Pe unde ne aflam?

Economia americană a demonstrat încă odată, dacă mai era nevoie, că viaţa pe steroizi nu e viaţă ci doar realitate virtuală. Odată stopată infuzia de doftorii, corpul inert începe să dea semne de reintrare pe panta declinului. Adevărata realitate pe care nu vrea s-o vadă nimeni este că economia americană trebuie să de dezumfle. S-a ajuns la un nivel aberant al consumismului care-şi trăieşte ultimele momente. Cu toate că pare incredibil, ultima sută de ani s-a bazat aproape exclusiv pe capacitatea de absorbţie a consumatorului american. Simplificând procesul economic de până acum, am putea spune că dacă în loc să cumpere îngheţata cu găleata, americanul  ar fi cumpărat cu cana, aceasta ar fi indus o tragedie pe pieţe. Invers, dacă un  trend ar fi indus  consumatorului american un comportament de cumparare a unei cantităţi duble de îngheţată, aceasta ar fi transmis pieţelor un sentiment pozitiv.

Este cred clar pentru toată lume că sistemul USA-centric se află la apus. Alternativa altcineva-centric, unde în locul lui altcivena putem pune China, India, Brazilia s.a.m.d. nu ţine nici ea. Drumurile au fost deja bătute, iar înlocuirea unui tătuc cu altul nu cred că ar avea vreun efect pozitiv şi asta în ciuda faptului că ţări precum China îşi aşteaptă nerăbdătoare locul la manete. În aceste condiţii oare către ce ne îndreptăm?

Deocamdată, SUA şi UE au început jocul de-a aruncatul pisicii moarte dintr-o curte în alta. UE spune că SUA e elementul sensibil, în timp ce SUA arată cu degetul către băncile europene. Cine e de vină nu ştiu cât de mult contează. După ce s-a produs dezastrul, puţin mai contează cine e vinovatul în condiţiile în care sistemul pare ireversibil. Ceea ce încearcă şi unii şi ceilalţi este să iasă cu faţa curată. Americanii, cunoscând vulnerabilităţile sistemului bancar european încearcă să provoace aici un dezastru. Cei care cred că articolul de săptămâna trecută din Daily Mail a fost ceva întâmplător, opera unor ziarişti descdreieraţi, se înşeală. A fost un şah dat UE deoarece declanşarea unui dezastru aici ar putea da o libertate mai mare de acţiune autoritrăţilor americane(spre exemplu, o nouă impulsionare a economiei cu pseudo-bani). Numai că aceasta este o judecată pe jumătate adevărată deoarece un dezastru în Europa ar genera un răspuns pe măsură şi în SUA. O altă alternativă urmărită de americani ar fi forţarea UE să pompeze bani în bănci după modelul TARP. Aceasta ar folosi celor de peste Ocean ca justificare a faptului că măsurile economice pe care le-au luat până acum au fost justificate şi ar putea impulsiona formarea unui nou orizont de speranţă(a se citi umflarea unui nou balon).

Personal merg pe varianta ultimului scenariu. Nu cred că e nimeni pregătit de reintrarea în tranşee acum. Ceea ce trebuie însă remarcat e faptul că ne aflăm foarte aproape de sfârşitul unui drum. Uşor, uşor jocul de-a economia dă semne de oboseală definitivă. Actualele modele economice sunt deja depăşite  de realitate. Chiar dacă deocamdată nu se văd, semnele unui nou model, mult mai descentralizat şi mult mai puţin dependent de "lumina" unor auto-desemnaţi ca proprietari ai turnului de fildeş, încep să se întrevadă din ce în ce mai clar. Deocamdată însă recomand o atenţie sporită. Sistemul economic se va prăbuşi în momentul în care sistemul fracţional va falimenta. Iar acest faliment generalizat cred că este aproape şi, cred eu, inevitabil.