Despre migratie fara partinire(I)

Am stat şi-am urmărit subiectul imigranţilor-refugiaţi fără să înţeleg mare lucru. Sursele credibile sunt puţine. Marea majoritate a celor care se pronunţă o fac fără a avea acces la surse, într-un mod bombastic, înflorind ştirile reale cu evenimente strict imaginare. E greu să ai o poziţie într-un bruiaj informaţional atât de mare.

E clar că nu poţi lua de bune informaţiile tembele vehiculate de un demagog ticălos precum băsescu. Şi asta, mai ales dacă ne gândim că, în cazul în care s-ar fi aflat acum la butoane, pe acelaşi ton belicos, ne-ar fi demonstrat în ieşirile lui tembele cum ar trebui să stăm capră la ce-i ordonă lui Merkel şi Ambasada SUA.

Ar mai fi de amintit şi propagandiştii de mâna a zecea care bruiază înfiorător. Proşti solemni avansează cifre, fac speculaţii vizibil false, aruncă pe piaţă informaţii cretine. Masa de manevră reacţionează aşa cum e învăţată: conformistă şi ineptă. Cam aşa arată peisajul media, mult prea odiosul câmp de bătaie al intereselor meschine.

Să lăsăm însă în spate vuvuzelele analfabete şi să încercăm să refacem firul logic al evenimentelor. Mai ales că există un fir cât se poate de logic. Sursele actualei stări de fapt sunt două: una de dată recentă şi una, din păcate, programată cu mult timp în urmă. Să încercăm să le luăm pe rând pentru a înţelege ce se petrece de fapt.

O să încep cu evenimentele recente. Cam de pe la sfârşitul anului trecut, în Germania se petreceau fenomene ciudate. La început a fost un comunicat sec al Institutului pentru Populaţie şi Dezvoltare din Berlin care anunţa ceea ce ştie toată lumea: panta descendentă a dinamicii demografice a Germaniei şi iminenţa unei răsturnări a raportului angajaţi/pensionari. În momentul în care amintitul raport devine subunitar, sistemul de pensii german începe să înregistreze deficite, punând presiune pe bugetul ţării. Există două căi prin care se poaate rezolva această problemă: prin stimularea naşterilor, a famiilor cu mulţi copii(strategie utilizată de către Rusia lui Putin) sau prin imigraţia strict controlată numeric(strategie utilizată - nu obligatoriu din cauza acestei presiuni - de către Canada). Mai multe ONG-uri germane s-au pronunţat „dezinteresat” în favoarea celei de-a doua alternative care n-ar pune presiune pe strictul buget federal şi ar da rezultate rapide. Însă n-a fost numai asta. O grămadă de organisme guvernamentale au început să-şi coordoneze politicile astfel încât să integreze rapid viitorii imigranţi.

Ca şi profil de imigrant, în afara etnicilor germani aflaţi aiurea în Europa şi în lume, există un flux constant de cetăţeni estici care merg şi se stabilesc în Germania. Polonezi(în majoritate), români, bulgari, unguri, dar şi moldoveni, ucrainieni, sârbi, macedoneni s.a.m.d. Acelaşi Institut al Populaţiei spunea însă prin luna mai a anului curent că acest tip de imigraţie n-ar fi foarte OK deoarece „vin mulţi oameni în Germania acum, dar asta nu înseamnă că situaţia nu se poate schimba. Atunci când economia îşi va reveni în ţările lor, se vor duce înapoi, sau vor pleca altundeva”. Cu alte cuvinte, nu de asta ar avea nevoie Germania. În paralel cu aceste „constatări ştiinţifice” mai multe declaraţii ale oficialilor de rang secund afirmau pe şleau că cel mai bun bazin de populaţie la care poate apela Germania este cel al Orientului Apropiat de unde pot veni cetăţeni calificaţi, numai buni de integrat rapid în piaţa muncii. 

Ştirile au circulat la început pe fluxurile normale însă, de la jumătatea anului în curs au început să se propage pe reţelele sociale. Aceleaşi reţele care au „democratizat” lumea arabă, au răspândit ca un virus promisiunea paradisului nemţesc. Imaginaţi-vă ce înseamnă pentru nişte amărâţi care trăiesc zilnic sub teroarea morţii promisiunea unei vieţi normale într-o ţară civilizată. Cum să mai stai şi să aştepţi normalizarea unei zone intrate într-un tăvălug iremediabil când, pe canale semi-oficiale, eşti invitat să trăieşti normal în Germania? Practic aşa a început totul. Mulţi oameni simpli şi-au vândut toată agoniseala de-o viaţă pentru luxul de a trăi normal(chiar dacă mai prost decât în ţările lor suferinde) restul de viaţă care le-a mai rămas. 

