Ceea ce am arătat în paragraful anterior este un efect al globalizării. În același mod, dacă luați la bani mărunți companiile care produc pentru Boening sau cele care produc pentru Airbus, vă veți trezi, la fel, în fața unei imense liste de furnizori situați pe te miri unde pe planetă. Este modelul globalist: te apuci să produci ceva utilizând componentele cele mai bune pentru proiectul tău. Nu contează că sunt din Ucraina, nu știu ce Bantustan sau Groenlanda. Ai un preț și-o calitate de care ai nevoie, iar globalismul ți-o livrează.
Însă treaba asta s-a schimbat în momentul în care SUA și-a văzut în față propriul „moment Hong Kong”. E vorba despre Taiwan, desigur. Pentru unii o insulă insignifiantă, cu excepția faptului că acolo se află TSMC, cel mai mare și mai avansat producător de chip-uri al lumii. China a jucat cartea globalistă, după regulile globaliste. Totul a fost frumos până când a venit Xi la putere. Acesta a rupt ritmul deoarece, după aceleași reguli globaliste, China nu mai trebuia să fie un simplu furnizor pentru ceilalți, ci lider. Aici i-a sărit țandăra lui Trump în primul mandat deoarece, conform programului „Made in China”, Xi dădea directiva ca țara sa să devină lider în mai multe domenii cheie până în 2025. Și a ajuns în aproape toate dintre cele propuse. Mai mult, indiferent cum am da-o, geografia și istoria ne spun niște lecții care nu pot fi ignorate, anume că Taiwanul e China. Iar așa cum începuse, Taiwanul mergea pașnic spre o unificare cu China. Nici nu conta dacă se făcea o unificare politică, cele două deveneau atât de apropiate încât, efectiv, asta n-ar fi contat. Însă de-aici începeau problemele occidentului.
Cu TSMC în ograda chinezilor, practic întreaga industrie de chip-uri ar fi fost acolo. Ce înseamnă? Păi, în primul rând, înseamnă o grămadă de know how. Și abia atunci și-au dat seama americanii că le-a scăpat socoteala din mână. Ei știu că Taiwanul e China, astfel încât, prin constrângeri, i-au „convins” să ducă o parte din activitate în Arizona. Cu alte cuvinte, „mutați-vă ca să nu rămânem cu praful de pe tobă când se va face marea trecere a Taiwanului în China”. Și-aici avem o aventură fabuloasă.
Lovindu-se de o mentalitate absolut diferită față de cea din insulă, taiwanezii au avut numai și numai bătăi de cap. Au încercat să angajeze localnici și s-au trezit cu toți retarzii ieșiți din „sistemul educațional TikTok, Instagram, Youtube etc”. Mai mult, în condițiile în care fabrica nu funcționa, au apărut cereri bizare din partea salariaților, precum „cote de gen” și alte aberații specifice bidenismului. Taiwanezii au dat tot afară, au adus oameni din Taiwan și au angajat ... doar asiatici, fiind țintă a investigațiilor diverse. Odată cu venirea lui Trump, presiunile de acest gen au încetat, dar fabrica tot nu funcționează cum trebuie.
Motivul pentru care TSMC America nu merge așa cum ar trebui nu ține de vreo lipsă de echipament, de vreo șuntare produsă de taiwanezi, ci de ... experiență. Cu toate că procesul pare riguros, sunt extrem de multe zone în care se face apel la experiența celui care manipulează un echipament. Trebuie să știi când e cea mai mare probabilitate să se întâmple ceva și cum poți să repari „on the fly”. Iar așa ceva se achiziționează în ani sau chiar zeci de ani. În Taiwan te angajezi pe viață și când e nevoie stai 24 de ore pe zi. În SUA situația e mult mai fluidă, astfel încât fluctuațiile de personal afectează direct funcționalitatea. Este, pe scurt, cauza lipsei de performanță a capacității din Arizona. Și, rețineți că n-am abordat celelalte probleme grave precum apa, tensiunile sindicale și costurile mult mai mari. Le-am lăsat în planul doi, considerând că sunt rezolvabile(chiar dacă apa în deșert e, practic, nerezolvabilă, iar instalația de reciclare adaugă un alt grad de complexitate procesului).
