Trafic si prostie

De fiecare dată când un articol de-al meu este preluat de un site mai mare(în principal Hotnews) traficul blogului se dublează. Dacă într-o zi normală am 500-700 de unici, în zilele de preluare traficul sare la peste 1000, cu vârfuri care depăşesc uneori 2000 de vizitatori. Pentru un blogger, vârfurile de trafic reprezintă cele mai bune zile, în timp ce zilele în care numărul de vizitatori stagnează sau este în scădere sunt zile de coşmar şi îngrijorare. La mine se întâmplă exact pe dos. Nu-mi dau seama cum, la fiecare preluare, creşterea de trafic are ca efect pogorârea, atacul unui val de prostie galopantă asupra blogului meu.

Întotdeauna mi-a fost greu să înţeleg psihologia prostului. Chiar dacă pentru această clasă de indivizi avem de-a face cu o complexitate redusă a facultăţilor intelectuale, a trăirilor şi a percepţiilor lor, rezultatul este, de cele mai multe ori surprinzător. Prostul este imprevizibil, judecăţile sale(dacă pot fi numite aşa) se află sub efectul hazardului.Ceea ce este de-a dreptul dezarmant, este modalitatea prin care concluziile judecăţii unui prost se translatează în credinţe, devin axiomatice, iar pentru apărarea acestora individul recurge, uneori, la gesturi radicale.

N-o să vă ascund faptul că am momente când sunt fascinat de prostie şi de manifestările ei. Vârful prostiei este atins în mulţime, atunci când psihologia maselor este cea suverană şi când apar manifestările radicale, deciziile inexplicabile sau acţiunile radical-spontane. În lumea virtuală, se manifestă, de asemenea, o psihologie a maselor în momentul în care grupuri eterogene de indivizi se întâlnesc într-un mediu interactiv(fie el forum, secţiune de comentarii etc.). Este de-a dreptul interesant de observat  magnetismul prostiei, cum un comentariu aberant(de cele mai multe ori mustind de greşeli de ortografie) atrage adepţii care dezvoltă opinia iniţială mulând-o pe realităţile şi percepţiile lor. La momentul maxim, pe care-mi place să-l numesc vârful empatic, se poate observa cum masa deja creată acţionează unitar, taxând instantaneu orice opinie contrară şi anihilând din faşă manifestările adverse. Este o translatare în mediul virtual(de cele mai multe ori la o scară mică) a ceea ce se întâmplă cu masele scăpate de sub control în timpul revoluţiilor sau a manifestărilor violente de stradă.

Revenind la blogul meu, de fiecare dată când am un vârf de trafic, am de-a face cu un atac al prostiei. Ieri, spre exemplu, m-am trezit pe la prânz cu un telefon de la un prieten care, râzând, îmi spunea că unu' a început să facă manifestaţie spontană pe blogul meu. În prima fază nu prea am înţeles despre ce e vorba, dar după ce am intrat pe blog am înţeles care era buba: un individ care se semna Petre urla că-l cenzurez. Şi urla în câteva jde mii(vorba lu' nea Nelu) de comentarii identice. De fapt, problema lui provenea de la filtrul spam care îi blocase nişte comentarii. Îmi şi imaginez cum, în acel moment, trăind cu impresia că întreg universul complotează împotriva dilemelor lui de "păcălit de bancă", şi-a luat CTRL+C-ul şi CTRL+V-ul la spinare şi s-a răzbunat amarnic pe mine. Văzându-i dilemele, nu i-am activat comentariile, iar reacţia lui a fost pe măsură; cei care au urmărit ieri blogul au putut-o observa mai bine... Un altul(de fapt acesta a fost magnetul iniţial), îmi reproşează că nu ştiu despre ce vorbesc din cauză că banca la care are el creditul a mers mişeleşte pe două căi: pe de o parte declara că negocia cu clienţii, iar pe de altă parte modifica denumirea unor comisioane. Nasol aspect! Altul acuză că are parte de clauze abuzive(nu înţeleg de ce nu le contestă în instanţă). Un ilustru anonim, care se crede intelectual, este autorul un ei alte perle:

Din pacate, exista o mare diferenta intre "rezervele minime obligatorii" pe care bancile le tin in conturile BNR si banii primiti de la FMI. Se pare ca autorul articolului nu cunoaste prea bine destinatia celor doua tipuri de fonduri. ;)

Cât de prost trebuie să fii ca să emiţi o asemenea părere? Omul îşi dă seama că poate fi penibil, dar se salvează sub protecţia anonimatului. La fel de bine se protejează şi un altul care, din cauză că, spune el, "nu şi-a asumat abuzurile băncilor", găseşte de cuviinţă să mă facă oligofren. Superb!

Exemple sunt numeroase, iar o parte din comentarii le-am lăsat. Sunt un material foarte util celor care sunt fascinaţi de feţele şi manifestările prostiei.