joi, 12 noiembrie 2026

Europa și economia ei


Hai să fim verzi, așa că vom începe din Franța. Ați auzit de „Proiectul Carbon”, mai precis „gigafabrica” de panouri solare de la Fos-sur-Mer(lângă Marsilia)? A fost considerat simbolul suveranității franceze în domeniul energiei verzi. Cu toate acestea, cred că nu știți povestea!

1.5 miliarde de euro investiție inițială, 45 de hectare dimensiunea facilității și o producție anuală de 10 milioane de panouri solare. Proiectul aducea 3000 de locuri de muncă directe, având un impact deosebit asupra zonei. Totul minunat. Doar că „simbolul” a murit înainte de ridicarea sediului. Chiar dacă se obținuseră autorizațiile de construcție, compania a anunțat brutal abandonul definitiv al proiectului. 

Cum e totuși posibil ca un astfel de proiect să se prăbușească într-un mod atât de banal, prin retragerea investitorilor? Totuși, Europa este „farul călăuzitor” în domeniul așa-ziselor „energii verzi”. Proiectul de la Fos-sur-Mer era coloana vertebrală a „decarbonizării” Hexagonului. De ce s-a prăbușit? 

Aparent a fost vorba de un vid legislativ care ar fi trebuit să oblige cumpărătorii de panouri fotovoltaice din UE să cumpere doar produse europene. Adică să blocheze orice import. Culmea, un astfel de act nu s-a dat din cauză că, în final, ar fi condus la ... oprirea adopției panourilor solare întrucât mai e un element care trebuie luat în calcul.

Un modul fotovoltaic produs în Europa costă cam 25,5-40 de cenți pe watt, în timp ce un panou similar livrat de China în Europa se vinde cu doar 8-12 cenți pe watt!!! E vorba de un preț de vânzare de trei-patru ori mai mic decât cel de producție în Europa. UE acuză China de subvenționare a producției ceea ce e absolut aberant întrucât nimeni pe lumea asta nu poate subvenționa un produs astfel încât să se vândă de trei-patru ori mai ieftin. E ilogic. Însă adevărul e dezarmant.

Ceea ce se petrece cu prețurile panourilor fotovoltaice chinezești este, într-adevăr dramatic. Da, chinezii au ajuns să vândă panourile solare sub prețul de producție. Doar că acesta este un efect nu al subvențiilor statului - care nu mai există și care oricum nu ar avea cum să susțină astfel de aberații - ci al hiperconcurenței. Fabricile de panouri solare din China s-au dezvoltat sub impulsul imobiliarelor în creștere. Când piața imobiliară de-acolo s-a prăbușit, producătorii s-au trezit cu o capacitate imensă de producție(care ar acoperi de două ori cererea mondială) și cu stocuri pe măsură. Motiv pentru care a început un război al prețurilor. Iar prețurile au scăzut sub cele de producție deoarece atunci când ai o astfel de situație lupți pentru cash-flow în speranța că celălalt se va sufoca primul, iar tu vei recupera după ce se va rarefia piața. 

Ce-avem aici? Vă spun eu, e vorba de ceva ce îi face să tremure pe occidentali. Nu, nu e subvenția guvernului chinez, nu-i o tactică mârșavă, ci are un nume inventat tot de Occident. Îi spune capitalism pur, concurență atroce, performanță, lupta pentru cota de piață. Ceea ce prin Occident nu prea mai întâlnești. 

Cu toate acestea, punând prețurile reale pe masă, vom constata că și dacă ar fi să se elimine pierderile chinezilor, prețul lor de vânzare ar crește pe la 12-14 cenți per watt, adică tot de două ori sub cel de producție din Europa. Iar aici problema e majoră. 

Energia fotovoltaică a fost descoperită în Germania, astfel încât țara e logic să-și asume un rol primar în această industrie. Astfel, SolarWorld era un nume. A căzut dramatic în 2017, când a intrat în insolvență. S-au găsit până la urmă niște investitori din Qatar care s-o salveze, dar în 2018 a intrat definitiv în faliment. Motivul? Model de business învechit și costuri fixe mari. 

Dar de Meyer Burger ați auzit? Inițial un producător de de echipamente și utilaje de înaltă precizie pentru industria solară(fabricau cele mai bune mașini de tăiat și procesat celule din lume), convertit la producător de celule solare deoarece piața de utilaje se mutase în Asia! În Europa au mizat pe panouri de înaltă performanță, dar când au văzut că situația e abruptă, au căutat salvarea în SUA. Aiurea! În iunie 2025, filiala din Germania a depus cererea de faliment, iar liniile de producție din SUA au fost oprite. 

