Complicații

Contractul pentru motorină semnat între SUA și Rusia i-a lăsat pe cei mai mulți cu gura căscată. Aici nu e vorba de o impresie sau de ceea ce se vede. E vorba strict de contract și de implicațiile pe care le are pe toate planurile. Chestiunile nu sunt atât de simple pe cât par și tocmai aici vreau să insist.

Toată lumea spune că, prin încheierea contractului pentru livrarea de motorină, SUA a trădat Ucraina. Doar că povestea are alte ramificații. Mai țineți minte când Trump îi spunea public lui Zelensky să nu mai atace rafinăriile rusești deoarece nu face altceva decât să crească prețul internațional al carburanților? La Trump e vorba de disperare pentru că-i bat alegerile la ușă, iar publicul său e cel mai sensibil la prețul de la pompă. Ce-a făcut Zelensky? A multiplicat atacurile. De ce, e limpede: pentru a-i submina poziția lui Trump la alegeri. Cel puțin mie asta-mi rezultă.

Europenii sunt șocați deoarece avem o iarnă în față. De data aceasta iarna este fără gaze în depozitele europene, fără posibilitatea de a cumpăra de undeva în condițiile sancțiunilor aplicate Rusiei și a situației complicate din Golf. Să-i vezi pe americani încheind un contract de achiziție direct din Rusia e ceva care demolează întreg establishment-ul european. 

Dar stați că situația nu e comodă nici pentru Rusia. Mai precis pentru alianța sa cu Iranul. Rusia vinde motorină SUA, iar SUA își aliniază portavioanele ca să atace Iranul. Cum văd iranienii povestea asta? Nu-mi dau seama, dar evenimentul trebuie pus în balanță cu noul credit de 1 miliard pe care Rusia l-a dat Iranului și de creșterea flotei din Marea Caspică, flotă care ajută Iranul să evadeze de sancțiunile americane. 

Treaba însă nu se termină aici: combustibilul care face obiectul contractului ruso-american acoperă consumul SUA pentru vreo 8 zile. Doar 8 zile! E o picătură într-un ocean și întrebarea logică e de se face un astfel de contract? Părerea mea e că acele cantități sunt cele pe care Rusia le mai poate livra, în condițiile în care se ține puternic de contractul cu China. Faptul că acum Rusia compensează petrolul Orientului Mijlociu în relația cu China e un efort major. Pe care oricum Rusia nu are niciun interes să-l saboteze. Astfel încât americanii trebuie să stea la rând și să se mulțumească doar cu ceea ce rămâne.

Mai e și o altă implicație aici, pe care puțină lume o vede. India. Politica sa duplicitară se răzbună. Trump le-a dat faultul cu vizele, nu se mai pot aproviziona din Golf cu petrol, iar rușii au redus livrările ca efect al „alinierii” lui Modi la politica SUA. Acum, practic, India e într-o situație absolut imposibilă, fără aliați. Doar Putin e singurul fraier care le mai iartă derapajele și asta strict ca efect al tradiției. 

Treburile încep să nu mai aibă logică. Un Trump Turbat, o Europă frustrată, o Rusie care se luptă pe mult mai multe fronturi decât pare, o Indie care e lăsată pe margine și mii de cioburi aruncate în toate direcțiile. Fiecare dintre aceste „mici cioburi” se poate transforma într-un element declanșator al unei catastrofe. Asta e lumea de azi!

Mai mult, anumite informații ceva mai obscure vorbesc de o negociere pentru preluarea Nord Stream de către americani, negociere cu care ar fi venit la Moscova cei doi papagali care joacă rolul de emisari ai lui Trump. 

Care e, totuși, miza? Părerea mea e că totul pornește de la disperarea lui Trump. Dacă pierde alegerile pentru el e stop joc. La pierderea alegerilor au pus umărul bine de tot atât europenii cât și Zelensky. Toți îi vor capul încă de când s-a înscăunat. Toți au acționat în termenii „liniei de rezistență” stabilită în ultimele zile ale administrației Biden. Cu toate că se știa public de această rezistență, Trump a ignorat-o, iar europenii au acționat în linia stabilită anterior prezidențialelor americane. Acum se trezește disperat și hăituit din mai multe părți. Singurul element de surpriză în toată povestea e faptul că infatuarea lui Trump a jucat mult mai bine și mai solid împotriva sa decât și-ar fi imaginat orice dușman. Acum încearcă s-o dreagă prin acțiuni haotice, cum ar fi acest contract cu Rusia. 

Ceea ce este cert e că piețele sunt întinse absolut la maxim. Rapoarte americane spun că anumite petroliere plătesc pe ascuns bani Iranului pentru a fi lăsate să treacă. Astfel, sub nasul SUA, o nouă înțelegere de taxare a transportului prin Ormuz de către Iran se cimentează. În timp ce SUA consumă resurse imense pentru așa-numita blocadă. Cu toate că nu pare, prezența americană joacă în favoarea Iranului.

Repet ceea ce am mai spus: haosul e din ce în ce mai mare. Și, în scurt timp, va deveni incontrolabil.