Austria

Ieri, ştirea privind punerea sub observaţie a Österreichische Volksbanken, grupul bancar din care face parte şi Volksbank, a scurtcircuitat toate pieţele europene. Ştirea a fost publicată de cotidianul austriac Die Presse, fiind apoi dezminţită de oficialii băncii. La ora actuală nu am habar unde este adevărul întrucât oricare din variante poate fi adevărată. Pe de o parte Die Presse trăieşte din senzaţional, iar o asemenea ştire nu a făcut decât să-i crească "rating-ul". Pe de altă parte, din punctul de vedere al oficialilor băncii şi al autorităţilor austriece, singura opţiune era negarea ştirii deoarece aceasta venea imediat după naţionalizarea Hypo Group Alpe Adria.

În aceste condiţii, Austria pare a fi o bombă cu ceas. Activele bancare ale acestei ţări sunt de ~4 ori mai mari decât PIB-ul. Mai grav este că o mare parte a acestor active se află în ţări cu grad mare de risc din estul şi sud-estul Europei. Hypo Group Alpe Adria avea o mare parte din active în ţări din fosta Iugoslavie, motiv pentru care problemele pe care le înregistrează sunt cât se poate de normale. Restul băncilor austriece au făcut afaceri frumuşele prin fostele ţări comuniste, participând din plin la pseudo-bunăstarea imobiliară. Precaritatea respectivelor economii face ca întreg sistemul bancar construit cu agresivitate să fie o formă fără fond. Iluzia pe care s-au bazat băncile în expansiunea lor nebună a fost gradul redus de bancarizare al populaţiei din est. Ceea ce nu au luat în consideraţie este faptul că mare parte din această populaţie este nebancarizabilă din cauza educaţiei şi a modului semi-tradiţional de a trăi. Aceasta însă nu i-a împiedicat pe bancheri să se arunce cu vitejie asupra oricărui segment, ignorând cu desăvârşire riscurile induse de plasamentele iraţionale.

Aşa cum spuneam şi ieri, nu-mi dau seama dacă sistemul se află pe linia de plutire, sau riscăm un nou derapaj. Faptul că lucrurile nu stau OK sunt date şi de intervenţia lui Jean-Claude Trichet la ultima naţionalizare bancară operată de austrieci. Urmare a acestei operaţiuni costul CDS-urilor a sărit cu a sărit instant cu 8 puncte, la 81bps. În acest an costul maxim al CDS-urilor austriece a fost de ~250 bps, în perioada februarie-martie, atunci când au început să fie analizate mai atent expunerile sistemului bancar austriac. 

Probabil mulţi vor fi tentaţi să asocieze aceste probleme cu al doilea val a Marii Crize, atunci când scânteia care a detonat bomba a fost Creditanstalt. Personal nu pariez pe un asemenea scenariu, convins fiind că evenimentele istorice nu se repetă. Mai degrabă, aş paria pe declanşarea în lanţ a intrărilor în incapacitate de plată a statelor care au pompat nejustificat bani în propriile economii. Dar deocamdată cred că e prematur să vorbim despre acest subiect, chiar dacă germenii au început să apară.

Revenind la subiect, trebuie să remarcăm că viabilitatea unei bănci este direct proporţională cu capacitatea ei de a rezista unei crize. În perioadele de creştere economică, bunăstarea băncilor este normală, însă în perioadele de criză aceste instituţii ar trebui să fie capabile să se ţină singure pe picioare. Faptul că în toate colţurile lumii sunt probleme cu băncile ar trebui să le dea de gândit arhitecţilor acestei lumi. Nu de alta, dar când deraiezi de la legile bunului simţ rişti să te trezeşti înotând în iluzii şi mâncând speranţe. Nici una nici cealaltă nu ţin de foame. Cred că asta e clar pentru toată lumea.