Generatia cretinilor digitali

Poate suna șocant ceea ce am scris în titlu, însă vă asigur că nu e vorba de nicio răfuială. Este un fenomen de amploare care, pe zi ce trece, devine îngrijorător. N-o să vedeți proteste împotriva sa, n-o să citiți reclame care promit să vindece această „boală”. Nu, ucigașul pe care vi-l prezint azi este mult mai pervers, mult mai tăcut și practic imposibil de învins.

Cretinismul este o boală care determină înapoiere mintală. În limbajul obișnuit, cretinismul este asociat, prin extensie, prostiei supreme. Spui despre un individ că este cretin atunci când dovedește o prostie mult mai mare decât te-ai fi așteptat sau decât ai fi capabil să accepți.

Și-acum, după introducere să începem cu vreo câteva exemple pescuite din activitatea mea de blogger. Unul dintre cele mai șocante comentarii pe care le-am primit a fost la cele câteva cuvinte pe care m-am simțit dator să le spun la moartea lui Gabriel García Márquez. De obicei la astfel de articole nu prea se comentează, deoarece nu ai ce spune mai mult decât condoleanțe. Ei bine, un comentariu pe care l-am primit (nepublicat, desigur) a avut puterea să mă zguduie: „Cine-i asta? Pare italian dupa nume. Vreun prieten personal?Pictor sau poet (ca nu reiese)?”. Ce poate fi mai macabru decât să știi că te-au citit astfel de oameni? O altă clasă de mesaje, mult mai relevantă pentru subiectul de față, este cea a opinioniștilor fără bază. Spre exemplu, în articolul „Rusia celor trei misiuni istorice”, am încercat să prezint modul în care se văd rușii pe ei înșiși pentru a putea identifica mai apoi posibilele lor acțiuni în conflictul actual. Ei bine, această „impietate” l-a determinat pe un individ să mă acuze că propovăduiesc precum „Vocea Rusiei”. Cam ce reacție poți avea în fața unei dovezi atât de evidente de oligofrenie?

Ei bine, oricât am suspecta că manifestările amintite de mine sunt izolate, în realitate ele sunt dominante. Puteți vizita secțiunea de comentarii a ziarelor sau vă puteți aventura pe teritoriul duelurilor feisbuciste pentru a constata că am dreptate. Se conturează un nou exemplar uman: cretinul digital. Este individul gadgetizat, utilizator aproape exclusiv al tehnologiilor actuale, însă incapabil să gândească. Indivizii de acest tip nu înțeleg un text pe care-l citesc. De fapt, în creierul lor sunt doar frânturi de texte, citite diagonal și neînțelese niciodată. Într-un roman, Carlos Fuentes descria poporul american ca fiind „nomad, grosier, idiotizat de televiziune și de bere”. Ceea ce vedem acum este o generalizare a idiotului american, o globalizare a fenomenului care a avut Internetul ca mod ideal de propagare. 

Fenomenul cretinizării digitale este cumva teoretizat în excelenta carte a lui Nicholas Carr - Superficialii. Carr - cred eu - se află abia la început cu observațiile sale. În realitate, Internetul produce un hibrid uman periculos, are capacitatea de a schimba iremediabil oamenii și umanitatea virusându-i cu cel mai periculos germen: prostia. Nu știu dacă întreaga evoluție de până acum a fost premeditată, dar constat că s-a ajuns la crearea unor mase uniforme de indivizi perfect nuli, incapabili să înțeleagă, să gândească sau să aibă idealuri. 

Fenomenul se extinde îngrijorător. Cu toate că în titlu vorbesc despre o generație, în realitate e vorba despre o meta-generație deoarece virusul atacă indiferent de vârstă. Probabil ar fi trebuit să înlocuiesc „generația” cu „maladia”. Însă mai e ceva: în afara adulților care pot fi acuzați că și-au făcut-o cu mâna lor, vin din spate copiii cărora nu li se dă practic nicio șansă. Înecați în tablete, telefoane mobile, laptop-uri, copiii uită să scrie, se dovedesc incapabili să citească și se rup prematur de realitate. An de an școlile livrează material handicapat psihic și intelectual. Este noul standard, noul model de „om nou”.

Văzând ceea ce se întâmplă acum, Edward Bernays ar considera că a găsit teritoriul ideal. Masele inepte sunt terenul cel mai fertil al propagandei. N-au nevoie de raționamente ci de șabloane. Nu judecă, nu au memorie și reacționează doar la stimuli. Individul de acest tip e ideal manipulabil: vrei să-l faci fericit, spune-i că e fericit; fă o campanie publicitară în care-i explici că fericirea explodează în el și, garantat, va fi al naibii de fericit. E nevoie de el trist? Nicio problemă, o altă campanie îi va arăta că e cool să fii trist. Așa vei obține cel mai trist om posibil. Prostirea maselor pare a fi devenit o politică globală. E nevoie de proști, din ce în ce mai mulți proști.

E cât se poate de limpede fenomenul. A-l combate e imposibil. Singura șansă pe care o au cei care reușesc să-și păstreze umanitatea este aceea de a ține cont de amploarea sa. Din cauza fenomenului riscurile sunt în creștere: cretinii, chiar dacă sunt conformiști de multe ori se dovedesc imprevizibili. Aceasta deoarece pur și simplu interpretează eronat un stimul sau inerția îi face să rămână blocați în stimulul anterior. Probabil că viitorul ne va obliga să încercăm, pe cât posibil, evitarea interacțiunii cu noul tipar uman. Însă, în fața unui torent de asemenea amploare, e din ce mai greu să te păstrezi normal.