Câteva explicații și posibile soluții

În articolul de ieri, menit a explica banii exagerat de mulți care se duc la stat, unii au înțeles că e mai logic să contrazică noțiunea de salariu mediu, motivând-o prin faptul că sunt foarte mulți cei care sunt plătiți „cu minimul pe economie”. Într-adevăr, e vorba de aproximativ o treime din forța de muncă, lucrând pe salariul minim pe economie. Dar chiar și așa, din salariul ăla anemic din care nu știu cum se poate trăi, tot merg anual către stat, la prima strigare, vreo 5 300 EUR! Ceea ce e enorm!

Parcurgerea comentariilor este încă o dovadă a imbecilizării oamenilor. Nu faptul că, în medie, se duc o groază de bani aiurea la stat e problema, ci că „acel salariu mediu ar fi umflat”. Nu, nu e umflat! Asta rezultă din calcule. 

În mod evident au apărut și propagandiștii bolojeniști, cu schema lor clasică: „Bolojan a luat o țară dusă în dezastru de PSD și n-a putut să-și ducă reforma la cap din cauza aceluiași PSD”. Evident, pentru o astfel de judecată rămâi repetent la școală. Cum adică PSD? Păi cocalarul ăla de Ciuleacu n-a guvernat cu PNL-ul, nu i-a urmat lui Ciucă și celorlalți retardați care-au făcut praf bugetul? Catastrofa bugetară își are rădăcina în două chestiuni istorice pentru care vina o poartă în egală măsură PNL/USR și PSD: 

• jaful din pseudo-pandemia COVID, unde impactul bugetar a fost mult peste 20 miliarde EUR(aceasta e cifra coafată, în realitate fiind mai mare);
• ajutorul dat Ucrainei pe care îl estimez a fi mult mai mare și care, în sfidarea întregii populații, continuă cu nesimțire. 
• menținerea furtului care, anual, e cât cele două elemente luate împreună!

O analiză istorică făcută corect ar trebui să arunce la gunoi toate jegurile de partide care s-au perindat pe la putere și care au devalizat bugetul. Iar pe cei responsabili să-i trimită la pușcărie. 

Culmea, propagandiștii bolojeniști vin cu mitul salvatorului în condițiile în care banditul ăsta a dat cel mai mare tun din istorie, direcționând 10 miliarde din SAFE către contracte cu cântec, semnate absolut netransparent pentru niște echipamente de care armata nu are nevoie. Totul pare făcut pe repede-înainte pentru a se încasa comisionul, care poate ajunge pe la 1,5 miliarde EUR!

Prin materialul de ieri am încercat să arăt tuturor că s-a cam ajuns la limită, dar oamenii continuă să fie proști și să se lase purtați în diverse non-subiecte precum „care-s ăia care iau atâția bani?” sau acel stupid „nu e corect că dacă unul are două găini și unul n-are niciuna, pe medie fiecare are câte o găină”. Chestii absolut prostești, care ratează esența.

Sunt mai multe lucruri pe care trebuie să le înțeleagă fiecare:

1. Indiferent de regim, indiferent de forma de organizare a societății, inegalitățile nu vor putea fi șterse. Întotdeauna vor exista bogați și săraci, frumoși și urâți, grași și slabi s.a.m.d. Pentru că asta e esența: suntem diferiți, nu suntem făcuți să fim egali. Văd foarte mulți care sunt supărați că un judecător sau un procuror câștigă mult. Nu pun în discuție sumele, dar întreb: DE CE NU TE-AI FĂCUT JUDECĂTOR, PROCUROR SAU MAI ȘTIU EU CE ALTCEVA? De ce nu te-ai făcut șmecher? Indiferent de răspuns, taci pentru că nu e un subiect pentru tine! Singurul subiect pe care trebuie să-l ai în vedere e cât câștigi tu(dacă e vorba de bani) și, mai ales, de ce nu câștigi cât ai vrea? Singurele categorii care ar putea ridica obiecții și ar putea comenta pe marginea acestor povești ar fi pensionarii deoarece ei sunt deja prinși în sistem.

