Nevoia de realism sau cum ne mobilizăm pentru a fructifica ultima șansă de lovire a sistemului?

Hai să tragem puțin aer în piept și să privim realitatea în față. Suntem pe ultima sută de metri a unei campanii electorale anoste unde, culmea, se trage tare pentru cel de-al doilea post ca importanță din România, cel de primar al Bucureștiului. Ne place sau nu, ocupantul fotoliul de primar al capitalei noastre este cel mai votat om din România după președinte, motiv pentru care funcția e de o importanță politică imensă ca semnal sau trend. Însă nu această importanță îi mână în luptă pe candidații famigliei politice care a cotropit România, ci interese mult mai obscure.

Bucureștiul e o păduchelniță din care se fură în draci, care e administrat atât de prost încât riscă să intre în faliment. Oricine ia contact cu realitatea capitalei are un sentiment de hazna. Dar aveți idee câți bani se fac praf în București? Vă spun eu, dar să vă așezați înainte pe un scaun să nu cumva să amețiți: la noi se mănâncă mai mulți bani decât la Varșovia sau Praga, orașe care sunt de mărimi similare Bucureștiului, dar care arată incomparabil mai bine. Nu mai vorbesc că față de București, Budapesta are un buget de cinci ori mai mic, având o populație doar cu 15% mai mică, dar o complexitate urbană infinit mai mare! V-ați întrebat care-i misterul pentru care se întâmplă toate acestea? Sau, mai pe șleau spus, aveți altă explicație în afară de hoție? 

Capitala a fost micul mare secret al retardatului de la Cotroceni. Probabil, urmând traseul banilor, am putea înțelege și de ce Nicu Psihicu a ales soluția concubinajului: nu, nu din progresism, ci dintr-un motiv mult mai pământean. Fără a exista o legătură legală între el și concubină, aceasta era scutită de publicarea detaliilor despre averea deținută. Simplu, nu? Psihic, psihic, dar când își pune nebunul ceva în cap...

Recent a ieșit la iveală o scamatorie de zile mari. Părinții lui Băluță, pensionari la stat în vârstă de peste 70 de ani, s-au trezit brusc investitori imobiliari cumpărând în aceeași zi patru apartamente în fostul hotel RIN, proprietate a fratelui politic, mult prea fluidul metrosexual Negoiță. Prețul total? 470 000 EUR decartați integral de cei doi bieți pensionari. Tranzacția asta l-ar face invidios chiar și pe un executiv de top dintr-o companie multinațională care activează la București. Să mai spunem că Băluță a aprobat PUD-ul pentru un controversat bloc cu șase etaje din sectorul pe care-l păstorește fix în aceeași zi în care fratele său achiziționa un teren de la firma beneficiară a PUD-ului? Cum se numește asta?

Un alt proiect extrem de controversat este cel al refacerii planșeului din Piața Unirii. Între altele, demararea lucrărilor a fost prefațată de o amplă campanie publicitară de care s-a lipit omniprezentul Băluță. Ceea ce mi-a reținut însă atenția a fost costul lucrărilor, de aproape 170 milioane EUR(cu suplimentările de rigoare, probabil vor depăși 200 milioane!). Cu siguranță, proiectul este unul complex, fiind vorba despre lucrări executate deasupra unui râu canalizat și a unei stații de metrou aglomerate. Chiar și așa, am găsit o lucrare mult mai complexă, executată într-o locație infinit mai scumpă și care are un preț similar celei din București. Proiectul de reconstrucție a Viaductului Sixth Street din Los Angeles, Statele Unite, este o lucrare de o anvergură mult mai mare, necesitând demolarea și reconstrucția unui viaduct major care traversează râul Los Angeles, linii de cale ferată active și autostrăzi în funcțiune. Iar prețul raportat la merul cub de beton este similar celui din București în condițiile în care prețul forței de muncă sau al materialelor de construcție este mult mai mare în SUA! Inclusiv în Europa avem o lucrare de infrastructură pe care să o cumparăm cu a noastră, anume reconstrucția podului Muehlendamm din Berlin. La fel ca la noi a fost vorba de o structură veche și critică din punct de vedere al traficului, traversând râul Spree. Înghițind o cantitate aproape dublă de beton și cu o forță de muncă mai scumpă decât cea din România, lucrarea din Berlin a avut aproape același cost. Nu e ciudat?

Ca să nu lăsăm treburile neterminate ne vom uita în zona celuilalt primar de sector care se visează șef al Bucureștiului, anume Ciucu. Încă de pe vremea lui Rareș Mănescu, Sectorul 6 - actualmente administrat de Ciucu - a dezvoltat o mafie interlopă în jurul primăriei. Este de notorietate cazul Pieței Gorjului unde scandalul e cât casa, dar Ciucu o face pe cinstitul uitând că nu a denunțat contractul păgubos lăsat moștenire de precedentul liberal. Însă pro-europeanul Ciucu a intrat în vizorul Parchetului și cu o altă problemuță, anume obținerea ilegală de documente de identitate românești de către vreo 300 de oligarhi și infractori din spațiul ex-sovietic - după spusele Parchetului. Păi stați măi, frățiorilor, voi nu erați ăia care luptați cu rușii? Dacă vă pierdeți timpul cu studierea dosarului, veți vedea că printre cetățenii respectivi sunt ruși urmăriți în Rusia și care s-au refugiat în Europa(adică pro-ioropieni, nu-i așa?), iar pentru a-și face mai facil rost de acte apelează la „eterna și fascinanta Românie” unde li se asigură servicii complete pentru sume de 20 000 - 40 000 EUR. Șmecheria se bazează pe modul facil în care cetățenii moldoveni sau cei din Ucraina obțin cetățenia română. Oare cum de a aterizat Ciucu în afacerea asta? O avea legătură cu fabrica de voturi a Maiei Sandu, întinsă la maxim cu ocazia votării retardatului național?