Să vedem însă cum se mișcă în alte părți treaba asta. China și Rusia au fost tăiate de americani de la accesul la tehnologiile înalte. Cum se comportă ele? Să încep cu Rusia deoarece, după începerea Operațiunii Speciale din Ucraina, țara era aproape în preistorie în ceea ce privește producția locală de chip-uri. Rușii au luat-o de la zero absolut. Au început două proiecte în paralel: unul clasic, de litograf DUV și unul de frontieră, în tehnologie EUV. Au produs în 2024-2025 primul litograf DUV în topologie de 350nm. Ceva ce era la modă pe la începutul anilor 2000. Pentru finalul acestui an au în vedere dublarea performanțelor, adică topologia de 130 nm, ceea ce le asigură un confort în zona microcontrollerelor suverane. Iar anul viitor vor să ajungă la 65 nm.
Paralel însă dezvoltă proiectul litografului EUV, care e cam ultimul răgnet în materie tehnologică. Abordarea este total originală, nu o copie a litografelor ASML. Rușii lucrează cu o lungime de undă de 11,2 nm, față de ASML care lucrează cu 13,5 nm, folosesc ca sursă de lumină plasma de xenon(față se staniu, în cazul olandezilor), iar în locul oglinzilor Mo/Si utilizează unele Ruteniu/Beriliu. Cercetătorii de la Institutul de Fizică a Microstructurilor (IPM RAS) susțin că această abordare oferă o rezoluție cu 20% mai bună și necesită sisteme de răcire și vid mai puțin complexe, ceea ce ar face aparatul mai ieftin de produs.
Conform calendarului, primul prototip trebuie să apară la finalul acestui an, având capabilități de 40 nm. Cu toate că pare un drum încununat cu lauri, realitatea este că Rusia trebuie să reinventeze totul de la zero (rezisturi chimice, măști, software), deoarece nu poate folosi standardele globale de 13,5 nm! Dacă reușește, tot are o problemă cu viteza prototipului care momentan este gândit la 5 wafer-uri pe oră. Produsele ASML au o cadență de 30 de ori mai mare. Însă e și aici un tâlc: dacă rușii reușesc să „spargă codul”, au toate șansele să crească GIGANTIC întrucât totul se joacă. Desigur, trebuie să treacă peste provocările momentului. Mai e însă o chestiune care vă va face să râdeți: Rusia a anunțat o investiție masivă de 1 trilion de ruble pentru construcția unei fabrici locale de chip-uri. Cum vi se pare? Stați să vă fac traducerea: 1 trilion de ruble înseamnă cam 13 miliarde de dolari! Culmea, inițiativa e reală și se construiește cu mai puțin decât a costat ridicarea primei hale a TSMC în SUA. La ruși aia e ÎNTREAGA SUMĂ!
Să trecem rapid și în China, unde povestea e mult mai vibrantă. Guvernul a impus producătorilor reducerea dependenței de extern. Astfel, o groază de proiecte concurează pentru atingerea vârfului tehnologic. Primul șoc înregistrat de Occident a fost cel produs de Huawei/SMIC, prin controlul topologiei de 4 nm. Nimeni nu credea că va fi posibilă, dar chinezii au găsit rețeta, culmea, utilizând tehnologia DUV. E mai scump deoarece apar rebuturi, dar funcționează. În paralel proporția echipamentelor de producție fabricate în China a urcat la 35%(de la 25% în urmă cu doi ani). SMEE(Shanghai Micro Electronics Equipment) a livrat sisteme de litografie mature (90nm) și a început faza de testare pentru modele de 28nm.
Este învăluit în mister un proiect guvernamental chinezesc care a creat un prototip EUV rudimentar prin inginerie inversă, utilizând anumite componente hibride. Deși nu este gata de producția industrială, se estimează că un sistem funcțional ar putea apărea spre 2028.
Mă rog, sunt mai multe lucruri de vorbit despre tehnologia în sine, doar că ele ar putea plictisi. Ideea e alta: există o diferență uriașă față de ceea ce stăpânește SUA și ceea ce stăpânesc ceilalți. SUA pare a avea „cheile împărăției”, având acces direct la ultimele tehnologii disponibile. E un secret însă: acestea sunt dependente de o grămadă de puncte critice de pe glob. Spre deosebire de americani, rușii și chinezii investesc în soluții suverane care, chiar dacă pe moment sunt mai înapoiate, în perioada următoare pot exploda deoarece nu sunt influențate de jocurile geopolitice. În ultimul timp pare că și americanii s-au trezit, încercând cu disperare să aducă pe teritoriul lor diverse tehnologii.
