Revolta inutila

Asistăm din nou la unul din multele momente imbecile ale istoriei recente. Operaţiunea guvernul are probabil puterea de a revigora o campanie electorală idioată care se întinde pe câţiva ani şi al cărui unic scop este intrarea României în default. Aţi citit bine şi nu voi repeta. Nu am înţeles obedienţa cu care FMI-ul eliberează sume în condiţiile de cutremur politic, indulgenţa cu care "monitorizatorii" îşi scriu rapoartele şi, mai ales, nu înţeleg stupiditatea celor care au puterea.

Despre România citesc în premieră două ştiri pe prima pagină a EU Observer. Prima, care este de altfel şi articol de fond, se referă la eternul subiect al Revoluţiei din '89(Romanian authorities neglect Strasbourg request in dramatic case), în timp ce cea de-a doua tratează picajul guvernului(Romanian government falls in no-confidence vote). Două ştiri care dezvăluie realitatea mioritică, ştiri pe care le-am fi putut citi şi acum 20 de ani, şi acum 10 ani. Este un indicator amar al unei societăţi care refuză să evolueze, permiţându-şi luxul de a refuza ruperea de trecut.

Nu, nu vă iluzionaţi. Caterinca din Parlament de acum câţiva ani, atunci când unu' se trezise să facă procesul comunismului în timp ce mai mulţi măscărici făceau un spectacol macabru, nu a reprezentat nimic. Adevărata revoluţie ar fi fost publicarea integrală a tuturor documentelor CNSAS şi accesul liber la ele(publicarea pe net ar fi o idee). De asemenea, aceleaşi desecretizări s-ar putea face pentru toate documentele securităţii din ultimii ani ai comunismului(cele legate de poliţia politică) şi, mai ales, a tuturor documentelor din Revoluţie. Două lucruri simple care ne-ar fi condus la o rupere definitivă de semi-defunctul regim. De ce nu se face e un mister. Probabil din cauza unor dosare care sunt mult mai utile în campanii de intimidare decât prin statutul public.

Reîntorcându-ne la economie, nu pot remarca decât că ne învârtim în jurul aceluiaşi punct păgubos. Facem declaraţii, propunem soluţii sforăitoare, aducem contraargumente şi o luăm de la capăt. O mizerie în fiorătoare care mai şi costă o groază! V-aţi gândit cât de devastatoare este declaraţia conform căreia dacă nu ne intră banii de la FMI nu pot fi plătite pensiile şi salariile? S-a întrebat cineva ce se va întâmpla după ce banii vor fi fost transformaţi în pensii? Care sunt fundamentele pe care stăm? Şi, mai mult, de ce ne amăgim atât de mult cu indulgenţa FMI? Credeţi că va ţine la infinit?

Sunt câteva întrebări pe care ar trebui să şi le pună fiecare politician atunci când stă la hăhăială. Ai noştri nu au avut pragmatismul ungurilor care, atunci când au înţeles cât de incompetentă e clasa politică, au decis susţinerea unanimă a unui guvern de independenţi. Probabil, peste ceva timp o să constatăm cu surprindere că ungurii ne-au luat-o iar înainte; problema e că avedm memoria scurtă deoarece în realitate ungurii ne-au luat-o de fiecare dată înainte. Dar asta e o altă poveste şi nu mă întind deocamdată la discuţie.

P.S. Dacă aceste rânduri sunt defazate faţă de realitate, acordaţi-mi circumstanţe întrucât sunt la un alt capăt de continent, iar ştirile interne sunt destul de defazate pentru mine.