Ce altceva poți înțelege de aici în afară de faptul că Bucureștiul pare a fi capitala mondială a borfașilor, iar marea adunătură de bandiți care gravitează în jurul Primăriei Generale șia celor de sector pare a-și organiza o „alegere în familie” pentru postul de cap al mafiei. Și-abia aici am ajuns în zona nevralgică întrucât, dacă ne uităm pe hârtie, vedem o imagine mizerabilă întrucât sunt doar două excepții pe „lista extinsă” a celor care vor să ajungă primar general: Anca Alexandrescu și Angela Negrotă. Dintre acestea două singura care are șanse reale de a câștiga Primăria este Anca Alexandrescu. 

Știu, aici va începe vechea controversă: ăia care ieri mă înjurau că „de ce am zis de Simion tocmai acum?”, azi mă vor înjura din cauză că „o susțin pe Alexandreasca”. Nu știu cum să vă spun, dar dacă nu era Alexandreasca, nu aveți habar de matrapazlâcurile generalului Coldea. Dacă nu era Alexandreasca n-ar fi existat niciun post TV care să prezinte realitatea legată de lovitura de stat instrumentată de CCR. Desigur, profesioniștii sistemului aruncă acum non stop cu abur, doar doar s-o lipi ceva de fraieri: ba că e a sistemului, ba că îl are pe X sau pe Y în spate s.a.m.d. Ceea ce trebuie înțeles este că nu există absolut nicio informație(atenție, nu dovadă, ci simplă informație!) că Anca Alexandrescu ar fi coruptă! Și cred că de-aici ar trebui pornit. În timp ce întreaga mafie duhnește a corupție întrucât de la revoluție încoace doar s-a furat, Anca Alexandrescu se prezintă doar pe ea. În timp ce restul candidaților beneficiază de niște sume amețitoare pentru publicitatea electorală, Anca Alexandrescu are BUGET ZERO. Sunt curios, după alegeri vor spune iar că s-au amestecat rușii în afacerea alegerilor? Și dacă da, care ruși, tot ăia ai PNL-ului?

Ca fapt divers, oare câți știu că „primul primar ales democratic al Bucureștiului”, Crin Halaicu, a devenit străzi? Și asta n de ai-de ieri, ci de o groază de vreme. Nu, n-a făcut nimic remarcabil la viața sa pentru ca mai multe străzi să-i poarte numele, motivul fiind unul mai prozaic: a putut s-o facă singur deoarece domeniul său impresionant se întinde pe mai multe străzi. Și astfel, în Mogoșoaia, au apărut străzile Crinului și Halaicului. Frumos, nu-i așa? Ce-ați mai uitat de SC Fondul Imobiliar SA!

Iată-ne așadar la câteva zile distanță de alegeri. Ce facem? Trompetele sistemului s-au activat și promovează în grupurile suveraniste „abținerea de la vot”. Disperarea e mare și pare că asta e ultima carte care le-a mai rămas de jucat. Dacă oamenii sunt demobilizați, mlaștina politică a mafiei mizează tot pe masa de idioți utili pe care-i manipulează la modul grosolan. Mă aștept ca, din disperare, simțind că li se strecoară oportunitatea printre degete, să vedem o coalizare pe ultima sută de metri, cel mai probabil în spatele lui Băluță. Asta însă nu trebuie să sperie pe nimeni întrucât la ei vorbesc faptele, anume corupția de joasă speță, astfel încât inclusiv din masa lor de votanți o groază sunt nehotărâți, doar au văzut ce tunuri se dau.

Meciul Primăriei București este însă mult mai mare decât poziția în sine deoarece un vot îndreptat către cineva din afara actualului arc guvernamental înseamnă un vot de blam dat pe față sistemului. De aceea votul de la Primăria București nu e doar pentru București, ci pentru întreaga țară. Gândiți-vă bine la asta și nu mai ezitați! Votați anti-sistem, votați Anca Alexandrescu! Votați cu inima deschisă și, dacă aveți îndoieli, votați scrâșnind din dinți! Alternativa e groaznică și, dacă nu se opune nimeni sistemului, vedeți limpede ce se întâmplă: venituri în scădere, taxe și impozite cocoșătoare, prețuri ucigătoare la energie. Nu vă mai lăsați păcăliți pentru că altfel veți fi victime! E momentul să dăm o palmă sistemului. Și nu, nu-s vorbe mari: E ULTIMA ȘANSĂ!