ascunse adevăruri și impuse minciuni că fiind adevăruri, ăsat demonstrează cat de amintita si manipulată este lumea .Nici un guvern sau președinte din lumea asta nu a avut curajul să spună că pe LUNĂ nu să ajuns ,ca Work Trade Center a fost demolat de explozibil și nu de impactul avioanelor, ca este posibil ca Pământul să fie plat ,Antartica este un mister pt omul de rand .Sistemul nu este prost ,dar lucrează prin PROȘTI și ne vrea proști, ne vrea sa visăm, ne lasa iluzii, speranțe și vise deșarte. Suntem mințiți, manipulați de mass media și guverne. Din pacate omenirea este o masă mare de oi,putini sunt treji, putini văd Adevărul! Sistemul este cel rău și cel viclean care prin PROȘTI dandu-le iluzia "conducerii " amagesc, mint,manipulează omenirea pt a afla ADEVARUL pe HRISTOS. Iluzia ca Sistemul este Prost este o greșeală, sistemul lucrează prin oameni proști DA este corect pt ca ei prin PROȘTI pot să manipuleze ,conducă o masă m-ai mare de PROȘTI! Drept dovadă Sistemul a ajuns să conducă lumea : SUA ,RUSIA,CHINA ,INDIA toate sunt conduse și acaparate de sistem.Sunt "oameni" din umbră cei 300 care dau ordine la Guverne,Președinți, Corporații să fim mințiți, manipulați, omorâti, otraviti numai să nu găsim ADEVARUL, Libertatea și Conștiința! Avem iluzia ca suntem liberi dar de fapt suntem închiși, mințiți, manipulați de Sistem prin slugile sistemului. Nu sistemul este prost ci 99,9 din omenire! Luați exemplu de marea masă de oi care cred că Georgescu este un Patriot! Cum naiba sa crezi un om care vrea binele României când el ai venereaza pe Jidani și Americani! Nu degeaba a fost și este un mason care execută ordine primite de la Sistem!
RăspundețiȘtergereO să te contrazic. Ocolești miezul problemei. Francmsoneria, care a acaparat și partidele, și administrația, și serviciile. Care se întrunește în secret. Fiindcă e "discretă". A cărei regulă este obediența. Organizată pe nivele ierarhice precise (loje) . Care utilizează fără nici un fel de scrupule procedee de magie neagră. Și la al cărei vârf internațional se află clanul Rothschild și gașca lui de "Iluminați" . Este o eroare gravă faptul că ai ocolit acest subiect, Dan Diaconu. Un semn clar de prostie, că tot veni vorba. Mai ales că există o documentație imensă pe această temă.Și nu din epoca internetului.
RăspundețiȘtergereSystemul e format din cei care fac ceea ce este gresit in ochii lui Dumnezeu, si e plin de astfel de creaturi. Mananca si ei o pine ?
