Erori ale conflictului Occident - Rusia

Încă de la începutul confruntărilor Rusia - restul lumii îmi era clar că ceva necurat se petrece, că urmează o perioadă tulbure din care doar câțiva vor avea de câștigat. Toată propaganda negativă din timpul Olimpiadei de la Sochi, toate dezinformările și provocările inutile mergeau în direcția unor dezvoltări nedorite de noi, cei de la granițele Imperiului. 

Iată-ne ajunși într-un moment limită. Seria provocărilor continuă, evenimentele decurg exact așa cum au fost gândite, iar confruntarea finală se anunță a fi din ce în ce mai surprinzătoare. Nu am de gând să recapitulez evenimentele, este datoria fiecăruia să privească retrospectiv ceea ce s-a întâmplat până acum. Prefer să atac frontal subiecte grave, pe care oficialii analfabeți în unele cazuri le trec sub tăcere iar, în alte cazuri, necunoscându-le le ignoră. Sunt subiecte care se vor dovedi în scurt extrem de dureroase și care trebuie pronunțate apăsat.



Voi începe prin a încerca identificarea erorilor fundamentale de abordare pe care așa-numita „comunitate internațională” le face în relația cu Rusia. Cum am spus și în articolul trecut, întotdeauna Europa s-a temut de Rusia. O întreagă istorie ne vorbește despre complicatele relații Rusia-Occident. Frica de invazia barbarilor din stepele Asiei pare scrisă în ADN-ul nostru. Această frică de Rusia - identificată ca dușman perpetuu al Occidentului - a condus la o strategie de abordare pe care o putem considera istorică. În conformitate cu această strategie, Rusia nu trebuie lăsată să evolueze, iar pentru realizarea acestui deziderat s-au utilizat două abordări: cea prietenoasă și cea izolaționistă.

Abordarea prietenoasă presupunea atragerea țarului în diverse cluburi exclusiviste al liderilor europeni(mai nou, mondiali), și impunerea unor „soluții comune” care, în final, s-au dovedit dezastruoase pentru Rusia. Țarul era amăgit că devine parte a unei grandioase construcții universale, în timp ce țara i se prăbușea în înapoiere și foame. Un exemplu al acestei abordări este intrarea Rusiei în Primul Război Mondial, o mișcare inutilă și care, până la urmă, s-a dovedit a fi fatală țarului. Un alt exemplu, contemporan de această dată, este modul în care Gorbaciov și Boris Elțin au condus Imperiul la cea mai gravă prăbușire a sa din istorie.

Abordarea izolaționistă a fost adoptată ori de câte ori țarul se dovedea a fi puternic și interesat în sporirea forței țării. În momentul în care situația economică dădea semne de revenire și armata țaristă se întărea, prietenia era înlocuită cu o răcire bruscă a relațiilor și lovirea frontală a intereselor economice rusești. Un fel de blocadă economică. Este ceea ce vedem acum, într-o repetare magistrală a istoriei.

După ce Putin a fost plimbat și primit prietenește prin fiefurile și cluburile oculte ale Occidentului, brusc atitudinea partenerilor s-a schimbat. Mesajele prietenești au fost înlocuite cu amenințări, în timp ce propaganda pompează verzi și uscate pe toate canalele media. Trăim momentul unei erori fundamentale a Occidentului. Motivul este dat de faptul că ceea ce se petrece acum fusese prevăzut de serviciile rusești de securitate. Putin a mimat „țarul slab” în timp ce își solidifica țara și tronul. Toată perioada de până acum poate fi considerată una de tranziție, în care Rusia s-a consolidat subteran în așteptarea agresiunii occidentale. Ceea ce s-a și petrecut.

Adevărul este că propaganda debilă din timpul Jocurilor Olimpice de Iarnă și provocarea evenimentelor din Ucraina reprezintă piese ale unui puzzle complex generat de frica Occidentului față de Rusia. Suntem într-un moment istoric în care a fost generată o situație aparent fără ieșire, o situație în care toate părțile implicate pot invoca agresiunea celuilalt. Izolarea Rusiei este însă, cu siguranță, o prostie cât casa.

Numai cei care n-au citit istorie nu au habar de finalitatea acestui joc absurd. De-a lungul vremurilor Rusia a fost mai mult izolată decât „conectată”. Asta însă nu i-a provocat dispariția, ci a întărit-o. Este lecția pe care occidentalii - superficiali și sleiți de ineficiență - nu au învățat-o până acum. Cât timp Rusia nu este zgândărită, își vede normal de propria existență, căutând să evolueze. Când este agresată și izolată, abia atunci spiritul rusesc iese la suprafață, se manifestă solidar și eroic, iar cei care au provocat „ursul” - în final - regretă.

În acest fel, prin așa zisele măsuri de pedepsire a Rusiei, liderii Occidentali nu fac altceva decât să provoace re-coagularea solidarității societății rusești. Oare acești oameni n-au aflat că întotdeauna Rusia a așteptat să fie agresată și nedreptățită pentru a i se confirma cele trei misiuni istorice? Oare superficialii lideri occidentali n-au aflat încă nimic despre ce-au pățit cei care au atacat Rusia?

Americanii își permit să fie superficiali, așa au fost toată istoria lor. În ultimă instanță, într-o confruntare radicală cu Rusia, au la dispoziție întreaga Europă pe care o pot „tranzacționa” în numele unei înțelegeri. Personal cred că în momentul de față rușii nu pot fi învinși. Arsenalul nuclear al țării - capabil să omoare întreaga planetă de câteva ori - reprezintă un element mai mult decât hotărâtor. Nimeni nu trebuie să se îndoiască de faptul că, decât să se lase înfrânți, rușii nu vor avea nici cea mai mică ezitare în a utiliza fatalele arme pentru pedepsirea tuturor pe veșnicie.

Spuneam însă că serviciile secrete rusești prevăzuseră actualul „atac” asupra Rusiei și au pregătit din timp terenul. Lucrurile sunt confirmate de evenimentele care, în ultima vreme, se precipită. Alianța dintre Fatah și Hamas promite să reinflameze spiritele în Orientul Mijlociu. Nu e oare surprinzătoare realizarea acestei alianțe tocmai acum? În celălalt colț al lumii, în Brazilia, președinta Dilma Rousseff a convocat în câteva zile un summit internațional al cărui scop a fost punerea în discuție a tutelei americane asupra internet-ului. În Afganistan, „ordinea de drept” visată de americani riscă să se prăbușească, iar secesiunea țării este din ce în ce mai previzibilă. În Irak reîncep ciocnirile violente dintre suniți și șiiți. Egiptul suferă sub presiunea în creștere a grupurilor fundamentaliste, iar armata se află la minimul istoric de popularitate. Priviți cu atenție scena internațională deoarece lucrurile se vor complica din ce în ce mai mult.

Revenind la conflictul din Ucraina, tind să cred că atâta vreme cât nicio armată din vest nu va intra acolo, lucrurile vor fi sub control. Ucraina trebuie tratată ca un teritoriu rusesc. Orice încălcare a acestei granițe va fi considerată de Rusia ca o agresiune și va avea ca efect un răspuns radical. Rusia se așteaptă la o agresiune de acest tip pentru a reporni în ofensivă. Dacă se va întâmpla așa, următorii pe listă vom fi noi. Este o mișcare logică generată de „atracția slavilor”. România este văzută ca o stavilă între Rusia și „frații” bulgari și sârbi. Nu vă iluzionați! În cazul unui conflict nimeni nu ne va sări în ajutor. Vesticii vor face toate eforturile pentru a-și salva propriul fund, iar SUA nu va risca niciodată un război total cu Rusia.