Revenirea pe panta greselii

Deranjul arab pare a avea consecinţe dintre cele mai puţin aşteptate. Dacă până acum se credea că eliminarea regimurilor autoritare va contribui la o flexibilizare atât a politicului cât şi a economicului din zonă, iată că zicala cu "socoteala de-acasă şi cu cea din târg" începe să prindă contur. Ceea ce se petrece în Libia devine, pe zi ce trece, un element disturbator major care transmite semnale negative în pieţe şi care, pe zi ce trece, tinde să agraveze anemica şi, în acelaşi timp, artificial indusa revenire a economiei.

Desigur, în toată ecuaţia creşterii petrolului o componentă esenţială este speculaţia dată fiind frica occidentalilor de revenirea unei crize a combustibilului. Cu toate că au trecut patruzeci de ani de când "lumea civilizată" s-a aflat în pragul declanşării unui război sfânt pentru a-şi lua petrolul de la cei care refuzau să mai livreze, memoria acelor vremuri pare a fi încă vie. Altfel nu pot să înţeleg cum se face că, la cel mai mic zvon, preţurile explodează uneori sfidând raţionalul.

America este unul dintre bastioanele cele mai importante ale civilizaţiei petrolului, locul unde lobby-ul marilor companii din domeniu găseşte întotdeauna sprijin. Nu trebuie decât să ne amintim atitudinea vehementă a SUA în ceea ce priveşte spinoasa problemă a poluării pentru a înţelege cine face jocurile acolo. Petrolul în America de Nord este aproape un zeu, iar orice ameninţare la adresa sa poate conduce la decizii imprevizibile. 

Şi pentru a înţelege mai bine despre ce e vorba, voi apela la istoria recentă, mai precis la dezastrul ecologic din Golful Mexic. La 20 aprilie 2010, explozia unui puţ petrolier a generat cel mai mare accident ecologic din istorie. Probabil încă sunt vii în memorie imaginile cu păsările zbătându-se în petele de petrol, cu peştii morţi şi cu repercusiunile pe care toată nebunia a avut-o asupra întregii zone. După acea tragedie puţini ar fi crezut că cineva se va mai încumeta să mai forze la mare adâncime. Nu de alta, dar riscurile asociate sunt enorme, iar ecourile produse de accident au fost enorme.Ei bine, lucrurile se schimbă mai repede decât putem crede, iar presiunile pentru reluarea forajului la mare adâncime sunt atât de puternice încât Secretarul Ken Salazar are stabilită pentru astăzi o întâlnire cu reprezentanţi ai industriei având ca principală temă de discuţie reluarea forajului la mare adâncime în Golful Mexic.

Dacă până acum administraţia americană a susţinut apăsat că nu va permite forajul decât dacă cei care doresc acest lucru aduc dovezi clare că locul în care vor să foreze conţine rezerve importante de petrol, lucrurile sunt pe cale să se schimbe. Spectrul crizei modifică politicile cu o rapiditate greu de imaginat şi este curios de aflat cât va mai dura până când, de la o politică prudentă se va trece la vânătoarea de rezerve, adică la permisiune de foraj "la liber". 

Este o dezvoltare periculoasă care demonstrează încă odată cât de precar este modelul nostru economic, bazat aproape exclusiv pe o resursă finită. Resursă care, până la urmă, va genera războaie şi reîntoarcerea în negura istoriei. Şi toate acestea pentru că e mult mai comod să exploatăm ceea ce considerăm că încă e ieftin.