RăspundețiȘtergereÎn ianuarie 2025, ProSport a relatat că Elisabeta Lipă și‑a vândut participația în proiectul din Pipera: https://www.prosport.ro/diverse/elisabeta-lipa-si-a-vandut-partea-din-mega-afacerea-imobiliara-din-pipera-ce-suma-a-luat-de-la-firma-care-construieste-apartamente-de-zeci-de-milioane-de-euro-pe-un-teren-cumparat-de-la-gigi-becali-20079304 și fotoreportaj: https://www.prosport.ro/poze/elisabeta-lipa-si-a-vandut-partea-din-mega-afacerea-imobiliara-din-pipera-ce-suma-a-luat-de-la-firma-care-construieste-apartamente-de-zeci-de-milioane-de-euro-pe-un-teren-cumparat-de-la-gigi-becali-20079304?pic=5
RăspundețiȘtergere4) LPF și Justin Ștefan – declarații și proceduri
După ce Becali a susținut public că „se rezolvă” prin Justin Ștefan, secretarul general LPF a negat orice rudenie sau favorizare: DigiSport – https://www.digisport.ro/fotbal/liga-1/justin-stefan-a-rupt-tacerea-dupa-ce-gigi-becali-a-spus-lasa-ca-rezolva-el-e-finul-lui-argaseala-3748771 Ulterior, Ștefan a vorbit despre corecții de regulament „în timpul sezonului”, descriind o „mică golănie juridică”: PrimaSport – https://www.primasport.ro/motivatia-din-spatele-scandalului-dintre-gigi-becali-mihai-rotaru-si-dan-sucu-oficialul-lpf-vine-cu-dezvaluiri-se-recurgea-la-o-mica-golanie-juridica-22179290
5) Tentative legislative ale lui Becali: regula U21 & taxa de formare
Proiectul pentru eliminarea regulii U21 și a taxei de formare de 10% a primit avize negative în unanimitate în octombrie 2025. Relatări: ProSport – https://www.prosport.ro/fotbal-intern/superliga/lovitura-teribila-de-ultima-ora-pentru-gigi-becali-raport-negativ-in-parlament-pentru-eliminarea-regulii-u21-din-superliga-toate-partidele-voteaza-impotriva-lui-exclusiv-20293627 și Golazo (recap): https://golazo.ro/gigi-becali-parlament-proiect-de-lege-regula-u21-vot-151879
6) FRF și imposibilitatea promovării fără schimbarea legii
Poziția publică a FRF a fost consecventă: fără ajustarea cadrului legal, cluburile de drept public nu pot fi licențiate pentru Superligă. Declarații de referință – DigiSport: https://www.digisport.ro/fotbal/liga-2/burleanu-steaua-nu-poate-promova-legea-este-clara-3707623
Concluzie
Datele publice și cronologia arată un pattern de influență în jurul statutului CSA Steaua: presiuni politice, inițiative legislative, poziționări LPF/FRF și conexiuni imobiliare în zona Pipera pe terenuri care au aparținut anterior lui Gigi Becali. Informațiile de mai sus sunt documentate prin sursele listate și pot constitui baza pentru extinderea anchetei prin cereri oficiale și interviuri on‑the‑record.
3C) Amendamentele PSD și acuzațiile privind Poli Timișoara
În dezbaterile parlamentare din iunie 2025, mai mulți deputați au acuzat PSD că proiectul de modificare a Legii Sportului ar avantaja clubul Poli Timișoara, susținut politic la nivel local de liderul PSD Timiș, Alfred Simonis. DigiSport și GSP au relatat aceste declarații, precizând însă că nu există dovezi concrete că textul de lege a fost redactat în interesul exclusiv al clubului timișorean. Simonis a negat public orice „lege cu dedicație”, afirmând că „proiectul vizează toate cluburile publice, nu doar Timișoara”. Surse: DigiSport – https://www.digisport.ro/fotbal/liga-1/alfred-simonis-explicatii-proiect-lege-sport-timisoara-steaua-3698125 și GSP – https://www.gsp.ro/fotbal/liga-1/proiect-lege-sport-alfred-simonis-816211.html.
Corect! Absolut!
RăspundețiȘtergereCel/Cine hraneste doar animalul propriu, extermina toate celelalte "animale"!
Te-ai intins prea mult in esplicații . Simplu . Sistemul suntem noi . Noi proștii care ocupăm funcții in structura numită stat . Simplu ca bună ziua . Ești acolo , opui rezistență cind ceva vine la tine sau spre tine . Apoi intervine spiritul de grup . Auzi ce a pățit x . Hai sa îl ajutăm . Daci ? Noi insusi suntem cei care ne opunem . În concluźie ( a mea personală) toată structura stat trebuie desființată . Cu tot ce cuprinde ea . Armată , poliție , justiție , sănătate , educatie , cu totul . Nu am nevoie de nici unul dintre cei enumerați . Vrei sa trăiești , muncește . Sapă în grădină , fă ceva . Nu îți place munca ? Împușcă-te .
RăspundețiȘtergereIn ciuda lungimii sale am fost captivat ca de un roman politist de pe vremuri, colectia Delfinul parca...lol.