Situația este cumva similară în aeronautica civilă. Chinezii construiesc prin Comac propriile avioane, dar acum au câteva probleme: scalarea producției(întrucât produc într-un an cât Airbus într-o lună) și reducerea dependenței de tehnologiile occidentale. Rușii în schimb, au fost obligați de situație să devină autonomi, astfel încât au lansat Yakovlev MS-21-310 100% suveran. Într-adevăr, mai au probleme întrucât produsul final e cu 6 tone mai greu decât era prevăzut, reducându-i autonomia. Însă prin reproiectarea anumitor subsisteme vor rezolva și asta. Mai mult, pentru SJ-100(Sukhoi Superjet „New”) motoarele franceze sunt înlocuite cu motorul suveran PD-8.
Peisajul ar trebui să vă semnalizeze ceea ce unii nu vor să vadă, anume că adevăratele puteri caută să-și reintegreze tehnologiile de bază. Aceasta este cheia puterii în epoca pe care urmează să o trăim. Putere ești nu dacă manipulezi arătând către forța ta militară, ci dacă ai o întreagă tehnologie integrată de la A la Z în economia ta. Aici e miza. După separarea tehnologică, urmează concentrarea tehnologică și apoi adevărata competiție între modele și tehnologii. Despre asta e vorba în multipolarism. Separarea s-a produs, concentrarea urmează. Sunt piesele care se mișcă și care schimbă lumea din temelii.
Lasa boss ca Ioropa-ce-batrana-si-Corupta are 2nanometri cica :)) : https://www.nanoic-project.eu/en/access/pdks
RăspundețiȘtergere1/2
RăspundețiȘtergereÎn lumea contemporană, industria semiconductorilor reprezintă o adevărată mină de aur economică, generând venituri colosale și propulsând inovații care transformă societatea. Cu o piață globală proiectată să atingă pragul de 1 trilion de dolari în 2026, acest sector atrage investiții masive și oferă marje de profit excepționale, mai ales în domenii precum inteligența artificială (AI), electrificarea vehiculelor și calculul la marginea rețelei (edge computing).
În timp ce giganți precum SUA, Taiwan și China domină lanțurile de producție și culeg roadele financiare, România și Europa în ansamblu rămân în urmă, limitându-se la roluri secundare precum cercetare-dezvoltare (R&D) sau producție de nișă. Această discrepanță nu doar subliniază inegalitățile globale, ci și oportunitățile ratate pentru țări ca a noastră, unde potențialul uman și poziția strategică ar putea fi valorificate mai eficient.Să începem cu imaginea globală: cum se fac banii mari în semiconductori. Sectorul explodează datorită cererii structurale din tehnologii emergente. De exemplu, cipurile pentru AI și acceleratoare de calcul generează marje brute de peste 60-70%, cu companii precum NVIDIA captând miliarde prin vânzări de GPU-uri pentru centre de date și training AI. Automotive-ul, impulsionat de vehiculele electrice și sisteme autonome (ADAS), crește cu 15-20% anual, unde cipurile din carbura de siliciu (SiC) oferă profituri premium datorită fiabilității ridicate. Edge computing și IoT-ul industrial adaugă volume uriașe, cu venituri recurente din software și servicii asociate. Integrarea verticală – controlul întregului lanț de la materii prime la produs finit – reduce costurile cu 15-25% și accelerează inovațiile, permițând economii de scară care transformă investițiile de zeci de miliarde în profituri exponențiale. Inovații precum litografia hibridă (DUV + EUV + nanoimprint) scad costul per tranzistor cu 20-30% pe generație, deschizând piețe noi ca textilele inteligente sau senzorii biomedicali, unde marjele inițiale pot depăși 50%. Pe scurt, banii se fac prin scalabilitate, monopoluri temporare și integrarea cu AI/electrificare – un flux continuu de venituri care propulsează PIB-uri naționale întregi.Acum, să privim spre Europa: continentul nostru se situează undeva la mijlocul clasamentului global, cu o creștere proiectată de 5-6% în 2026, dar cu un share de piață în declin continuu, ajungând sub 10% din producția mondială.
Inițiative precum European Chips Act, lansat în 2022 cu un buget de 43 de miliarde de euro, vizează dublarea cotei de piață la 20% până în 2030 și reducerea dependenței de Asia pentru cipuri critice.
Europa excelează în echipamente de producție (cum ar fi ASML din Olanda, lider mondial în litografe EUV) și în cipuri specializate pentru automotive și energie (Infineon din Germania sau STMicroelectronics din Franța/Italia). Totuși, provocările sunt majore: lipsa de forță de muncă calificată (industria globală duce lipsă de circa 2 milioane de specialiști), costuri ridicate de energie și reglementări stricte încetinesc progresul.
