Fake-ul ca politică de sistem

În front update-ul de aseară am dat din greșeală un fake. Tocmai mă pregăteam să dau publicare când, brusc, îmi captează atenția mailul cu discuția lui Epstein despre al treilea război mondial. Sursa de la care o aveam era sigură, n-aveam îndoieli. Am zis să mai fac una-două verificări și o găsesc postată inclusiv pe X. Îmi spun, „e clar, i-au prins pe micuți!”. Și-o public.

Dimineață mă trezesc că mă bodogăne pe Telegram un urmăritor. „E fake, îmi spune, m-am făcut de râs față de cei cărora le-am trimis-o!”. Și-mi dă inclusiv link-ul către fact check-eri. Mă apuc să verific și, da, are dreptate. Resursa cu numărul publicat în colțul dreapta jos e cu totul alta. Mi-am luat-o și mi-am luat-o rău! Motiv suficient pentru a-mi aminti ceea ce am scris cu mai mult timp în urmă. Și, întrucât nu mai stau să caut, o să rescriu întreg articolul de-atunci pentru a-l pricepe inclusiv proștii ca mine.

Industria fake e o industrie masivă. Și pe zi ce trece, ea crește. E simplu de înțeles motivul: este una dintre cele mai utile industrii ale lumii. Pe ea se bazează întreg sistemul! Probabil vă veți îndoi de ceea ce am afirmat anterior, dar fix așa e. Fără industria fake sistemul ar fi de mult mort.

Ce se întâmplă în momentul în care ești prins cu mâța-n sac? Păi ești compromis. Dar dacă ești prins a doua oară? E jale, toată lumea te știe și se ferește de tine. Așa e și cu sistemul, cu deosebirea că sistemul n-are cum să nu fie prins cu mâța în sac, doar asta face și e imposibil să nu fie surprins, chiar și din întâmplare. Și-atunci ce face? Prima dată găsește scuze, apoi găsește un vinovat, „Acarul Păun”. Și se îndreaptă împotriva lui, timp în care oamenii au impresia că se face dreptate. Aiurea, ăla își ține gura, după care încep să apară tot felul de informații pe surse. Imagini cu respectivul la petreceri deocheate sau „stenograme” în care dușmanul public stabilea inclusiv contacte cu extratereștrii. Și, după ce subiectul se viralizează parțial, automat apar fact check-erii, cu verificările gata făcute, făcându-i de rahat pe cei care au picat în cursă. Când mai apar niște unii ca subsemnatul - care nu-și alocă suficient timp verificării - sunt lesne combătuți cu fact check-ul. Și uite-așa, de fapt se obține efectul urmărit: pe măsură ce fake-urile sunt combătute, în ochii publicului situația se inversează. Cu toate că sistemul a fost prins cu mâța-n sac, lumea începe să se întrebe: „Oare la câte fake-uri sunt legate de subiect, nu cumva subiectul în sine e un fake?”. Și uite-așa, în final ne trezim cu neîncredere și subiectul este îngropat.

Gândiți-vă retrospectiv, câte dintre scandalurile istoriei au rămas? În afară de 2-3, nimic. De ce? Pentru că au fost diluate prin tehnica descrisă. Acum s-au scos la lumină zoaiele Epstein și un număr imens de fake-uri inundă zona publică. De ce? Fix pentru a dilua subiectul! Acum încă este perioada descoperirilor, dar treptat va veni perioada respingerilor. „Mă lăsați, băi, frate, m-am săturat de fake-urile cu Epstein!”. Ăsta va fi corul public, iar din acel moment industriile fake și contra-fake, hrănite de aceeași mână, își vor fi făcut din nou datoria. Lumea se va sătura de Epstein ca de mere acre fix în momentul în care va fi cel mai interesant, când se vor dezvălui cele mai mari mizerii. Dar atunci va fi prea târziu deoarece publicul nu va mai fi dispus să recepteze adevărul. Așa a fost mereu!

Mulți mă întreabă de unde-mi iau informațiile, unii chiar imaginându-și cum sparg secrete de stat. Aiurea, dragii mei, dacă nu știți unde-i cel mai bun loc în care-ți poți ascunde secretele, înseamnă că n-aveți habar în ce timpuri trăiți. Întotdeauna cel mai bun loc în care societatea contemporană și-a ascuns conspirațiile a fost în zona publică. Atunci când vă dădeam citate din materialul Fundației Rockefeller în ceea ce privește instrumentarea pandemiei, de unde credeați că l-am luat? Din beciurile fundației, din camerele lor de valori cele mai ascunse? Nu, nicidecum. Materialul era la liber pe site-ul oficial al lor. Unde, dacă veți avea răbdarea să citiți, veți putea afla lucruri interesante despre viitor. 

Gata, e timpul să pun punct. Mi-am luat-o pe coajă, dar e bine că mă apuc să fac exact ca atunci când mă prindea învățătoarea cu lecția neînvățată: o rescriu până mi-o intra în căpățâna asta seacă!