Blatul energetic

Aflată la o conferință în Houston(la țărani acasă!), ministrul finanțelor Ioana Petrescu s-a comportat precum cireșica de pe colivă anunțând triumfalist cum că platformele off-shore din Marea Neagră sunt scutite de impozitul pe construcții. Desigur, mesajul este mascat de noul icon al propagandei publice, anume necesitatea atragerii de investitori străini.

Este hilar să auzi din gura Ministrului Finanțelor termenul de scutire. Până mai ieri căuta cu disperare o modalitate de acoperire a găurilor generate de reducerea impozitului pe muncă. Azi se comportă precum un nabab provenit dintr-o țară cu excedent bugetar.

Inchideti TVR!

Prin 2012, cu ocazia blocării conturilor TVR de către ANAF, propuneam privatizarea instituției pe care eu o consider cea mai mare căpușă de pe piața media. Atunci am primit o groază de reacții negative pe care, dacă aveți curiozitatea, le puteți reciti. Aproape aveam impresia că toată România se uită la TVR și niște oameni răi refuză să le recunoască rating-ul.

Au trecut doi ani de-atunci. Fondurile TVR au fost suplimentate generos de la Buget, dar situația e similară. Politizarea e aceeași, jocurile care se fac prin intermediul instituției sunt la fel de macabre. Scandalurile se țin lanț, Televiziunea are din nou datorii care trebuie acoperite de undeva. De unde oare?

Lumea acoperita

În studioul TV mediocrul încearcă să fie dostoievskian. Aruncă false lacrimi de imitație de crocodil, își tremură vocea controlat și încearcă să se păstreze misterios. Ca argument suprem îl invocă pe Dumnezeu, sugerând o iluminare care nu l-a mai lăsat să trăiască. În jurul lui o gașcă de stranii participă încremeniți ascultând bovinic spovedania colonelului. 

Un nou spectacol, o nouă schifezza pusă în scenă. Face parte din foiletonul „nici noi nu mai știm câți suntem”. Chiar dacă ne aflăm în fața unui scenariu abil, gândit într-un laborator de propagandă, chiar dacă se va dovedi că individului i s-a permis dezvăluirea materiei fecalice din care este creat pentru a mânji de jur împrejur, tot avem un element de utilitate. Pentru cei care gândesc, este încă o confirmare a adevărului despre mass-media. Dacă ai crezut că domeniul este unul menit a te transforma într-un „stăpân al lumii”, într-un „om informat”, ai încă o dovadă a contrariului.

Ultima suflare a imperiului gol

Mâine urmează să se desfășoare un referendum crucial pentru Scoția. Istoric, țara este parte a Angliei, dar practic, dintotdeauna, Scoția e altceva. Chiar dacă percepția publică este aceea că englezii, irlandezii și scoțienii sunt formați din același aluat, realitatea este diferită, iar referendumul pentru independența Scoției este dovada de netăgăduit a acestui fapt.

Este cât se poate de interesant și util de urmărit fenomenul. Nu numai datorită mediatizării sale ci, mai ales, ca precedent al unor reconfigurări fabuloase pe care le va genera acest fenomen. Oricât de tentați am fi să ignorăm ceea ce se întâmplă acolo, cred că avem obligația să privim cu atenție, mai ales din cauză că totul se va transforma într-un precedent cu potențial exploziv.

Sapte ani

9 septembrie 2007 - primul articol scris pe blog. Un articol în care-mi propuneam să am o altă abordare, să ofer opinii clare, argumentate şi să las la o parte limbajul cu dublu sens. Cred ca până acum am respectat ceea ce mi-am propus, chiar cu riscul de a greşi.

Au trecut şapte ani! Aproape că nu-mi vine să cred. E mult, poate prea mult. Am văzut atâtea lucruri, am trăit atâtea experienţe astfel încât chiar şi o simplă recapitulare ar lua mult. Stau să mă gândesc dacă blogurile cu care eram "la concurenţă" pe vremea aceea mai există. Multe probabil că au dispărut. Interesant e că atunci eram nemulţumit de cum arăta presa economică. Acum practic nu mai există aşa ceva. Probabil elementele remarcate de mine au fost şi ele printre motivele pentru care practic presa economică din România a dispărut. 

În termeni seci, 7 ani de "Trenduri Economice" înseamnă 1280 de articole. Fix atâtea. La un moment-dat scriam zilnic. Acum, trebuie să recunosc, mi-e greu să scriu săptămânal. În special în ultima perioada, acaparat de treburi şi de drumuri, am fost pe cale să-l abandonez. N-am făcut-o pentru că, de fiecare dată mi-a revenit cheful de scris. Blogging-ul aproape că a început să devină drog pentru mine. 

Cât o să mai ţină povestea nu ştiu. Singura certitudine pe care-o am este aceea că nu regret nicio clipă de "Trenduri". Chiar dacă un blog este o chestiune care ţine de un oarecare exhibiţionism, mă bucur că în schimbul "afişării publice" am avut posibilitatea(şi sper că voi mai avea) să interacţionez oameni excepţionali. Vă mulţumesc tuturor! A fost o aventură interesantă. Sper să continue cât mai mult.

Cum ieșim din criză?

Hotărât lucru, trăim în cea mai ciudată dintre lumi. Dacă ar trebui să facem o contabilizare a faptelor ilogice și a deciziilor aberante, cred că ne-ar trebui un spațiu mai mare decât cel al La Grande Encyclopédie Larousse. 

Cu atâtea exemple negative, cu atâtea erori celebre, e normal să avem pretenția ca respectivele greșeli să nu se mai repete. Istoria însă e pusă pe glume. De fiecare dată, într-un mod hilar, ne aruncă în față toți gogomanii pentru a dezvălui o nouă fațetă a prostiei. Este aproape o fatalitate; poate ar trebui să ne obișnuim cu acest curs al lucrurilor.

Munca, bani si iluzii ale iesirii din criza

Pomparea nesăbuită de bani - practicată la vedere de FED - produce stafii pe piețe. De mai bine de doi ani „mama” instituțiilor globale încearcă să iasă din propria-i capcană și de fiecare dată se vede atacată brutal de stihiile generate de propriile-i politici. De câte ori n-am auzit în ultimii ani prognoze generoase, de câte ori nu ni s-a vorbit despre stabilizarea globală a economiei? Propaganda deșănțată a reprodus obsesiv „mesajul oficial” și, cu toate acestea, de fiecare dată FED s-a ciocnit de un zid nevăzut, dar extrem de brutal.

Rațiunea ne spune că lucrurile nu sunt în regulă, dar, pe de altă parte, așa cum spunea în urmă cu ceva ani un cititor de-al meu, „banii ăia pompați nu se văd”. Logica ne spune că dacă pompezi undeva suficientă apă, de la un anumit moment ar trebui să vezi cum se produce inundația. La fel și cu banii. Dacă cineva pompează irațional bani în piețe, lucrurile ar trebui să se corecteze prin manifestarea fenomenului inflaționist. Să fie logica noastră de vină?