Confruntarea

Mi-aş fi dorit să nu scriu despre acest subiect, dar o fac pentru că mai sunt două zile până la un vot care, pe cât de neînsemnat este în realitate, pe atât de important este ca percepţie. Probabil ar fi trebuit ca în acest articol să fac o critică dură a celor două personaje care s-au înfruntat într-o confruntare de plastic. Aş avea material şi ură să scriu un foleiton, dar nu voi face asta. Mă voi concentra extrem de puţin asupra indivizilor şi ceva mai mult asupra aspectelor pe care le consider caduce.

Postul de preşedinte este cea mai mare gafă a constituţiei actuale. Nu putem spune că suntem o republică prezidenţială, la fel cum nu putem spune că suntem o republică parlamentară. Ceea ce-a ieşit este o mare varză şi se numeşte republică semi-prezidenţială. Noţiunea sună atât de urât încât n-o pot compăra decât cu democraţia originală a lui nea Nelu, de pe vremea când, bulversat fiind, nu ştia încotro s-o ia pentru a nu supăra pe nimeni. Republica semi-prezidenţială este o struţocămilă care nu putea apărea decât pe terenurile mişcătoare ale politicii dâmboviţene. Teoretic preşedintele e un soi de mascul feroce impotent care, pentru finalizare, are nevoie de piticu` porno. În realitate, situaţia e alta: preşedintele conduce serviciile secrete, iar asta îi conferă o putere enormă. Aceasta îl face să devină, mai degrabă un om al tenebrelor, care conduce prin şantaj şi bileţele, în timp ce serviciile ajung să se ocupe de satisfacerea dorinţelor unui stăpân care nu poate ataca decât prin reflexie.

Subiectele economice dezbătute de cei doi m-au făcut să râd deoarece sunt din categoria să discutăm vorbe. Niciunul dintre ei nu are legătură cu domeniul, iar economia nu face obiectul unui preşedinte. Numai că prostimea se uită la ce spune X fără să înţeleagă că job description-ul unui preşedinte e altul. Dezbaterea pentru acest post ar trebui să fie similară unui interviu de angajare în care, dacă baţi câmpii eşti eliminat. Toate subiectele despre economie, agricultură, infrastructură s.a.m.d. pur şi simplu nu-şi aveau rostul. Preşedintele nu poate face asta, iar discuţia este una fără sens.

Din păcate, întreaga confruntare a semănat cu un spectacol din care prostimea să-şi aleagă tătucul. Numai că noi trebuie să părăsim treptat acest model viciat, inspirat de Rusia. Personal, aş fi votat cu cel care ar fi promis iniţierea procedurilor pentru transformarea României într-o republică parlamentară, la fel ca toate democraţiile europene(exceptând Franţa). Nu spun că am dreptate, dar, pentru mine, acesta ar fi constituit un bun motiv de selecţie a unuia dintre cei doi candidaţi.

Ca o concluzie, pot spune că am avut parte de un spectacolul mediocru, care a culminat cu un jurământ de prost gust. S-au bătut pentru conducerea unei instituţii inutile, care ar trebui restructurată din temelii. Nu mi-a rămas decât un gust amar. Sper, pentru binele nostru, ca tot acest spectacol grotesc să se termine mai repede.

P.S. Wall Street Journal are astăzi un articol foarte bun despre alegeri: Romania Faces Crucial Vote.