A fi sau a nu fi ... memorie

Când șeful de la Seagate a declarat că nu va investi într-o fabrică nouă de memorie RAM, a  provocat o cădere bursieră inclusiv a companiei sale. Lumea nu prea a înțeles de ce, dar, cu siguranță, toți au iimitat insiderii pieței. Fără să înțeleagă care este cu adevărat treaba.

E simplu de priceput atunci când ai toate datele. În lume avem o mână de producători de memorii RAM. Da, știu, mulți dezvoltă pasiune pentru diverși „producători”, gen Corsair, Kingston, G.Skill, ADATA, HyperX etc. În realitate nu există decât ... TREI PRODUCĂTORI care domină întreaga piață: Samsung Electronics și SK Hynix din Coreea de Sud și Micron din SUA. Atât! În domeniul RAM-ului la asta se rezumă „capitalismul concurențial” care ne tot este marketat. Rahat! În realitate avem de-a face cu un oligopol. Și la fel e, în ultimă instanță, în fiecare domeniu. „Brandurile” sunt doar zgomotul menit a-i păcăli pe proști cu „diversitatea”.

Cererea mare de memorie a fost cauzată de AI și a ridicat mingea la fileul oportuniștilor. Care au crescut prețurile în draci. De ce? Pentru că pot întrucât dețin 95% din piață. Cine se zbate pe firimitura de doar 5%? Niște firme chinezești și taiwaneze despre care n-a auzit mai nimeni: Nanya Technology, Winbond sau Powerchip. Ei produc, în general, memorii pentru dispozitive specializate, nefiind foarte implicate în zona telefoanelor sau calculatorelor/serverlor. De aceea granzii își fac de cap.

Doar că treburile nu puteau rămâne așa. Tehnologia memoriei volatile nu e una atât de sofisticată. China nu-și permite să intre în jocurile speculative ale Occidentului, astfel încât au pompat în industria specifică. CXMT(ChangXin Memory Technologies) sau YMTC(Yangtze Memory Technologies Corp) au investiții masive în noi facilități de producție care promit o saturare a pieței cu memorii ieftine. Ceea ce dă peste cap planurile de business ale monopoliștilor aflați în siajul Occidentului. 

Conform previziunilor, anul 2027 va aduce o scădere masivă a prețurilor memoriei RAM, ca efect direct al intrării chinezilor cu noile lor linii de producție. Ca să ne înțelegem: China nu are treabă cu jocurile speculative murdare ale occidentalilor, ci cu propria sa suveranitate tehnologică. Un preț mare al memoriei înseamnă prețuri mari ale data center-urilor și, automat, creșterea prețului AI-ului care deja a devenit o utilitate acolo. Iar China nu își permite sincope, mai ales în condițiile în care targetul său nu-i câștigul pe termen scurt, ci cel pe termen lung și foarte lung.

Iată de ce declarația lui Dave Mosley, șeful de la Seagate, nu a fost una întâmplătoare. Omul știa ce vorbește. Spre disperarea celor care sperau să mai profite puțin! Sunt cel puțin două elemente care rezultă din declarația sa. Primul e cel despre care v-am spus deja: dacă te apuci să investești într-o fabrică nouă, riști ca, după ce ai investit, să te trezești că chinezii deja au scăzut prețurile la niveluri „nesustenabile”. Dar și mai crâncen e că, din declarația sa, rezultă că se așteaptă la o plafonare a pieței. Care, fie vorba între noi, e previzibilă de mai mult timp. Când faci AI doar de dragul AI, fără integrări palpabile, te trezești din vis și-ți dai palme.  

Din punctul meu de vedere, concluzia e cu totul alta. Dacă a fost nevoie să intervină China cea comunistă pentru a rezolva jenanta problemuță monopolistă a memoriilor din „ultra-concurențialul sistem capitalist”, înseamnă că „ceva e putred în Danemarca”!