O lume in deriva

De multe ori îmi vine să mă întreb încotro se îndreaptă civilizaţia, cât vor mai funcţiona iluziile actuale şi care vor fi fundaţiile pe care se vor ridica noile lumi. Într-adevăr, sunt întrebări mari, atât de mari încât cred că aş putea fi acuzat cu uşurinţă de răspândire de idei bombastice. Motivul pentru care m-am hotărât să scriu acest articol ţine atât de o amintire ceva mai veche, declanşată de o discuţie de anul acesta de la Davos.

Se întâmpla acum câţiva ani când, în drumul spre Xativa(sper să nu mă înşel), am fost oprit de o coloană gălăgioasă de tractoare şi animale. Era un grup de fermieri care protestau împotriva lipsei de reacţie a autorităţilor locale la problemele generate de încălzirea globală. Mai precis, lipsa apei şi imposibilitatea găsirii unei soluţii la această problemă i-au scos pe fermieri la protest. Din câte am înţeles, într-o campanie electorală un politician a promis demararea unui program de desalinizare a apei mării; probabil individul a fost ales, dar soluţia sa minune în mod sigur nu a fost pusă în aplicare. 

Mi-am amintit acest episod în momentul în care am auzit vorbindu-se la Davos despre problema apei, mai precis despre noua criză a apei dulci. Poate că pentru unii ca noi, înconjuraţi de o mulţime de surse de apă, problema poate părea falsă. Evident nu e, iar datele pe care vi le voi enumera în continuare vă vor face să priviţi acest subiect cu alţi ochi. 

Aproximativ 97.5% din apa existentă pe Terra este apă sărată. Apa dulce reprezintă numai 2.5%, iar mare parte din ea nu poate fi utilizată deoarece se află "stocată" la cei doi poli, sub formă de gheaţă. Goldman Sachs estimează că cererea de apă se dublează la fiecare douăzeci de ani, pe fondul creşterii populaţiei. Deja lipsa apei este resimţită acut de unele ţări emergente precum China şi India. În China apa reprezintă o dublă problemă: dacă unele zone sunt afectate de inundaţii, anumite aglomerări urbane suferă puternic din cauza lipsei apei. În India agricultorii folosesc pentru irigaţii apa din pânza freatică. Conform unor calcule ale Băncii Mondiale, din cauza acestui comportament, India va rămâne fără marea majoritate a surselor de apă până în anul 2050. O perspectivă destul de sumbră, care ar trebui să-i pună pe gânduri pe cei care au în mână frâiele "celei mai mari democraţii".

Dacă este să ne luăm după dinamica actuală, se pare că în viitorul apropiat cererea din ce în ce mai mare de apă din partea industriei şi a populaţiei va afecta agricultura. Sună destul de sumbru, nu-i aşa? Este de-a dreptul hilar că vorbim despre o posibilă criză a unei resurse care practic nu se consumă. Cu toate acestea, viitorul apropiat se pare că ne va rezerva probleme serioase!

Soluţii există şi ţin de ceea ce va deveni leitmotivul perioadei următoare: optimizarea. Veniţi dinspre o lume a consumului cu orice preţ, va trebui să ne adaptăm unui alt mod de viaţă. Economisirea va deveni nu o obişnuinţă ci o necesitate. Iar aici nu este vorba numai de apă, ci de totalitatea resurselor.

P.S. Timpul nu-mi permite acum să atac acum un alt element interesant, anume ecuaţia apă-energie pe care o voi prezenta într-un articol viitor.