M-a întrebat la un moment dat un cititor care sunt motivele pentru care insist atât de mult pe situaţia internaţională. De ce mă interesează pe mine atât de mult ce se întâmplă în SUA, când noi suntem în România? Nu observ oare că nu are nicio relevanţă? La ei toată nebunia a început de la nişte produse sofisticate pe care piaţa noastră financiară nu numai că nu le are, dar nici măcar nu a auzit de ele.
Cum am mai spus-o de multe ori, motivul principal pentru care tratez cu atât de multă atenţie criza americană este că acelaşi lucru(poate la o intensitate diferită) se va petrece şi la noi peste câtva timp(ţine numai de defazarea noastră faţă de pieţele mature). Să luăm un exemplu banal: la ora actuală şomajul din SUA a atins 6.7%(conform Bureau of Labor Statistics). Numai în luna noiembrie s-au "evaporat" 533 000 de job-uri, ajungându-se acum aproape la isterie. Cred că graficul ataşat spune mult mai multe despre nivelul la care s-a ajuns acum. Şomajul sporit generează automat scăderea consumului, ceea ce afectează negativ atât industria cât şi serviciile. Aici se închide cercul, întrucât disfuncţionalităţile din economie conduc la noi concedieri, iar problemele o iau de la-nceput.
Exact acelaşi gen de probleme ne aşteaptă şi pe noi, numai că asta se va întâmpla peste ceva timp (probabil 3-6 luni). Acum, când televiziunile anunţă concedieri în masă pe la diverse firme încă nu e nici măcar începutul. Aparenta sincronizare dintre noi şi vest este dată numai de multinaţionalele care-şi "optimizează" global cheltuielile cu forţa de muncă. Adevăratele probleme le vom vedea atunci când firmele autohtone vor fi nevoite să concedieze în masă pe motiv de "lipsă de comenzi" sau "necompetitivitate". Şi de-abia atunci această spirală păguboasă se va instala şi la noi.
Cum am mai spus-o de multe ori, motivul principal pentru care tratez cu atât de multă atenţie criza americană este că acelaşi lucru(poate la o intensitate diferită) se va petrece şi la noi peste câtva timp(ţine numai de defazarea noastră faţă de pieţele mature). Să luăm un exemplu banal: la ora actuală şomajul din SUA a atins 6.7%(conform Bureau of Labor Statistics). Numai în luna noiembrie s-au "evaporat" 533 000 de job-uri, ajungându-se acum aproape la isterie. Cred că graficul ataşat spune mult mai multe despre nivelul la care s-a ajuns acum. Şomajul sporit generează automat scăderea consumului, ceea ce afectează negativ atât industria cât şi serviciile. Aici se închide cercul, întrucât disfuncţionalităţile din economie conduc la noi concedieri, iar problemele o iau de la-nceput.Exact acelaşi gen de probleme ne aşteaptă şi pe noi, numai că asta se va întâmpla peste ceva timp (probabil 3-6 luni). Acum, când televiziunile anunţă concedieri în masă pe la diverse firme încă nu e nici măcar începutul. Aparenta sincronizare dintre noi şi vest este dată numai de multinaţionalele care-şi "optimizează" global cheltuielile cu forţa de muncă. Adevăratele probleme le vom vedea atunci când firmele autohtone vor fi nevoite să concedieze în masă pe motiv de "lipsă de comenzi" sau "necompetitivitate". Şi de-abia atunci această spirală păguboasă se va instala şi la noi.
Poti comenta intr-unul din posturile viitoare, te rog, despre cauza principala si reala a actualei crize?
RăspundețiȘtergereEste datorata expansiunii explozive a consumului (cu precadere in SUA, dar si in alte parti), generata de disponibilitatea pe scara larga a creditului ieftin?
Este actualul sistem economic/financiar viabil pe termen lung?
imi place blogul tau. il citesc des
RăspundețiȘtergereDanP, parerea mea e ca nu disponibilitatea creditului este de vina ci insusi sistemul economic american.
RăspundețiȘtergereDe vina este cumva datoria publica americana care a inceput sa creasca exponential de cand Nixon a "trantit" acordul de la Bretton Woods si a dat liber tiparirii de bani fara acoperire in aur?
Deficitul de cont curent?
Care sint cauzele cresterii datoriei publice americane? Cum este finantata aceasta datorie?
Cum rezista o economie cu un deficit de cont curent atat de mare? De unde face rost de bani daca nu produce aproape nimic, pib-ul bazandu-se in proportie de 75% pe consum, iar acest PIB este calculat dupa algoritmi elucubranti astfel incat a fost posibila mascarea recesiunii americane timp un an de zile? Cum de pretul caselor nu a fost cuprins in deflatorul PIB, cu toate ca influenteaza cheltuielile a sute de mii-milioane de americani? Cumva pentru ca daca scadeai din plapanda crestere economica masiva devalorizare a banilor datorata cresterii pretului caselor iti ieseu niste ditamai procentele de scadere economica indicand o depresie economica?
Astea mi se par un subiecte bune de dezbatere. Astept din partea voastra, a celor "din bransa" niste analize mult mai profunde decat niste semnalari ale unor efecte gen scad dobanzile deci creste consumul.