Semnele rupturii absolute

Dintre cei care înghit pe nemestecate sloganele propagandistice ale SUA, vizita lui John Kerry în fieful lui Putin reprezinta un nonsens. Şi nu are cum să fie altfel atât timp cât cel care bate la poartă este americanul, adică exact cel care se declarase infailibil. 

Dar, totuşi, ce se întâmplă? De ce "marele licurici" e cel care face temenele, cel care se duce fix acolo unde scuipase. A accepta să te întâlneşti cu Putin la Sochi reprezintă în sine o umilire, o capitulare. De ce? Pentru ca Sochi este punctul de plecare al actualului conflict. Nu trebuie uitat că în timpul Olimpiadei de la Sochi America a hotărât să-l sfideze pe Putin, trântindu-i falsa revoluţie colorată de la Kiev. Or, a te întoarce acolo ca sol al păcii reprezintă un mare semn de întrebare.

Imbecilitatea europeana

Pentru mulţi, printre care se numără şi subsemnatul, Uniunea Europeană a reprezentat expresia supremă a dezvoltării unui continent. A pune o mulţime de culturi în aceeaşi barcă putea reprezenta un semn al speranţei unui nou început, o recreare a miticei Arce a lui Noe. Un continent unit, divers, în care fiecare îşi aduce contribuţia aşa cum ştie el mai bine. Exista oare ceva mai ofertant? Probabil că nu din moment ce toţi ne-am îmbătat în faţa perspectivei noului far călăuzitor al lumii.

Că n-a fost aşa o putem vedea limpede. Mai mult, constatăm că "Arca lui Noe" s-a transformat în "Turnul Babel". Întreaga diversitate s-a întors împotriva noastră, iar speranţele de conlucrare s-au dovedit a fi un ininteligibil dialog al surzilor. Ce mai e azi Europa?

Cine sunt sinistrii astia?

Ieri s-a petrecut un fapt memorabil. E un licăr de speranţă că, până la urmă, mai există şi oameni care se ridică la nivelul funcţiilor pe care le ocupă. Pentru o ţară normală ar fi un fapt banal însă la noi, locul transformat pe nesimţite în colonie de proşti, putem considera că avem de-a face cu un eveniment remarcabil.

Totul a început cu solicitarea însărcinatului cu afaceri al Ambasadei SUA de a discuta cu Tăriceanu. Conform unor surse, iniţial Dean Thompson a găsit de cuviinţă să-l convoace pe Tăriceanu la Ambasada SUA. Neavând atitudinea de chelner a lui băsescu, Tăriceanu i-a transmis individului că dacă are neclarităţi trebuie să vină el la Parlament, nu invers.

Oportunitati locale

Am promis în urmă cu ceva timp că am în plan să mă ocup şi de oportunităţile prezente pe piaţa locală. Cu toate că suntem orbiţi de politic şi de spectacolul monstruos al "defilărilor în cătuşe" nu trebuie să pierdem din ochi fenomenul economic local. Chiar şi fără zgomote, economia se dezvoltă.

Ca şi echivalenţă, perioada actuală poate fi comparată cu cea de la începutul anilor 2000. Şi atunci România ieşea dintr-o criză gravă care produsese un dezastru economic. Sentimentele pesimiste ale societăţii erau contrazise de dezvoltări "tăcute" ale economiei, însă prea puţină lume lua în seamă realitatea. Ulterior s-a dovedit că începutul anilor 2000 a reprezentat baza unei creşteri masive a economiei autohtone, ciclu încheiat brutal în 2008.

Explozii feisbuciste

Hai că am trăit s-o văd şi pe-asta! Poporul feisbucist se revoltă. "O arde temeinic la rădăcină", înfierează şi se înfiorează. Mai mult, se organizează! Aproape că mă cuprinde îngrijorarea în faţa "frunzei şi ierbii" ieşite la atac.  Wow, trăim vremuri istorice!

Nu-i mare lucru în ceea ce se întâmplă. Am văzut-o de-atâtea ori. Însă, ceea ce trebuie să ne fascineze e spectacolul prostiei, în forma lui pură, necenzurată, aşa cum numai noile tehnologii ni-l pot arăta. Internetul e o sursă inepuizabilă de umor. Ce poate fi mai frumos decât să vezi cum comedianţi de top sunt scoşi din scenă de clipuri în care prostovanii se filmează expunându-şi cu dezinvoltură prostia? Milioanele de vizualizări pe care le fac tot felul de căzături din prostie, like-urile înnebunitoare date mărturiilor despre "locuitorii Lunii şi oamenii care deja se află pe Marte" sau dovezile irefutabile despre extractele care vindecă orice boală sunt doar câteva exemple ale "complexităţii" la care a ajuns omenirea.