Cum putem pierde tot

În urmă cu două zile, în articolul în care vorbeam despre ultimele realităţi din UE, cineva îşi exprima îndoiala referitoare la binefacerile pe care le-a adus această construcţie. Evident, când lucrurile bune ale Uniunii au intrat în normalitate, perceperea lor ca binefaceri este din ce în ce mai greoaie.  Aminteam în răspunsul pe care l-am dat atunci câteva elemente: spaţiul unic, moneda euro, libera circulaţie, CEDO s.a.m.d. Dacă m-ar fi întrebat acum, aş fi replicat simplu cu decizia Parlamentului European privitoare la ilegalitatea expulzărilor şi a colectărilor de date biometrice efectuate de Franţa, ţară aflată temporar sub conducerea unui individ cu creierii terci. Cred că este mai mult decât limpede că un cadru legal unic bazat pe principii solide simplifică enorm viaţa.

Aceasta însă nu ne scuteşte de a urmări cu atenţie ceea ce se întâmplă în instituţiile europene. Mai mult, aş spune că aceasta ar trebui să devină o activitate prioritară nu numai pentru politicieni sau factori de decizie, ci pentru fiecare om. Şi motivul e simplu: treptat legislaţia care va conta va fi cea europeană, în timp ce şuşelor locale le va scădea accelerat influenţa. Acesta este motivul pentru care azi mă voi opri la o declaraţie surprinzătoare pentru unii, dar, în acelaşi timp, aşteptată de alţii.

Este vorba de o declaraţie făcută ieri de Jean-Claude Trichet  într-un interviu acordat Financial Times. Practic, cea mai importantă idee a interviului este următoarea:"Eurozone members that break the region's rules on public finances should be excluded temporarily from Europe’s political decision-making."

Scurt şi la obiect. Cu alte cuvinte, dacă ai luat-o razna îţi pierzi drepturile, iar destinul tău este în mâna celorlalţi. Asta până revii la "sentimente mai bune". Cu toate  că ideea poate părea şocantă, chiar controversată după opinia celor de la FT, ea este menită a dinamiza zona euro. Opinia lui Trichet este logică, deoarece atunci când aderi la euro trebuie să-ţi asumi cu seriozitate restricţiile impuse. Dacă vă imaginaţi că o asemenea reglementare ar afecta ţări ca Grecia sau Spania, eu zic să vă răzgândiţi, deoarece în aceeaşi căruţă ar putea ajunge şi mai marii Europei, adică Franţa şi Germania. Ceea ce nu spune Trichet este ce se întâmplă în cazul în care toţi membrii o iau razna, iar un asemenea scenariu este posibil în cazul unei crize de proporţii. 

Într-adevăr, avem de-a face deocamdată doar cu o declaraţie a unui oficial de nivel înalt, dar în momentul în care aceasta este expusă cu subiect şi predicat înseamnă că deja a fost pusă în discuţie, cel puţin în "cercurile elitiste". Dacă se va ajunge la o asemenea decizie, cred că vom avea de-a face cu o schimbare de comportament a întregii Uniuni, nu numai a zonei euro. Este posibil să vedem, pe viitor, măsuri similare aplicabile şi celorlalte domenii, nu numai chestiunilor care ţin de disciplina bugetară. Spre exemplu putem asista la pierderea temporară a drepturilor în cazul în care o ţară are derapaje din punct de vedere al justiţiei sau dacă încalcă anumite angajamente. Pentru noi, o asemenea decizie ar avea un rol distructiv deoarece, aşa cum am spus şi în titlu, am putea realmente să pierdem tot. Sau poate, cine ştie, am deveni brusc elevul model al Europei. Cu toate că a doua variantă este mult mai puţin probabilă, nu trebuie exclusă. Oricum, dacă privim România de acum, putem lesne să ne dăm seama că, în cazul unor reglementări ca cea amintită, ar fi brusc scoasă în afara oricărui mecanism decizional al Uniunii. Ceea ce ar fi nu numai grav ci de-a dreptul tragic.