Cum se poate rezolva criza carburantului în România?

Se tot agită lumea pe la TV în ceea ce privește prețul carburantului, timp în care Grinidanu anunță a milioana oară că „iese de la guvernare”. Un tembelism demn de filmele cu proști, dar la care multă lume încă se uită cu speranță. În materialul de față nu vreau să vă ofer false speranțe, ci doar să vă arăt dimensiunea jafului.

La fiecare ieșire a sa, Bolojan ne privește cu uitătura aia a lui bovină acuzându-ne pe noi de deficitul bugetar. Păi cine e vinovat, javră, pentru starea dezastruoasă? Nu tot voi, care eliberați ca demenții bani către Ucraina și Republica Moldova? Ați uitat când Ciuleacu cerea ca ajutorul către Ucraina să fie scos din calculul deficitului bugetar? Nu vreau să intru într-o polemică excesivă deoarece sunt aspecte pe care deja le știți. Ceea ce vreau însă să vă demonstrez în cele ce urmează este că „frăția ticăloșilor pro-ioropieni” este infinit mai ticăloasă decât v-ați imaginat. Inclusiv „circul lui Grinianu” bănuiesc că este parte a spectacolului menit deturnării atenției prostimii și creionării unei false speranțe. Totul e calculat!

Vi se pare că Bolojan e îmbunat de „suferința” oamenilor? Aiurea, sunt iluzii. Faptul că face un fals gest de clemență „ajutând” cu o scădere insignifiantă e un gest la fel de inutil precum cei 50 de bani ai lui Ciucă. Doar că acei 50 de bani de-atunci se vor dovedi, în contextul mafiotului de la Oradia, o țintă imposibil de atins. Asta în condițiile în care s-a ajuns practic la o creștere accelerată cu 50% a combustibililor. 

De fapt ce vrea să se ascundă? Un element simplu: modul prin care criza actuală poate fi rezolvată facil pentru români. De ce nu se dorește? Deoarece mafia de aici e perfect sincronizată cu cea de la Bruxelles, iar acolo, așa cum bine știți, prioritar este jugul care trebuie pus populației. Dar să lăsăm speculațiile de-o part și să vedem cum se poate rezolva facil situația. Concret!

Există o singură metodă eficientă, anume declararea stării de necesitate energetică. Ce presupune o astfel de stare? Un lucru simplu: România nu mai exportă carburant decât după ce își satisface nevoile interne și își asigură rezervele necesare la intern. Cu alte cuvinte, asta presupune ca, în primă fază, România să apeleze la rezervele sale pe care companiile au fost obligate să le facă, dar din care  mai bine de jumătate se află în afara țării. Acela este petrol cumpărat la prețuri minime din punct de vedere istoric, ceea ce înseamnă că poate fi impus un preț de calcul la prețul de achiziție, nu unul la prețul pieței. Desigur, într-o funcționare normală a pieței, așa ceva nu poți face, dar într-o stare de necesitate, astfel de acțiuni sunt normale. 

De asemenea, avem producția internă. Din nou, fiind vorba de o stare de necesitate, statul poate cere companiilor locale să calculeze prețurile bazându-se prețul de producție, la care să se adauge costurile și profiturile standard ale industriei. Cu alte cuvinte, petrolul din producția internă ar putea fi calculat gratuit(0$ pe baril, cum de fapt și e), la care însă s-ar plăti accizele normale, ca să nu spună Bolojan că-i este afectat deficitul bugetar. Un astfel de calcul ne scoate în evidență un paradox teribil pe care trebuie să-l înțelegeți înainte de a trece mai departe. Ei bine, aveți idee cât ar fi litrul de carburant dacă am calcula la un preț al barilului de petrol zero? Țineți-vă bine: cam 7 lei(maxim)!!! Din această sumă statul ia 1.21 TVA + 3.5 accize&taxe =4.71 RON,  restul fiind costuri de procesare și profituri ale companiilor de pe lanț. Însă, după cum vedeți, grosul îl halește statul! Și-l halește de la noi!