2/2
RăspundețiȘtergereÎn timp ce Asia-Pacific și America de Nord conduc cu investiții masive în fabrici de ultimă generație, Europa se concentrează pe R&D și parteneriate, dar riscă să rămână un furnizor secundar, captând doar o fracțiune din profiturile globale. De exemplu, în 2026, regiunea va crește, dar Japonia – un alt jucător tradițional – va scădea cu 4%, ilustrând vulnerabilitățile economiilor mature.
Cazul particular al României amplifică această imagine europeană, dar la o scară și mai modestă. Țara noastră abia începe să se implice serios în sector, cu investiții recente prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). În ianuarie 2026, România a depășit ținta de 360 de milioane de euro, contractând peste 375 de milioane de euro pentru proiecte în semiconductorilor, implicând 23 de contracte pentru participanți direcți și indirecți.
Aceste fonduri vizează inovații și dezvoltare, cu accent pe R&D și integrare în lanțuri europene. Piața locală a semiconductorilor este proiectată să atingă venituri de 2,01 miliarde de dolari în 2025, reflectând o creștere modestă, dar semnificativă în context regional.
Companii precum AMSIMCEL (specializată în design de cipuri) sau NoBug Consulting (servicii de testare) reprezintă nucleul industriei românești, dar acestea sunt mici și orientate spre nișe, nu spre producție de masă.
Spre deosebire de liderii globali, unde fabricile generează miliarde, România se limitează la proiecte de consultanță, software asociat și investiții în sustenabilitate tehnologică – de exemplu, un studiu Deloitte din 2025 subliniază atracția investițiilor în tehnologie verde, dar la scară limitată.
Lipsa de infrastructură avansată, forță de muncă specializată (mulți ingineri emigrează) și investiții private masive ne țin în urmă: în timp ce lumea construiește fabrici de cipuri la 2-3 nm, noi abia ne conectăm la ecosistemul european prin fonduri UE.Această perspectivă românească subliniază o lecție dură: în timp ce mina de aur a semiconductorilor generează bogății imense prin inovație și scală globală, România și Europa riscă să rămână la margine, colectând firimituri din lanțurile de valoare. Totuși, oportunitățile există – prin alinierea la European Chips Act, investiții în educație STEM și parteneriate cu giganți precum Intel sau TSMC (care au anunțat expansiuni europene). Pentru România, următorii ani ar putea transforma PNRR-ul în catalizator pentru un salt calitativ, captând o parte din trilionul global. Dar fără acțiune rapidă, vom continua să privim cum alții sapă aurul, în timp ce noi ne mulțumim cu uneltele de bază.
https://x.com/i/status/2015257475386396816
RăspundețiȘtergereVinde pepeni verzi la o tarabă cu fructe în timp ce proiecta ceea ce pare a fi un cip semiconductor sau o placă de circuit pe laptopul său. Impresionant!
Cand ai tehnologia la tine in curte, ii poti face apoi praf pe concurenti cu drone AI si drone-swarms produse in masa.
RăspundețiȘtergereCum poti tine linia frontului cand misuna zeci de mii de minidrone de marimea unui glont care fiecare isi poate cauta independent soldatul victima...
Ha, ha, ha, ha, asta era ideea lui Nea NICU. Sa mai zica cineva ca era prost cizmarul nostru, care la 14 ani zicea ca vrea sa fie Stalin al Romaniei. Acum intelg clar de ce l-au impuscat. Era prea destept pentru vremea lui. Doar ca avea idei proaste in legatura cu caldura, apa calda, si curentul electric. Cu mancarea nici nu mai zic macar, era de-a dreptul hilar daca nu de groaza. Si-a facut-o singur, dar ne-a facut-o si noua, pentru ca puteam sa stam cu granitele inchise, si in privinta mancarii, si in privinta energiei, si a materilor prime. Nu aveam nevoie de nicio tara din lume sa ne ofere ceva, nici macar cu titlu de gratuitate. Daca mai si deschideam banca internationala care trebuia sa dea bani Africii si Asiei, cred ca-l impuscau pana la urma chinezii, nu noi. Si asa, am o vaga banuiala ca ei au facut-o, si nu noi. Altfel de ce i-ar copia mereu toate ideile si sa le puna in aplicare asa bine, de zici ca el este carmaci la chinezi, nu xi. Deci, nimic nou, de pe frontul de vest.