RăspundețiȘtergereDa, cred ca este destul de bine definit Sistemul, nimic de zis, a fost creionat admirabil, insa as indrazni totusi sa adaug, ca in ciuda faptului ca Sistemul pare o " emanatie" naturala , bazata pe apucaturile omenesti meschine gen lacomie , inavutire, razbunare samd, nu se poate trece cu vederea ca , pitite in Sistem , ici colo , sunt personaje ce-l coordoneaza intro anume directie. Nu se explica altfel , evolutia sa sau cum percuteaza la ordine , la unison. Clar tot aceste personaje asigura mentenanta Sistemului, il greseaza ,supervizeaza. De acord, la niste prapaditi alde noi , nu suntem decat masa de manevra, turma de oi, insa cum spunea David Ickle , este precum o panza de paianjen , acolo la centru, este ceva, cineva care isi pune un plan in aplicare. In opinia lui , acel ceva , cineva , nu este omenesc. Si as tinde sa cred asta.
Între toate frustrările să nu uităm totuși adevărata Românie:
RăspundețiȘtergerehttps://youtu.be/IK8EDXB5jVc?si=42ls90P3W726_u7P
Bine. Sistemul=cancer, ilegal, difuz, relaționat cu centrii externi de putere. Dar cine l-a pornit, cine-i în spate, care-i cauza inițială a Matrix-ului, scânteia?
RăspundețiȘtergereTocmai analogia cu cancerul ne ajută. Cancerul e declanşat de rebeliunea unor celule care nu sunt luate în seamă. Ca să supraviețuiască îşi fac sistemul propriu şi apoi invadează teritoriul celorlalte celule. Cauza rebeliunii e o traumă psiho-emoționale care pică exact în punctul cel mai slab al organismului, traumă pe care nu au cui s-o împărtăşească. Celulele tumorale trec de la metabolism aerob la anaerob şi se înconjoară cu o membrană de proteine pentru a fi imune la atacurile sistemului imunitar.
Aştept cu interes episoadele următoare.
„Bloodlines of the Beast” este o expunere captivantă care dezvăluie influența ascunsă a Nobilimii Negre, relevând rădăcinile întunecate, ancestrale ale puterii și controlului global. Toate referințele din textul video au fost publicate în cartea - Bloodlines of the Beast - Bloodlines of the Beast, Malik Bade Above The Law
RăspundețiȘtergereVorbitor: Robert David Steele - @acensionrise
O descriere perfecta. Mi-am imaginat ceva de genul asta, dar nu am putut-o descrie atat de eficient, neavand talentul dumneavoastra. Fiecare cu talentul sau. Multumesc!
RăspundețiȘtergereProblema nu este ca Sistemul exista ci forma si modul in care este controlat si controleaza Romania. In orice este definit ca democratie in zilele noastre exista un Sistem si este bine ca este asa. Sa ne imaginam ca lasam papusile care ajung la butoane in urma asa ziselor alegeri sa conduca pe bune… ar fi un dezastru complet. Sistemul are cel putin o structura chiar si difuza, poate sa ia niste hotarari chiar si proste, merge dupa niste legi si reglementari chiar si proaste. Problema cu Sistemul din Romania nu este ca sunt niste tampiti, ci ca sunt controlati din afara si pun interesele altora nu numai inaintea intereselor Romaniei dar chiar inaintea propilor interese. Deasemenea au esuat grosolan in administrarea tarii dupa 1989.
RăspundețiȘtergereIn alte tari Sistemul isi trage partea leului dar lasa ceva si pentru bastinasi si numai exceptional da ceva celor din afara. La noi da partea leului celor de afara, lasa ceva pentru el si exceptional da ceva bastinastlor. Este o anomalie printre Sisteme. Si ca orice anomalie trebuie sa dispara spre a fi inlocuit de o structura asemanatoare dar mai adaptata si stabila. Altfel o sa fie tensiune continua si nu e bine pentru nimeni. In plus chestia asta cu rolul central al Securitatii in sistem pentru multi a inceput sa fie….scarbos.