Am ajuns așadar la un preț de 7 lei în care jigodia de Bolojan își încasează intacte toate taxele faraonice pe care le pune combustibilului! Doar că mai avem un element de luat în calcul. România produce doar 40% din petrolul necesar funcționării economiei. Asta înseamnă că 60% se face cu petrol importat. Aici vine din nou starea de necesitate care ne poate ajuta să facem un mix între prețul petrolului de pe piață și cel din rezervă. Astfel, dacă acum avem 100$ pe baril prețul internațional, iar rezerva noastră a fost achiziționată la un preț mediu de 60$, putem spune că avem un preț al barilului de 80$. Pe care putem să-l ponderăm la fiecare scădere a rezervei. La nivelul actual, probabil că prin acest mod de calcul, s-ar ajunge la un preț de 8,5 - 9 lei pe litru din această sursă. Îl luăm pe cel maxim și facem media ponderată pentru a calcula un preț real. Acesta va fi de 8,2 lei pe litru.

Așadar, cetățenii români ar putea beneficia într-un mod transparent de un preț de 8,2 lei pe litru practic imediat, singura condiție fiind aceea de a se declanșa starea de necesitate energetică și de a nu se mai exporta carburant extras sau direct importat de România. Ideea e că, în acest fel, s-ar putea stabili o cotă pentru cetățenii români de, să zicem 50/100 litri lunari, alimentat doar în rezervor și cu alte măsuri de siguranță pentru a se combate excesul. Iar pentru companii s-ar putea stabili același preț la cantități neplafonate, dar aliniat cu numărul de kilometri efectuat(pentru a se combate specula). Cetățenii străini ar putea alimenta doar la prețul pieței, adică prețul calculat la cotația internațională a petrolului. La fel și combustibilii destinați exporturilor după ce piața autohtonă este satisfăcută, vor fi calculați la cotația internațională. Ar fi singura strategie corectă în momentul de față  care ar conserva inclusiv veniturile nesimțite ale statului din carburanți!!!

Acum vine întrebarea: de ce nu face Bolojan asta? Doar, în conformitate cu declarațiile sale, scăderea accizelor ar însemna o subțiere a veniturilor bugetare, punând presiune pe deficit. Păi dacă deficitul este cauza sa de căpătâi, de ce nu aplică metoda expusă și care ar putea conduce la o scădere a prețurilor fără a se umbla la accize. Paradoxal, Bolojan preferă să scadă accizele! Păi cum așa? E o întrebare critică. Iar răspunsul vine din adevărata sa misiune, care nu e una de „salvare a țărișoarei”, ci de punere a jugului pe români, în favoarea mafiei pe care o reprezintă. Dacă ar face așa ceva, profiturile companiilor petroliere, în principal a OMV Petrom, s-ar comprima deoarece nu s-ar mai introduce în calcul scamatoria pe care o fac cu „prețul internațional” al petrolului. În plus, nimeni nu știe care e statutul acelor rezerve românești care sunt în străinătate. Sau poate că se știe, dar sunt eu neinformat.

Nu mai vorbesc de faptul că o astfel de măsură, aplicată acum, în plină criză, ar putea da un imbold economiei autohtone aflate în stare de comă. Și, în plus, ar conserva teribil capacitatea statului de a-și încasa banii din accize deoarece consumul nu ar scădea.

Ce te faci însă când de la vârful UE vin „recomandări” similare celor din Pandemie: lucrul de acasă, scăderea transporturilor, orașe de 15 minute și alte aberații climatice? Și, mai ales, ce te faci când vezi că deja au apărut state care pun în aplicare un „regim pandemic”(vezi Egiptul) din cauza, chipurile, problemelor din Golf. 

N-ai cum să nu-ți dai seama în mâna cui este conducerea României și, mai ales, n-ai cum să-i bănuiești doar de prostie. Cu siguranță mai e și o cantitate incomensurabilă de ticăloșie!