E deja un leitmotiv. Toate aceste companii au încercat imposibilul: să facă producție competitivă de masă într-o regiune cu costuri ridicate(energia, birocrația și forța de muncă din Europa), concurând cu o piață hiper-competitivă și hiper-optimizată precum cea chineză. E imposibil, iar ceea ce v-am povestit până e doar cântecul de lebădă a ceea ce urmează(și pe care v-o tot povestesc de mult timp).

Industria auto e și ea una tot de masă. Iar faptul că producătorii iconici de automobile sunt situați în Europa poate părea până de curând o redută mult prea greu de cucerit. Aiurea! Dezintegrarea se vede deja la lumina zilei. Volkswagen s-a confruntat cu o înjumătățire a profitului, compania fiind nevoită să facă concedieri masive(100 000 de oameni). BMW și-a dus estimările pentru marja operațională din sectorul auto la niveluri infime, cuprinse între -0,5% și 0,5%. Mercedes-Benz s-a trezit că piața de lux din China - pe care o domina - a fost cucerită de producătorii locali, iar agențiile internaționale de rating au retrogradat perspectivele producătorului, subliniind că marjele operaționale și fluxurile de numerar s-au redus sever față de anii anteriori. E chin și jale.

În Franța, Stellantis a fost adusă aproape de faliment de un manager tembel, care-a tras strict pentru salariul său, ducând producătorul celor mai „emoționale”  mașini direct în gard. Supraviețuirea grupului vine din participația minoritară la Leapmotor, producător chinez care a și început să preia din fabricile Stellantis din Europa(de exemplu pe cea din Polonia).

Doar că BYD a vândut peste 23.000 de vehicule în Germania în 2025, ceea ce corespunde unei creșteri de șapte ori față de anul precedent, iar în noiembrie anul trecut, înmatriculările lunare în Germania au crescut cu 834% față de anul precedent. Mărcile chinezești reprezintă deja 11% din vânzările de mașini noi în întreaga Europă, iar în segmentul vehiculelor hibride plug-in, din trei vândute, una e chinezească. Iar aproape încă una e ori coreeană, ori japoneză. Cum e posibil așa ceva?

Să vă mai spun ceva, legat de bateriilșe care electrifică noile mașini. Bloomberg remarcă faptul că pentru aceeași baterie, cea chinezească costă cam 84 de dolari pe kWh, în timp ce cea europeană e cu 56% mai scumpă. Motivul nu-s subvențiile chinezești, așa cum arată cu degetul nulitățile de la Bruxelles, ci realitate că 70% din costul bateriilor vine din materii prime. Și-aici avem un exemplu clasic: peste 90% din rafinarea grafitului anodic global controlat de China. V-aș putea da și alte exemple, dar n-am avea nici spațiu și nici voi răbdare să le derulați până la capăt. 

Ce se întâmplă? Pe măsură ce Europa se centralizează devenind din ce în ce mai socialistă, nu mai ascultă vocile disperate de la bază care arată dezastrul în care ne cufundăm. La vârf, specialiștii în nimic știu perfect normele și normulițele care au ajuns să reglementeze inclusiv curbura bananei. Așa s-a ajuns la cea mai cretină construcție posibilă, în care prostia s-a cristalizat la vârf, condamnând baza la sărăcie. Cu o asemenea conducere nu e de mirare sărăcirea zilnică a cetățeanului european, scăderea constantă a nivelului de trai și îngroparea din ce în ce mai mult în cenușiu. 

Culmea, la nivel de statistici, totul e beton. De exemplu, statistic, un neamț trăiește mai bine acum decât în anii 90, doar că statistica nu spune toată povestea. De exemplu, comparând mașinile de spălat de azi cu cele de acum 30 de ani, acestea sunt de 3 ori mai ieftine, dar au o durată de viață de 6-7 ori mai mică. O mașină cumpărată în anii 80-90 funcționează acum fără probleme și fară vizite dese la service, în timp ce una de azi mai ai puțin și iei service-ul după tine. 

În epoca de dinainte de UE, în special în anii '70–'90, Germania avea un model clar: un singur venit mediu într-o familie permitea plata unei locuințe, creșterea a doi copii, o mașină fiabilă, concedii anuale și o bătrânețe liniștită.