1. Am ascultat pe Vanghelie si s-a vazut ce prost explica sistemul. Am ascultat pe Cristoiu, Gusa, Tuca si Romosan si am aflat cine sint securistii din Romania care s-au aflat si se afla la putere vesnic. Sistemul sint serviciile. Unele militarizate altele nemilitarizate. Inainte de alegeri a fost si un invitat (fost militar) la Realitatea care mai punea nume proprii pe oamenii sistemului, dar cand a vazut ca nu se schimba puterea, a incetat sa mai apara. (Imi scapa cum se numea.) Deci nu scriem sau citim compozitii care nu duc nicaieri. Oamenii cam stiu din proprie experienta generalitati despre sistem, s-au lovit de acesta, ei vor nume si fapte, vor coerenta. De pilda, cand Toni Victor Moldovan a explicat Coiful Dacic (ala furat) prin aplicarea teoriei sale complet nepamantene si aiuristice, acele figurine embosate pe coif au capatat sens. Era momentul de "Aha!" (vedeti DD direct din 4oct). Oamenii vor coerenta, nu "narativ". Vor sa faca Aha!, pe faptele sistemului pe care pe care le-au observat, dar pe care inca nu le pot explica.
RăspundețiȘtergere2. Alegerile pentru presedinte sint falsificate de 20 de ani, de ce ni se reproseaza ca l-am fi ales pe Base, KWI si ND, cand noi nu am facut asa ceva?
Sustinatorii la ordin ai ''invataturii marxist - leniniste'' au inventat notiuni noi, ex.: democratia socialista sau centralismul democratic.
RăspundețiȘtergereApoi, acesti sustinatori si posesori de minti ''luminate'' au trecut la fundamentarea(justificarea, explicarea etc) lor, concomitent cu regulile de aplicare in practica a ceea ce nu se putea aplica in viata unei societati.
- "În final, monstrul se naște: un munte birocratic de reglementări, norme și „bune practici”, pe care nu le știe mai nimeni și al căror rol e strict blocarea, atunci când e cazul, a oricărei inițiative. Sistemul devine astfel unul greoi, cu o inerție proprie colosală, care-l face să funcționeze aparent fără oprire chiar și atunci când o face aberant. Și, culmea, să aibă și o reziliență teribilă. "
RăspundețiȘtergere- "În momentul în care ai a i te opune unui astfel de monstru, ești efectiv anihilat din start: e atât de mare și de complex încât prostia și incompetența din interiorul său se transformă în elemente de temut. Îi dai în judecată, tu pierzi bani, ei nu pierd nimic. Chiar și când pierd, în realitate câștigă deoarece cel care a investit nervi și timp în „ciudata” operațiune de a-și face dreptate e fix cel care are dreptate, adică tu. În zona monstrului nu se pierde nimic întrucât nu-s banii săi, iar mecanismul rămâne în continuare. În timp ce tu, chiar și când ai câștigat, ai câștigat consumându-ți nervii și timpul. Ai cheltuit astfel resurse pe care nu le vei recupera niciodată doar pentru a repune lucrurile acolo unde ar fi trebuit să fie, la normalitate. În timp ce monstrul? Nu și-a consumat nicio resursă, totul rămâne perfect la locul său."
- "În țări insignifiante, precum cea a noastră, controlul Sistemului este pierdut definitiv de puterea așa-zis legitimă din cauza faptului că însăși puterea este ilegitimă, rezultând întotdeauna dintr-un proces electoral compromis. Aici Sistemul are stăpâni doar externi, servind, la grămadă, servicii secrete străine, ordine politice de pe la centrele Europei sau interese comerciale sulfuroase. Fiecare colaborare a statului cu un partener extern, este transformată de Sistem într-un nou stăpân adăugat listei la care răspunde prezent. Culmea, s-a ajuns inclusiv la penibila situație în care Sistemul autohton să execute inclusiv comenzile rapandulei de la Chișinău, pe motiv că este bine plasată în sistemul Soros. "
Nu v-am mai spus de o gramada de ori sa plecati din gunoiul ala de tara si sa va vedeti de viata in alta parte?