RăspundețiȘtergerePe vremea lui Ceaușescu aveai acces raționalizat la hrană și raționalizarea mergea mână-n-mână cu sistemul medical care era axat pe prevenție și nu pe intervenție.
ȘtergereCu alte cuvinte, românii mâncau atunci mult mai sănătos și rațional. Este suficient să compari o filmare din anii '80 de pe litoral cu una din 2025 ca să înțelegeți despre ce vorbesc.
Ceaușescu știa că țăranii pe care i-a adus în orașe, țărani înfometați de secole și având deci foamea și insecuritatea hranei în gena dominantă, și-ar face mult rău dacă ar avea acces nelimitat la hrană.
Încă o chestiune ce ține de simbolistică: chiar în condițiile unui comunism ateu, când sunai la spital ți se trimitea o salvare cu o cruce roșie pe ea, nu o ambulanță cu însemne sataniste.
3/4
RăspundețiȘtergereExistă un eșec Ascuns al Proiectelor PNRR în Semiconductori (PNRR) al României, cu cele 23 de contracte semnate în ianuarie 2026 pentru dezvoltarea semiconductorilor și tehnologiilor conexe care au fost prezentate ca un pas major spre integrarea țării în lanțurile europene de valoare high-tech.
Aceste contracte, parte din Componenta 9 (Investiția 4 – PIIEC ME/CT), au depășit ținta de 360 de milioane de euro, ajungând la peste 375 de milioane de euro în investiții contractate, cu accent pe procesoare low-power și cipuri pentru automotive și IoT.
De exemplu, institute precum Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Microtehnologie (IMT București) sau universități ca Politehnica București ar putea beneficia de echipamente noi și parteneriate europene, permițându-le să continue operațiunile și să atragă granturi viitoare. Însă, fără o bază industrială solidă, aceste investiții se limitează la prototipuri sau servicii auxiliare, generând venituri modeste din consultanță sau subcontracte. Piața românească a semiconductorilor, estimată la doar 2 miliarde de dolari în 2025, nu oferă volumele necesare pentru profituri mari, iar IMM-urile locale (cum ar fi AMSIMCEL sau NoBug Consulting) riscă să rămână blocate în nișe low-margin, dependente de finanțări publice. Eșecul aici nu este total – ele supraviețuiesc prin acces la know-how european –, dar nu se transformă în "mină de aur", deoarece tranziția de la R&D la producție de masă cere investiții private de ordinul sutelor de milioane, pe care România le atrage cu dificultate. În loc de creștere exponențială, avem o consolidare fragilă, expusă la birocrație, emigrația specialiștilor și lipsa de infrastructură avansată. Pe de altă parte, cele câteva firme mari din România – Robert Bosch SRL, NXP Semiconductors Romania SRL și Aumovio Technologies (fost Continental) – sunt poziționate să facă bani reali din aceste contracte, dar cu un orizont limitat.
Aceste companii, care au semnat acorduri majore în octombrie 2024, beneficiază de investiții substanțiale: Bosch cu un proiect de 1,764 miliarde lei (inclusiv 170 milioane lei nerambursabili), NXP cu extinderi R&D în cipuri auto și comunicații, și Aumovio cu focus pe mobilitate inteligentă.
Ele generează profituri prin vânzări globale de cipuri pentru automotive (senzori, procesoare pentru vehicule electrice și autonome), unde marjele pot atinge 15-35%, susținute de cererea din Europa. Aceste firme, fiind subsidiare ale giganților internaționali, folosesc fondurile PNRR pentru a crește capacitatea locală, atrăgând clienți precum VW sau BMW și contribuind la PIB-ul național prin locuri de muncă calificate. Totuși, banii făcuți aici sunt condiționați de integrarea în ecosistemul UE, unde România joacă un rol secundar: producție mid-range, nu noduri avansate sub 5 nm. Eșecul lor potențial vine din dependența de corporațiile-mamă, care pot reloca operațiuni dacă costurile cresc sau dacă sancțiuni globale afectează lanțurile. Competiția acerbă globală, care se va acutiza până în 2030, reprezintă riscul major care ar putea face aceste firme irelevante.
4/4
RăspundețiȘtergereUniunea Europeană țintește o cotă de 20% din producția globală de semiconductori până în 2030, prin European Chips Act și investiții de 43 de miliarde de euro, dar realitatea este sumbră: în prezent, Europa deține sub 10%, în timp ce Taiwan (TSMC) și Coreea de Sud domină, iar China și SUA accelerează prin subvenții masive.