Astăzi, chiar dacă pe hârtie germanul are acces la tehnologie infinit mai avansată, costurile fixe obligatorii și nesiguranța viitorului fac ca nivelul de trai real - înțeles ca liniște financiară și durabilitate - să fie puternic inferior celui din generația anterioară. Iar ceea ce vă spun aici nu e valabil doar pentru Germania, ci pentru toți membrii UE!

Chestiunea deranjantă e că ceea ce vedem acum am mai văzut-o acum 40 de ani în Estul Europei, înainte de 1989. Aceeași prăbușire, aceeași criză a energiei, a aprovizionării, dar, mai ales, aceeași lipsă de sens. Asta e Europa de azi. Cei care cred că se mai poate vindeca sunt copii. Europa e într-o cădere iremediabilă, iar noi, din păcate, nu ne vom trezi nici măcar atunci când vom ajunge pe fundul gropii. Priviți lumea așa cum e, nu cum vi se spune că e!

14 comentarii:

  1. Expresia „You will own nothing and be happy” („Nu vei deține nimic și vei fi fericit”) a fost popularizată de World Economic Forum (WEF), organizația asociată cu Forumul de la Davos, fondată de Klaus Schwab.
    Dar ideea originală aparține Ida Auken, politiciană daneză, care a publicat în 11 noiembrie 2016 un eseu despre economia anului 2030. World Economic Forum · 2016

    „Welcome to 2030. I own nothing, have no privacy, and life has never been better.”

    Traducere: „Bine ai venit în 2030. Nu dețin nimic, nu am intimitate, iar viața nu a fost niciodată mai bună.”

    În scenariul WEF, aproape orice produs devine un serviciu:
    Locuința: nu mai cumperi casa, ci plătești pentru utilizarea spațiului.
    Automobilul: nu mai deții mașina, ci utilizezi transport la cerere.
    Electrocasnicele: în loc să cumperi, folosești echipamente oferite ca serviciu.
    Hainele: pot fi închiriate sau obținute la cerere.
    Alte bunuri: utilizarea înlocuiește treptat proprietatea.
    LA FINALUL finalului și sexul va fi de inchiriat și copii dar de ce nu putem închiria un președinte de țară sau diverși politicieni?

    WEF a transformat această idee într-un videoclip despre opt predicții pentru 2030, folosind chiar expresia YWONABH

    Cum se numește acest model economic către care WEF împinge Europa?

    Access economy — economia accesului: plătești pentru utilizare, nu pentru proprietate.

    Product-as-a-Service (PaaS) — produsul ca serviciu: de exemplu, plătești lunar pentru utilizarea unui echipament.

    Subscription economy — economia abonamentelor: plătești periodic pentru acces continuu.

    Diferența importantă este între o economie în care alegi să închiriezi și una în care nu mai ai posibilitatea economică sau juridică să deții bunurile.
    Ida Auken a precizat ulterior că textul era un scenariu de reflecție, nu un program politic de abolire a proprietății private dar a devenit așa.

    [Eseul integral al Idei Auken, publicat de WEF](https://medium.com/world-economic-forum/welcome-to-2030-i-own-nothing-have-no-privacy-and-life-has-never-been-better-ee2eed62f710)
    [WEF — 8 Predictions for the World in 2030](https://www.weforum.org/agenda/2016/11/8-predictions-for-the-world-in-2030/)

    Întrebarea economică esențială este cine va deține casele, automobilele, infrastructura și celelalte bunuri dacă majoritatea populației va plăti numai pentru utilizarea lor???
    Pentru că o economie în care consumatorii nu mai dețin bunurile nu este neapărat o economie fără proprietari!!!!!!!!!! Proprietatea poate rămâne concentrată la companiile, fondurile și instituțiile care furnizează serviciile!!!!!!!!!
    Aceasta este una dintre implicațiile importante ale trecerii de la ownership economy la access economy.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai toate proprietatile le vor detine cei carora, astazi, toate tarile le datoreaza bani.Daca aceste datorii sunt corecte.....este alta poveste

      Ștergere
    2. Comunismul corporatist! Corporațiile produc și o administrație a statelor localizată, Dumnezeu știe unde, în Europa, probabil la Bruxelles, prin infrastructură electronică va închiria utilizatorilor orice serviciu!