2. Dacă printr-o minune de mâine ar fi scăzute salariile judecătorilor, procurorilor, securiștilor s.a.m.d. asta nu înseamnă că tu vei câștiga mai mult! Din contră: dacă ălora le scade salariul, înseamnă că s-a ajuns cu furtul la zona „hard” a societății, adică te vor jumuli până când nu vei mai avea nici fulgi pe tine! Știu că e contraintuitiv, dar ca să meargă bine la bază e obligatoriu să meargă bine la vârf. Când la vârf nu merge bine, la bază e jale. Bagă bine la cap chestia asta pentru că așa te păcălesc mereu jigodiile, arătând cu degetul spre bogați, după care tot pe tine te jefuiesc pentru bogați!

3. Nu prin disponibilizări se poate ajunge la creșteri calitative ale societății, cu toate că în final se ajunge inclusiv la acestea.

Și-acum, pe baza celor spuse, hai să vedem, care sunt soluțiile. Asta pentru că întotdeauna când scriu câte un articol critic mă trezesc cu întrebarea de bază: „Dar ce soluții ai?”. Evident, o astfel de întrebare nu poate pune decât un idiot întrucât nu eu sunt la butoane ca să fie nevoie de soluțiile mele. Dar, așa cum veți vedea, soluții există. 

Primul pas care trebuie efectuat este cel de oprire a hemoragiei. După cum bine știm, România se află în poziția în care pierde o grămadă de bani din TVA. De fapt nu-i pierde, ci închide ochii atunci când sunt furați. Autoritățile spun că nu se poate face nimic. Aiurea, soluția e simplă: contul de TVA. În cazul unei asemenea reglementări frauda cu TVA ar scădea la zero. Adică ar aduce zece miliarde euro la buget! La prima strigare. 

Apoi analiza sectorială a afacerilor și înlocuirea impozitului pe profit(care se încasează doar de la firmele locale) cu un impozit raportat la cifra de afaceri(în funcție de domeniu). Iar încasarea aș face-o trimestrial. Dincolo de încasarea predictibilă a banilor datorați, asta generează debirocratizare și o transparență mai mare a sistemului. 

Cel de-al doilea pas ar fi tot unul de oprire a hemoragiei, dar din restul domeniilor. De exemplu, tăiere a 70% din bugetul de înzestrare al armatei și obligativitatea armatei de a face cel puțin 60% din achiziții din propria producție. Asta înseamnă că Armata va fi obligată să-și eficientizeze unitățile de producție, să le găsească piețe și să se auto-doteze. Apoi limitarea bugetelor serviciilor de forță, revizuirea cheltuielilor și tăieri de bugete acolo unde nu este necesar. De exemplu, în ceea ce privește supravegherea excesivă a românilor, spionarea lor prin camere video/telefon/internet și alte minuni absolut inutile. Practic, supravegherea de masă trebuie să înceteze!

Abia următorul pas ar fi cel de eficientizare internă. Principiul cel mai solid este acela prin care se taie toate taxele al căror cost de colectare e mai mare de 50% din cât se încasează. Apoi, în administrație, o automatizare în linie cu pensionarea celor din aparatul de stat. De asemenea, desființarea unităților teritoriale care nu au sens. Sunt comune mici, depopulate, care au o schemă de personal similară numărului de locuitori. Poți lăsa aparatul primăriei să funcționeze, dar nu mai faci alegeri de primar și consilieri, integrând unitatea teritorială în alta mai mare. Pe acest model aș merge chiar mai departe, desființând toate primăriile din zonele metropolitane, subordonând toate unitățile teritoriale municipiului, dar lăsând aparatele primăriilor de-acolo funcționale și menținând impozite la nivelul la care sunt pe o perioadă de cel puțin 50 de ani. Scopul nu este acela de a da oamenii afară, ci de a nu mai avea primar/consiliu local, rezultând o eficientizare totală  a activității. 

Eficientizarea instituțiilor și sectoarelor de stat ar fi în aceeași etapă. Stabilești criterii de performanță în toate instituțiile statului. Așa cum am mai spus, în cazul cadrelor didactice, dacă examenele anuale ale claselor pe care le au, nu obțin rezultate superioare celor de la preluare, apar consecințele salariale. Invers, pentru performanțe, vin creșterile de salarii. Curicula aș curăța-o de toată zoaia progresistă, iar școala aș orienta-o către învățământ clasic. S-a ajuns la o inflație de table electronice și profesori mai proști decât elevii.

