2 Ani

Azi se împlinesc fix doi ani de la lovitura de stat din 2012. E o zi pe care trebuie să ne-o amintim. Culmea, pe măsură ce trece timpul, noi informații ne apropie mai mult de ceea ce s-a întâmplat atunci. Chiar dacă putem cădea cu ușurință în facilul „ce-a fost a fost”, cred că e util să nu ne uităm istoria recentă, mai ales atunci când ea conține lucruri de o asemenea gravitate.

Pe scurt, în data de 21 august 2012, Curtea Constituțională a României, sfidând legislația și călcând în picioare totul - chiar și bunul simț - a decis că un individ demis de 90% dintre participanții la Referendum își poate relua funcția pe care electoratul i-o retrăsese. 

Este cea mai barbară încălcare a voinței poporului din istoria României. Practic, o mână de politruci inconștienți au pus botniță unui întreg popor. Așa ceva nu s-a întâmplat nici măcar în comunism. Atunci, cel puțin, nimic nu se supunea votului sau, dacă se ajungea la vot, aveau „bunul simț” de a falsifica votul pentru a salva aparențele. Decizia Curții Constituționale a fost atât de aberantă încât, în premieră, judecătorii aflați în minoritate au făcut opinie separată. Curtea Constituțională nu s-a mulțumit doar cu sfidarea votului, dar a substituit chiar și Parlamentul, decizând fără a avea acest drept. 

Imbecilitatea instituției zegrenilor a fost apogeul unor fenomene de o gravitate excepțională. O imensă mașină de manipulare, alimentată de la bugetul statului s-a pus în mișcare în momentul în care Parlamentul a decis suspendarea lui băsescu. Articole mincinoase au apărut în presa internațională, cățeii lui băsescu din Parlamentul European au început să latre, iar mașina de propagandă din țară și-a turat infernal motoarele. V-ați întrebat cât ne-a costat această imensă manipulare? Are cineva curajul să calculeze cât au supt de la Buget agenții lui băsescu și instituțiile media care în prezent „o boieresc” în insolvență? 

Tot ceea ce s-a întâmplat atunci nu ar fi fost posibil fără complicitatea factorilor politici interni. Așa cum am spus și-atunci, liderii partidelor din USL au preferat blatul. Victor Ponta și Crin Antonescu au plecat pe șest în concediu în timp  ce procurorii lui băsescu începuseră abominabila anchetare a celor care au votat la referendum. A fi anchetat pentru că ai votat. Oare ce poate fi mai imbecil?

Acum, la doi ani de la umilitoarele evenimente rămâne o întrebare: ce anume au obținut actorii de-atunci de la „înaltele porți” care au decis în locul poporului? Se vorbește pe la colțuri că unii dintre „stăpâni” aveau interesul să continue „jocul” ilegal cu arme, că alții își doreau să ne mai taie din fondurile care ni se cuveneau s.a.m.d. Dar totuși, rămâne o întrebare esențială: ce au obținut liderii de-atunci pentru a-și bate joc de popor? Cu ce anume au fost amăgiți?

Privind retrospectiv putem lesne observa cât de toxic a fost acel moment. Țara e aproape terminată. Lucrurile merg din prost în mai prost. Justiția a ajuns o jucărie politică. Încleștarea care urmează va fi strict una pentru preluarea mecanismului anti-democratic instituit atunci. 

Ce mai e România? Nici măcar nu mai are statutul de pion. Unii preferă să-i spună colonie, dar credeți-mă că nici măcar la acest nivel nu suntem. Atâta timp cât deciziile din justiție se iau la o ambasadă străină, de către funcționari de mâna a treia înseamnă că am ajuns rău. România nu mai e nimic. Doar o frunză-n vânt, căpușată, umilită și batjocorită. 

Singura speranță de ieșire din această spirală nefastă este restabilirea dreptății. Toți cei care au fost implicați în banditeasca operațiune de uzurpare a puterii ar trebui să plătească. Interesele celor din afară care au hotărât în locul poporului ar trebui afectate. Ce nevoie avem noi de gaze de șist? De ce trebuie unii să exploateze gratis resursele noastre? De ce gazul autohton trebuie să ajungă pe piața unică? Sunt doar câteva întrebări din mii sau milioane care-și așteaptă răspunsul în spiritul dreptății. 

Însă, ajunși la capitolul dreptate, trebuie să revenim cu picioarele pe pământ. Cine s-o facă? Blatiștii de atunci sau acoperiții puterilor care-au decis aberația aceea? E mai mult decât o întrebare. E o realitate. Și faptul că în toată liota de prezidențiabili există doar unul care s-a dovedit vertical de-a lungul timpului nu are a ne liniști. E doar unul, fără vizibilitate, fără bani, fără echipă și fără șanse. Chiar dacă printr-un accident ar reuși să învingă, întreg mâlul aservit din spatele puterii l-ar sufoca. 

Puteți privi evenimentele de acum doi ani ca pe o lecție neiertătoare a istoriei. Chiar dacă poporul a fost înfrânt de niște țuțeri, lipsa sa ulterioară de reacție a fost cea vinovată pentru ceea ce a urmat și, cu siguranță, pentru ceea ce va urma. România a murit atunci! Consemnarea și finalizarea evenimentelor de acum doi aniu probabil va mai dura ceva. Dar drumul nostru către groapa istoriei este inevitabil.