      Ștergere
    3. WEF se definește ca organizație a parteneriatului public-privat!!!

      Ștergere
  2. Da, am mai trecut prin așa ceva. Istoria e ciclică. Nici China nu scapă de ea. Are H.G. Wells o povestire în care marțienii cuceresc Pământul. Și apoi crapă de la o bacterie care descompunea cadavrele celor omorâți.

    RăspundețiȘtergere
  3. Practic, China vinde la prețul real al pieței..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ...sau la un preț foarte aproape de costul de producție...cumva, un fel de..."minimizare a profitului". În condițiile în care cheltuielile cu materia primă, sursele de energie și forța de muncă sunt mici, iar scopul principal este stabilitatea în timp a afacerii și nu profitul maxim, este foarte complicat pentru concurență ..

      Ștergere
  4. Despre "speranța că celălalt se va sufoca primul":

    https://web.archive.org/web/20251024033744/https://www.tastyfish.cz/lrs/capitalism.html

    "Capitalism is fundamentally flawed and CANNOT be fixed -- capitalists build on the idea that competition will drive society, that market will be self sustaining, however capitalism itself works for instating the rule of the winners who eliminate their competition, capitalism is self destabilizing, i.e. the driving force of capitalism is completely unsustainable and leads to catastrophic results" etc.

    RăspundețiȘtergere
  5. Felicitări, domnule Dan Diaconu, pentru încă o radiografie economică magistrală și pentru întreaga dumneavoastră activitate publicistică! De ani de zile, blogul Trenduri economice rămâne un reper indispensabil de luciditate, curaj intelectual și analiză fundamentată pe realitățile dure ale piețelor, departe de lozincile și cosmetizările statistice ale propagandei oficiale. Aveți darul rar de a conecta punctele aparent izolate (de la eșecul gigafabricii Carbon din Franța până la colapsul marjelor din industria auto germană) și de a arăta imaginea de ansamblu a declinului structural european.

    O singură nuanțare economică aș vrea să adaug acestei analize excelente, strict pe marginea mecanismului de formare a prețului la panourile solare chinezești: China nu vinde, în mod real, sub costurile sale de producție.

    Ceea ce pare din exterior o vânzare în pierdere sau o anomalie de supracapacitate este, în esență, aplicarea manualului clasic de management strategic: Strategia dominației prin costuri (Cost Leadership). Beneficiind de cele mai mari capacități industriale de pe planetă, producătorii chinezi ating un efect de scară și o curbă a experienței imposibil de egalat de occidentali. Astfel, costurile lor unitare de producție sunt cele mai mici din lume. La acei 8–12 cenți pe watt la care Europa abia își acoperă materiile prime și birocrația, fabricantul chinez își acoperă integral costurile ultra-optimizate și reușește să obțină chiar și o marjă comercială pozitivă, oricât de modestă. Este, exact așa cum ați punctat, capitalism pur și eficiență industrială dusă la extrem, împotriva căreia reglementările socialiste de la Bruxelles nu au nicio șansă.

    Mulțumiri încă o dată pentru consecvență, pentru claritatea viziunii și pentru efortul neîntrerupt de a ne ajuta să privim lumea așa cum este ea în realitate, nu cum ni se dictează!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Europa nu a pierdut partida Auto si general-industriala, din cauza costurilor incontrolabile sau a marjelor hraparete, ci din cauza ideologiei impusa cu forta peste legitatile economice,morale si sociale.Actiune conceputa in laboratoarele nom ale PentarhieiNegre din sualezia,conduce magistral prabusirea europeana, ca razbunare pentru actiunea Anno Domini 70 in Jerusalem.

      Ștergere
  6. Românii sunt cei mai fanatici "proiuropeni". Orbi majoritatea, mult prea puțini văd încotro se indreaptă cabia gāurită numită "UE". Ghinion!

    RăspundețiȘtergere
  7. Europa ca Europa, dar cum arata America de Nord in analiza ta?

    RăspundețiȘtergere
  8. Asta e problema acum. Se vor schimba lucrurile, iar comunismul asteapta dupa colt. Va fi problema si pentru estici, mai ales cu dictaturile. E clara repulsia alora fata de propriul sistem. Daca europenii au viitorul gri, la aia e gri inchis spre negru (moarte, la propriu).

    RăspundețiȘtergere
  9. https://helenaglass.net/2026/11/12/nvidia-china-scandal-parallels-tik-tok-takeover-by-israel/

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)