În sistemul sanitar, de asemenea, eficientizarea vine din utilizarea intensivă a medicației generice și doar în cazuri specifice așa-zisele „medicamente novatoare”. De asemenea, limite clare ale tratamentului. Ar putea fi împărțite unitățile sanitare în cele „de linie” și „de excelență”. Cele de linie să lucreze cu protocoale clare. iar în cele de excelență ajung doar cazurile care n-au șanse cu protocoalele standard și care necesită abordări creative, multidisciplinare etc. Prevenirea risipei se poate face prin elemente simple, care au ca scop inclusiv cu calitatea vieții: de mult prea multe ori pacienților aflați în stadiu terminal și se fac operații inutile, care mai costă și mult și-i chinuiesc inutil, în loc să li se asigure medicație paliativă. Mă rog, sunt doar câteva elemente creionate, speciliștii sunt cei care pot trasa liniile directoare. 

Societățile comerciale de stat trebuie să se încadreze în anumite criterii de profitabilitate. Un rol mai mare aici ar trebui să aibă Curtea de Conturi, iar abuzurile făcute în administrarea societăților statului pedepsite exemplar, în urma unor procese accelerate. Nu mai vorbesc de mărirea pedepselor pentru mită până la nivele de la care să te gândești bine ce faci.  

Realizarea unei eficientizări a statului se poate face lejer într-un interval de 5 ani dacă se respectă un calendar strict de reformare. Nu e nevoie de heirup, ci de coerență. Iar coerența înseamnă fixarea unor principii clare și nemișcabile.  

Așa cum am spus, scopul nu trebuie să fie acela de a da afară oameni, ci de a eficientiza, automatiza activitatea. Având în vedere că peste 55% din oamenii din sistem au vârste de peste 45 de ani, înseamnă că se poate realiza rapid o reformă și o automatizare eficientă a proceselor statului fără disponibilizări. Ce credeți că s-ar întâmpla dacă bugetul ar fi generat în timp real, pe baza principiilor și nu pe baza negocierilor politice? Ce credeții că s-ar întâmpla dacă scopul Parlamentului n-ar fi acela de a da legi aberante pe bandă rulantă, ci de a eficientiza legislația, de a reduce birocrația statului și a-l face să lucreze pentru cetățean? 

Scopul final ar fi cel de a se ajunge la o automatizare a statului astfel încât întreaga sa activitate să devină previzibilă din punct de vedere financiar și, mai mult, să nu mai genereze pierderi. De fapt, dintr-o asemenea poziție se câștigă peste tot: impozite din ce în ce mai mici, posibilitatea creării unei rezerve de stat sub forma unui fond de investiție, care să poată fi pus la bătaie în perioade critice, creșterea permanentă a calității serviciilor sociale și, în general, menținerea întregului sistem într-o zonă a bunului simț. De asemenea, transparentizarea totală - mergându-se până la open accounting - pentru toate instituțiile statului. Credeți că ar fi imposibil? Nu, de fapt tocmai de-aici începe competitivitatea. Într-un mediu transparent nu prea ai loc de întors. Într-o legislație simplificată totul se desfășoară mai repede, iar birocrația nu mai apasă pe umerii cetățeanului. Și, culmea, toți escrocii n-ar mai fi interesați să ocupe funcții în stat deoarece corsetul ar fi atât de rigid încât asta ar echivala cu „internarea” lor rapidă la pușcărie.

Soluții sunt și, mai mult, sunt soluții care dacă sunt aplicate imediat, produc efecte. Așa cum am mai spus, doar prin încasarea TVA-ului și oprirea ajutorului către Ucraina am intra pe excedent bugetar. Dacă am pune în funcțiune și restul elementelor descrise, aceasta nu s-ar face deoarece e criză de bani, ci pentru a spori atractivitatea economică a țării, pentru a impulsiona investițiile reale - nu prostiile cărora li se spune acum investiții - și pentru a putea relansa țara. Într-o direcție în care nu s-a gândit niciodată că ar putea ajunge. 

Vă spun cât se poate de sincer că, dacă s-ar pune totul pe baze serioase, cei care acum sunt frânarii sistemului din cauză că fură porcește, ar avea oportunitatea să câștige înzecit prin muncă cinstită. Atât doar că nu prea-i duce capul! Dar sistemul deja e terminat, falit și dacă nu face nimic o să intre în gard. Iar odată intrat în gard, totul va aluneca în sărăcie lucie.