Până în 2030, competiția se va intensifica prin "războiul rece" tehnologic – restricții pe exporturi de echipamente (ex. EUV de la ASML), penurie de materii prime rare și inovații disruptive în AI și quantum computing.
Pentru România, acest scenariu înseamnă că firmele mari precum Bosch sau NXP riscă să devină marginale: dacă Asia-Pacific își consolidează dominația (prognozată să crească la 60% din piață), operațiunile românești ar putea fi reduse la asamblare low-cost, pierzând relevanța în lanțurile high-value.
IMM-urile și institutele, deja vulnerabile, ar putea eșua complet dacă fondurile PNRR nu generează parteneriate sustenabile, expunând țara la riscuri geopolitice și economice.
Previziunile indică o piață globală de 1-1,6 trilioane de dolari până în 2030, dar cu polarizare: câștigătorii vor fi cei cu tehnologii de frontieră, lăsând actori marginali ca România în urmă.
În concluzie, eșecul potențial al acestor proiecte PNRR ilustrează o lecție dură pentru România: investițiile europene oferă o șansă de supraviețuire modestă pentru IMM-uri și institute, dar nu transformă țara într-un hub high-tech. Firmele mari fac bani acum, dar competiția globală acutizată până în 2030 amenință cu irelevanța lor, subliniind nevoia de politici naționale proactive – investiții private, retenție de talente și aliniere la nișe strategice precum energie verde sau AI. Fără acestea, "mina de aur" a semiconductorilor rămâne un miraj, iar România riscă să rămână un observator pasiv în cursa tehnologică globală.
Negruțiu ăsta cine este? Zâce? https://www.google.com/amp/s/www.digi24.ro/amphtml/stiri/actualitate/politica/radu-miruta-aduce-argumente-despre-patriotismul-lui-nicolae-ceausescu-declaratie-controversata-a-ministrului-apararii-3600527
RăspundețiȘtergereAm ajuns să comenteze toți securiștii de la Digi la ministrul apărării naționale? Le dădeam și două perechi de pa.lme! Pă' nu vii tu să-mi iei și mie interviu?
RăspundețiȘtergereCitesc presa ruseasca si ei spun ca MS21 a zburat deja de la Irkutsk la Zhukovsky (motor complet rusesc, PD-8). Zborul a durat șase ore și 15 minute la o altitudine de aproximativ 11 mii de metri și o viteză de 800 kilometri pe oră.
RăspundețiȘtergereTot ei spun ca vor incepe productia, deocamdata doar pentru intern...
Faptul ca toate componentele sunt produse intern este cu adevarat o performanta !
Nu e chiar o performanta faptul ca produc totul intern... E de fapt, o revenire spectaculoasa, pentru ca se cam lasasera pe tanjeala in domeniu!
Ștergerehttps://en.eeworld.com.cn/mp/AIxintianxia/a391259.jspx
RăspundețiȘtergerehttps://www.armstrongeconomics.com/world-news/climate/the-year-of-water-blue-initiatives-to-replace-green/
RăspundețiȘtergereDegeaba sunt toate sfortarile=concentrarile, pentru ca tot nu se va iesi din comuna primitiva, cu doar o mana de indivizi!
RăspundețiȘtergereAr fi mai interesant o analiza a societatii taiwaneze, ca sa intelegem de ce nu s-ar relica angajatii cu intreaga fabrica etc. In america, deoarece sunt convins ca americanii ar plati oricat pentru asta. Si isi permit , ca banii lor nu au acoperire reala.
RăspundețiȘtergereNu cred ca sta in picioare treaba ca au facut fabrica dar nu le merge.
Intrebati orice roman daca ar merge in america daca le ar oferi relocare totala, cred ca toata tara ar pleca. Ar ramane Nicusor si clasa politica, cu acolitii lor. Ar fi si frumos de vazut cum se capuseaza capusele intre ele.
Ar avea servit pe tava telul uniunea europeana: oo tara goala numai buna de exploatat. Adusi srilankezi mai harnici si gata ecuata e rezolvata.
parca suntem la un meci de fotbal - hai ai nostri, huo ai lor! Toate razboaiele economice sau militare sunt doar pentru profitul celor care ne conduc... noi ramanem tot cu firmiturile si cu vanataile...
RăspundețiȘtergere