Martea neagra si lipsa de directie

Decizia nemţilor de a interzice atât tranzacţiile short cu obligaţiuni guvernamentale cât şi speculaţia cu CDS-uri au condus marţi euro la cea mai mică valoare din ultimii patru ani. Miercuri s-a consemnat un nou minim record care însă a trecut mai puţin observat întrucât cotaţiile au terminat ziua la maximele de miercuri, aducând o oarecare linişte în rândul investitorilor.

Mişcarea Germaniei este cu atât mai surprinzătoare cu cât a fost făcută unilateral, fără o consultare a partenerilor europeni. Cu toate că şi-au găsit susţinători printre birocraţii de la Bruxelles, gestul este greu de înţeles. Există unele voci care susţin că serviciile secrete au alarmat asupra unui asalt speculativ masiv asupra bondurilor germane. Personal nu cred în aceste informaţii, mai ales că decizia în sine nu a făcut altceva decât să sugereze o vulnerabilitate a ţării, vulnerabilitate care a fost indusă întregii zone euro. Nu este prima dată când nemţii procedează în acest fel. Multe din problemele UE îşi au rădăcina în modul egoist în care autorităţile germane înţeleg să-şi promoveze interesele. Mai mult, decizia pe care au luat-o este de-a dreptul hilară atât timp cât o decizie similară nu este luată de americani. În acest moment, dacă nu eşti entitate reglementată de statul german poţi specula CDS-uri ale acestei ţări fără nicio problemă.

Desigur, avem de-a face cu una din zecile sau sutele de decizii contradictorii care se iau la nivelul membrilor UE. Dacă în perioadele de creştere efectele acestui comportament sunt estompate, în perioadele de criză acestea par de-a dreptul devastatoare. Spre exemplu, The Wall Street Journal, are astăzi pe prima pagină un articol al cărui titlu spune multe: "The Euro Turns Radioactive". Este vorba despre un sondaj de opinie ai cărui respondenți au fost trezorieri din diverse bănci centrale şi administratori de fonduri de investiţii. Cu toate că titlul articolului induce un sentiment apocaliptic(doar ştim pe care parte a Oceanului apare), se pare că există şi opinii contrare temerii generalizate la adresa monedei unice. Din "echipa" celor care se tem de evoluţia euro fac parte următoarele state: Coreea de Sud, Iran şi Rusia. Spre deosebire de aceştia, actualul raport dintre eură şi dolar este privit de China ca o oportunitate de diversificare a imenselor sale rezerve de dolari. Iar când vine vorba de China, ceea ce spun ceilalţi trece pe planul secund întrucât are capacitatea de a schimba orice raport de forţe de pe piaţă. Evident, din toate acestea nu trebuie înţeles că cei care şi-au declarat exprimat neîncrederea în euro s-au apucat să vândă, în timp ce cei care au încredere s-au şi apucat să cumpere. Asemenea decizii nu se iau pripit, şi, de multe ori, o declaraţie poate ascunde un comportament contrar.

Revenind la bătrânul nostru continent, cred că ar trebui să înţelegem că una din pietrele de temelie ale UE este reprezentată de multiculturalism. La o primă vedere acest concept pare un fel de generalizare a Italiei la nivelul întregii Uniuni. Privind însă în profunzime, multiculturalismul şi multitudinea de opinii reprezintă adevărata forţă a UE. Marea problemă de acum este reprezentată de lipsa de coordonare şi indisciplina, generalizată elemente generate de un set de reguli mult prea lax. Mai mult, principala slăbiciune a UE este dată de faptul că majoritatea popoarelor percep Uniunea ca pe o entitate oarecum externă. De-aici şi egoismul exarcerbat al unor state precum Germania şi Franţa. Cu toate acestea, nu cred în teza dispariţiei euro ci, mai degrabă, într-o reformă profundă a tuturor structurilor continentale. Să nu uităm că UE este prima economie a planetei, iar o scindare nu ar face decât să agraveze problemele membrilor. Cei care afirmă iminenţa dărâmării construcţiei europene, cred că nu-şi dau seama care sunt consecinţele. Vrem/nu vrem, economia europeană este mult mai integrată decât cred unii. Marea problemă este că încă nu avem o integrare politică similară celei economice. Probabil aici este principala provocare a perioadei imediat următoare. Din păcate însă, va mai trece ceva vreme şi incertitudine până vom vedea o construcţie coerentă şi din punct de vedere politic. Dar sunt sigur că va veni!