Ruleta rusească

Cum ieri am vorbit despre înrăutăţirea condiţiilor de business din China, azi îmi voi îndrepta atenţia către un alt paradis emergent, anume Rusia. Multă vreme, deschiderea fostului Imperiu Roşu către lumea civilizată a aprins imaginaţia nenumărator vânători de chilipiruri. Privid dinspre occident, Rusia pare într-adevăr o oportunitate. E nevoie de atâtea investiţii în acea ţară încât, la o primă vedere, şi dacă te apuci de vândut gogoşi poţi scoate profituri mulţumiotoare.

Câteva bombe date de unii speculanţi pe piaţa bursieră locală şi legendele referitoare la profiturile pe care le poţi face peste noapte au mobilizat sume impresionante în maratonul obligatoriu către maica Rusie. Astfel, în primii ani de după deschidere s-au făcut investiţii spectaculoase. Intrarea McDonalds a fost, ca şi în China de altfel, un spectacol al victoriei capitalismului. Apoi au apărut miliardarii ruşi răsăriţi din nimic şi imaginea unei societăţi care tinde spre transparenţă. Nimeni nu mai băga în seamă derapajele politice sau ameninţările de la tot pasul. Ce dacă Boris Elţîn trăgea cu tunul în Parlament? Ce dacă Putin, moştenitorul, avea atitudini dictatoriale? Economia e una, iar politica e alta! Era sloganul unanim repetat şi nimeni nu părea conştient de riscuri.

Lucrurile au început să se complice de la scandalul Yukos. Faptul că Mihail Hodorkovski era un opozant al lui Putin a fost destul pentru a-i falimenta firma şi a-l trimite în Siberia. Dosarul fabricat din nimic a trecut ca fulgerul prin justiţia rusă, iar, în final, Yukos a ajuns în ograda Gazprom în timp ce Hodorkovski trăieşte drama deportaţilor de la începutul secolului trecut.

Istoria lui Hodorkovski este, în mod sigur, ştiută de toată lumea şi a trecut destul timp pentru a se pune praful pe ea. Motivul pentru care am amintit-o este unul care ţine de o realitate de maximă actualitate. Pe fondul crizei economice, corupţia s-a generalizat în toată Rusia, iar victimele cele mai profitabile sunt investitorii străini. Modul după care operează în prezent autorităţile corupte este similar celui în care a fost îngenuncheat Hodorkovski: fie dai şpaga necesară şi ai şansa să scapi, fie te alegi cu un proces de evaziune fiscală, îţi sunt recalculate taxele la valori fabuloase şi rişti să înfunzi una din puşcăriile sovietice. Este de-a dreptul hilar să constaţi cum un model de eliminare a unui adversar politic a fost implementat la nivelul întregului aparat de stat servind ca bază de dezvoltare a corupţiei.

Conform unor observatori, corupţia este atât de generalizată în Rusia încât efectiv ai nevoie de un noroc fabulos pentru a scăpa nevătămat din caracatiţa care a cuprins întreaga ţară. Fenomenul este atât de puternic încât numeroase multinaţionale şi-au făcut deja planuri de abandonare a zonei. Lucrurile par scăpate definitiv de sub control, astfel încât autorităţile fie sunt incapabile să reacţioneze, fie sunt corupte.  Oricât de puternic îl vedeţi pe Putin la televizor, puterea sa pare a tinde spre zero în lupta cu corupţia. Iar aceasta este consecinţa directă a politicii sale dictatoriale care a condus Rusia aproape de marginea prăpastiei.

Pentru a înţelege cam care este dimensiunea problemelor de-acolo, voi încheia cu un citat dintr-o declaraţie a Alexandrei Wrage, reprezentanta Trace International(o organizaţie care oferă consultanţă firmelor pentru combaterea mitei): "My recomandation is: <<Maybe you should reconsider doing business in Russia>>. I am considerably more optimistic about Nigeria then I am about Russia on this issue". No comment!