Ce semnificația eu ultimele dezvoltări din Ucraina?

Operațiunea din Ucraina a intrat într-o nouă etapă. Ultima în granițele actuale! Ceea ce vedem acum este cimentarea unei așezări definitive a forțelor Rusiei în vederea asigurării unei centuri de siguranță extinse. „Cu cât mai multe crime sunt săvârșite împotriva populației noastre civile, cu atât mai mare va trebui să fie zona de siguranță pe care Federația Rusă trebuie să și-o asigure în teritoriul inamic” - a spus Putin, preluând de facto operațiunile militare împotriva Ucrainei. Iar „centura” este posibil să nu se refere strict la Ucraina!

Putin a anunțat oficial eliberarea orașului Konstantinovka și planul pentru vectorul Slaviansk-Kramatorsk. Toate aceste localități au fost ultra-fortificate de NATO și gândite să rezite unor asalturi de ani de zile. În realitate, după cum s-a văzut în cazul Konstantinovka,  rezistența a fost extrem de redusă, de doar două luni de zile. Elementul de surpriză al actualului război par a fi fost FAB-urile rusești, extrem de precise și surprinzător de ieftine. 

Dacă până acum lupta Rusiei era justificată de eliberarea teritoriilor republicilor care au votat pentru ieșirea din Ucraina și intrarea în Federația Rusă, acum doctrina s-a schimbat, lupta dându-se pentru stabilirea unei centuri de siguranță. Adică a unui teritoriu din afara republicilor respective. Și, nu în ultimul rând, pentru dezarmarea completă a Ucrainei. 

Sunt zile întregi de când Ucraina e bombardată metodic, căutându-se dezmembrarea întregului său complex militaro-industrial. Mulți se întreabă dacă nu e cam multișor de când Rusia tot bombardează acolo, rezultatele lăsându-se mult prea așteptate. Iar întrebarea este justificată. Inclusiv în Rusia sunt întrebări pe această temă. 

Doar că adevărul este mult mai monstruos decât pare. Complexul militar ucrainean este unul infernal de mare! Occidentul a investit și investește sume copleșitoare în fabricile morții din Ucraina. Sunt mii de startup-uri finanțate cu fonduri din Occident, se derulează programe paralele de transfer tehnologic, reușindu-se transformarea Ucrainei într-o mega-fabrică integrată de arme. Încă de la revoluția portocalie, investițiile occidentale s-au axat pe zonele care pot fi ușor transformate în producția de armament. Know-how-ul sovietic a fost completat de injecțiile tehnologice occidentale, reușindu-se dezvoltarea rapidă a unei industrii performante.  

Și uite-așa, războiul a devenit unul asimetric, în sensul în care orice lovesc ucrainenii pe teritoriul Rusiei este devastator, în timp ce ceea ce lovesc rușii în Ucraina este indiferent. De ce? Pentru că dușmanul real al Rusiei este Occidentul, nu Ucraina, iar din punct de vedere occidental pierderile Ucrainei nu contează. În schimb, pierderile Rusiei sunt victorii pentru ei. Rusia când atacă, atacă doar tentaculele caracatiței occidentale care se manifestă în Ucraina, nu capul care este întreaga zonă SUA-NATO. Mult prea multă vreme conducerea superioară a Rusiei s-a iluzionat cu gândul că loviturile care vor fi aplicate intereselor strategice ale Occidentului din Ucraina vor calma „revoluționarismul” occidental. 

Fals, Occidentul a fost cel care a escaladat continuu în Ucraina. Și va continua să escaladeze, cheltuind oricât de mult posibil deoarece ei sunt „all in” acolo. Nu-mi dau seama cum de Rusiei i-a fost atât de greu până acum să înțeleagă asta. Sau poate că au înțeles de la bun început, dar era nevoie să se ajungă în „punctul fără întoarcere”. Chestiunile, deși simple în esență, se complică teribil în politica mare.

Situația de acum, cea în care Rusia atacă la scară, dezmembrând piesă cu piesă infernalul complex militaro-industrial ucrainean, este una dintre ultimele încercări de a menține conflictul în chingile teritoriale ale spațiului ex-sovietic. Rusia încearcă să dezarmeze complet Ucraina deoarece, rămasă și fără soldați și fără arme, nu va mai putea reprezenta o amenințare. Ei știu că Occidentul va face totul pentru a menține statutul războinic al Ucrainei. De exemplu acum, când Ucraina nu mai are soldați, occidentalii au investit imens în transferuri tehnologice pentru dezvoltarea locală a dronelor terestre și a roboților de război, care să compenseze pierderile umane masive ale ucrainenilor. Asta în timp ce, în paralel, se fac operațiuni pentru împingerea în război a statelor de la granița cu Ucraina. 

Ați văzut în ce mod pervers au încercat ucrainenii să provoace un dezastru la Constanța. V-ați întrebat însă de ce România a închis fix consulatul de la Constanța? În termeni diplomatici, România a sărit artificial peste mai mulți pași, respectiv rechemarea pentru consultări a ambasadorului propriu, declararea de „persona non grata” a unor diplomați sau reducerea parității numerice. Sunt elemente definite clar de Convenția de la Viena în ceea ce privește escaladarea diplomatică. De ce oare România a sărit direct la închiderea Consulatului din Constanța? Oare pentru că știau că acolo se va organiza un atac sub steag fals, care va împinge România în război?

Dacă în Polonia doar jumătate din putere este subjugată interesului occidental, în România întreaga structură de putere este una absolut trădătoare, fidelă strict ordinelor primite din afara țării. Iar asta trebuie să ne pună semne serioase de întrebare deoarece se încadrează exact în direcția infamilor planificatori ai conflictului, cei pentru care națiunile nu reprezintă nimic. Polonia încă mai are reprezentanți precum Marek Jakubiak, care nu se feresc să spună lucrurilor pe nume. În România, atât puterea cât și opoziția nu-și pun problema intereselor României, ci cărei Porți externe să se închine și căreia să-i predea „cheile țării” .

Revenind la ceea ce se întâmplă în Ucraina, constatăm o schimbare masivă de atitudine din partea Rusiei, pe fondul escaladării teribile a Occidentului. Este probabil ultima înainte de extinderea devastatoare a conflictului. Trebuie însă să fim conștienți că, în cazul în care Ucraina va pierde, Occidentul nu va avea nicio problemă să-și împingă pionii la înaintare. Deja piticii baltici permit Ucrainei lansarea de drone de pe teritoriul lor, iar noi facem pași clari în direcția implicării.