Presupunand ca doriti sa traiti o viata decenta pe care sa n-o irositi aiurea.
Situatie valabila mai ales pentru copiii vostri.
Deși ei nu sunt foarte organizați, au un „șef comun” : felul lor de a fi.
RăspundețiȘtergereDacă mă duc să iau un job la privat sau la stat, cel mai adesea dau de același tipar: omul nesigur pe el căruia i-e frică să nu i se ia locul, care dorește să ajungă mai sus raportat la ceilalți. E mentalitatea de haită, de supraviețuire în raport cu ceilalți. Câți sunt cei care iau un post pe bune? 1% poate. Restul se împart în două categorii: cei care acceptă o înfrângere (din diferite motive), și cei care folosesc strategii de tot felul ca să obțină. Le-au folosit din copilărie, așa obțineau mai multă atenție, jucăria, bunăvoința părinților.
Ăștia „din sistem” sunt dintre cei mai slabi oameni, și de asta sunt foarte agresivi în determinarea lor de a obține locul dorit sau de a-l păstra.
Celor cărora le lipsește latura sufletească pot accepta o înfrângere deoarece au învățat că așa e corect. Dar în societatea de azi o ducem așa de greu, că educația nu mai are putere să țină omul pe loc. Își zic că politețea nu ține de foame, și încep să lupte nedrept.
Ca să-și păstreze locul au nevoie de control. De exemplu dau ajutoare sociale pe nedrept. Oamenii ăia care le primesc pe nedrept sunt apoi la mâna lor. Și dacă au un caracter mizerabil, pot face și alte afaceri cu ei împreună. Alt exemplu sunt copiii din plasament. Ca să aibă control asupra lor îi lasă fără ajutor când vine vremea, și apoi le oferă un job. Ei știu că fără acel job e foarte greu, și acceptă. Am văzut un reportaj Recorder („Cel mai fericit infirmier”) cu infirmierul care a fost în plasament, trăia pe stradă, apoi s-a angajat infirmier. Eu zic să vă uitați. Cine are latura sufletească dezvoltată simte instinctual totul când se uită la el. Și oare câți infirmieri dintr-ăștia sunt prin spitale? Insist să vă uitați la reportaj.
Și faza e că în prostia lor ei cred că pot să-i țină în frâu pe cei șantajați, iar cei din urmă cred că cei care-i protejează le oferă o siguranță. Nu. E ca la Mafie. Vine unul, pleacă altul, se bat între ei și în cadrul aceleiași echipe.
Sistemul nu-l formează oamenii prin decizii rașționale, ci se formează natural din consecințele felului lor de a fi. Adică nu au un plan, nu sunt uniți. Și totuși sistemul e așa din cauză că oamenii sunt așa.
Nu doar faptul că sunt slabi și vulnerabili îi face să fie așa, ci faptul că slăbiciunea lor face echipă cu lipsa laturii sufletești.
Poți fi slab și vulnerabil, dar latura sufletească să te împiedice să faci rău altuia.
Cei care au latura sufletească au un simț în plus. Simt sistemul universului, simt intențiile, simt pericolele, simt oamenii, simt că totul este sacru. Ei nu pot să facă ce pot să gândească rațional, așa cum cineva a scris aici că s-ar transforma într-un dictator ca să poată schimba sistemul. De spus pot să spun și eu că așa ar fi corect, dar cei cu latura sufletească nu pot lua sau distruge vieți cu intenție.
Ar putea îndrepta lucrurile niște psihopați educați bine, ca în V for Vendetta, dar din cauză că psihopații fără principii sunt mai mulți, nu știu cât ține curățenia.
Ar mai putea îndrepta lucrurile deschiderea omului către latura sufletească.
Dacă proporția se schimbă, atunci psihopații/sociopații nu mai pot domina lumea.