Cele trei eșecuri ale Europei

Cu toate că lumea nu a conștientizat, există trei eșecuri ale Europei care au făcut ca Uniunea Europeană să devină o hazna irelevantă. În esență, UE ar avea toate ingredientele pentru a fi un proiect de succes, doar că îngustimea unor oficiali sau incapacitatea de a reacționa corespunzător au făcut ca UE să fie în prezent o fundătură sortită eșecului. Întrucât am extrem de multă treabă, articolul de față va fi ceva mai schematic, fără argumentele și exemplele cu care v-am obișnuit. Așadar, intrăm abrupt în prezentarea eșecurilor.

1. Eșecul independenței italiene

Cam așa s-ar traduce ceea ce s-a întâmplat în anii 90, înainte de a se fi format Uniunea Europeană așa cum o știm acum. Contextul a fost cel în care, după căderea regimurilor comuniste din Est, atmosfera se relaxase întrucât de nicio parte a fostei cortine nu mai exista amenințarea cu spectrul războiului. În acest context, politicienii italieni au început să se întrebe dacă prezența SUA pe Continent mai are vreun sens. Iar discuția nu era una conceptuală, existând un fel de unanimitate printre politicieni în ceea ce privește necesitatea ca armata SUA să se retragă din Europa sau, dacă nu, cel puțin de pe teritoriul italian. 

Când de la Washington s-a sunat pe linia scurtă, cozile de topor din Italia au știut exact ce trebuie făcut: farsa penibilă „Mani Pulite”, acea pseudo-justiție în care o nulitate de procuror a reușit să dinamiteze întreaga clasă politică, scufundând întreaga Italie într-o negură. Cu o clasă politică incapabilă să răspunde unei asemenea agresivități, s-a consemnat eșecul unei prime tentative de independență a Europei.

2. Eșecul „secretului german”

Povestea acestui eșec e mult mai puțin cunoscută și conștientizată. Ca idee, Germania Federală a ieșit extrem de bine din Războiul Rece, dar absorbția Germaniei de Est s-a dovedit a fi o provocare mai mult decât costisitoare. Nemții i-au făcut față cu brio printr-un mic artificiu: economia lor ultra-optimizată s-a conectat la ultra-ieftina energie rusească. Astfel, Germania a reușit practic o alchimie, transformând câteva miliarde de EUR cât o costa energia rusească, în aproape patru trilioane EUR, PIB-ul său! Acesta a fost secretul „miracolului german”. Unde-a eșuat? În atitudinea egoistă care a făcut ca, în loc să împărtășească și să îmbunătățească modelul împreună cu celelalte economii europene, au ținut totul doar pentru ei, asigurându-și astfel un soi de primat european(pe care oricum îl aveau). În cazul în care modelul german era omniprezent în Europa, mizeria din Ucraina n-ar mai fi avut loc, iar SUA n-ar mai fi putut face golănia începerii conflictului din Ucraina sau cel al întreruperii Nord Stream. Acum, Europa este distrusă din punct de vedere energetic, iar Germania e o ruină a ceea ce a fost.

3. Eșecul identității

Cu toate că a intrat într-o zodie nefastă, Europa nu face altceva decât să se îngroape și mai adânc în reglementări prostești și idealuri stupide. Uniunea Europeană este asemeni unui retardat care nu are habar care-i e identitatea și spre ce tinde. Idealurile sale sunt notițe copiate din directivele celor care au ca scop menținerea Europei sub ocupație, iar sale de independență sunt atât de cretine(vezi ca exemplu DSA) încât o îngroapă și mai mult. 

Macron a venit, pe nepusă masă, cu ideea apropierii de Rusia și a independenței față de SUA, inclusiv introducând posibilitatea ca pacea din Ucraina să fie accelerată de Europa. Din punct de vedere pragmatic ar fi o direcție excelentă, doar că Macron face totul nu dintr-un calcul rațional ci, pur și simplu, pentru a mai ieși din conul de umbră în care-a intrat. Motiv pentru care inclusiv această tentativă este una menită eșecului.

În loc de concluzii, trebuie să constatăm cât se poate de obiectiv că Europa, în loc să fie o poveste de succes a devenit o înlănțuire de eșecuri răsunătoare. Și fiecare eșec atrage după sine consecințe din ce în ce mai usturătoare. Faptul că populația Europei e îndobitocită pentru a crede că trăiește în Paradis nu scutește cu nimic rezultatul care deja e previzibil. Fără surse energetice palpabile, cu o politică economică ideologizată, care premiază doar obediența în defavoarea performanței și cu o lipsă teribilă de creativitate(ca să nu-i spunem prostie de-a dreptul), Europa se află în cea mai nefastă perioadă a existenței sale. Inclusiv atunci când era brăzdată de prădătoarele triburi migratoare Continentul avea perspective mai bune. Acum singura certitudine a Europei e căderea despre a cărei adâncime nimeni nu se poate pronunța .

Și toate elementele prezentate vor face ca nimeni să nu se mai mire atunci când Europa va fi tranșată între ruși, americani, chinezi și arabi, fără ca ea însăși să poată rosti ceva. Și, culmea, fără ca respectivii să aibă vreun chef să preia hălci din Bătrânul Continent, dar făcând-o strict pentru că așa au stabilit între ei.