Într-un mod suspect de rapid se organizează o infrastructură ilegală de transport a doritorilor de bunăstare spre ţara „mamei Merkel”. Sirieni, dar şi afgani, pakistanezi, irakieni, kurzi s.a.m.d. sunt conduşi pe trasee periculoase spre noul tărâm al făgăduinţei. Este de-a dreptul suspect cum pot fi „transferate” fără probleme blocuri compacte de indivizi prin zone de război, cum pot scăpa aceşti „imigranţi semi-oficiali” terorii instituite de ISIS. Nu e de mirare cum, în profitabila afacere a „migrării”, sunt implicaţi cetăţeni occidentali, unii dintre ei cu misiuni oficiale. Nu mai departe de începutul lunii curente, Franţa a retras un consul onorific din Turcia după ce acesta fusese filmat vânzând imigranţilor bărci pneumatice şi veste de salvare. Înainte de a atinge graniţele UE, imigranţii reuşesc într-un mod suspect să violeze frontierele a cel puţin 4-5 state. În unele cazuri, autorităţile organizează transportul rapid al emigranţilor către următoarea frontieră pe care sunt invitaţi s-o „violeze paşnic”. 

La începutul evenimentelor, fără să fie întrebată de nimeni, Merkel s-a trezit că spune - dezinteresată, desigur - că Germania are capacitatea de a prelua şi integra 800 000 de oameni. În mod ciudat, cifra este similară celei comunicate la începutul anului de către Institutul pentru Populaţie şi Dezvoltare. Într-o primă fază, fericiţii care au reuşit tranzitarea ţărilor UE intermediare(Ungaria şi Austria) au fost primiţi cu aplauze şi au fost preluaţi de organismele antrenate de cel puţin un an pentru acest eveniment.

Între timp însă lucrurile s-au complicat. După cum se ştie, aproximativ 30% din populaţia germană, este profund xenofobă(mergând spre fascism). Iminenţa unei imigraţii musulmane masive a încins spiritele unei pături largi de populaţie, şi-aşa indignată de drepturile câştigate de etnicii turci(acceptarea dublei cetăţenii fiind considerată de mulţi o jignire). Au apărut manifestările extreme. De la protestele skinhead-zilor îmbrăcaţi de la Lonsdale(partea din mijloc a brandului - NSDA - reprezintă abrevierea de la Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei) s-a ajuns la incendierea unui lagăr şi la manifestări din ce în ce mai extreme care riscau să scape de sub control. Din acel moment, retorica vacii nemţeşti s-a schimbat radical, cerându-le celorlalţi europeni să-şi asume această problemă. 

Cu alte cuvinte, tu provoci o problemă şi apoi urli că lumea trebuie să fie solidară cu tine. Mai mult, tu te pregăteşti de o groază de vreme pentru acest „eveniment” şi ai pretenţia, doar pentru a-ţi conserva capitalul electoral, ca ceilalţi parteneri să preia din mers problemele tale. Halal solidaritate. Ce-a urmat ştie toată lumea. Nemţii închid ochii la manifestrările naziste ale lui Orban căruia i se permite să-şi trăiască nestingherit o parte din visul lui de continuator al lui Horty chinuind miile de oameni blocaţi pe teritoriul Ungariei. Austria a reintrodus controlul la frontiere, la fel ca şi Germania. Spaţiul Schengen se dovedeşte a fi doar o înţelegere temporară, la fel de neserioasă şi arbitrară precum tot ceea ce-a fost UE până acum.

E de-a dreptul hilar cum vocile cele mai apăsate vin de la mamelucii din Parlamentul European. Brusc, instituţiei călcate în picioare şi umilite de hachiţele lui Merkel, i se alocă spaţii din ce în ce mai largi în media. Fantomele fără personalitate de-acolo ne explică nouă, proştilor, care e calea „ieuropeană”. Ca să vezi! Parlamentarii plătiţi gras de noi, cu facilităţi grămadă şi fără îndatoriri se trezesc să facă ei propagandă intereselor strict nemţeşti. E timpul să faceţi singuri o inventariere a luărilor de poziţie pentru a înţelege exact pe cine aţi trimis acolo şi dacă mai are sens să-i susţineţi pe respectivii păduchi.

Există însă şi-o chestiune pozitivă în toată această încurcătură. Până la urmă, mai pe furiş, mai neoficial, Germania va prelua mulţi dintre cei care bat acum la porţile Europei. E posibil ca, dată fiind mediatizarea puternică a umilinţelor suferite de amărâţii păcăliţi, tot valul de migraţie să se stingă la fel de repede precum a apărut. Şi, uşor, uşor, oamenii care acum bat în van la gardurile de sârmă ghimpată, să ajungă mai mult pe şest în multvisata Germanie.

Ceea ce trebuie însă să înţelegem noi e faptul că aceia sunt oameni, sunt persoane umane nu animale. Să nu ajungem niciodată în acel hal de degradare umane precum odioasa operatoare din Ungaria care lovea sau punea piedică unor amărâţi disperaţi. Nu uitaţi că mulţi dintre cei care acum caută să ajungă în poleitul Occident au făcut foamea, au suferit umilinţe de nedescris şi nu mai au cale de întoarcere. Sunt oameni disperaţi care simt că au căzut din lac în puţ. Nu vă lăsaţi orbiţi de ură pentru că oricând aţi putea ajunge în situaţia lor. 

Există atâta manipulare în media menită a vă transforma în animale. Ştiu, acum nu e cazul, dar dacă veţi întâlni asemenea oameni nu faceţi gesturi de care să vă fie ruşine mai târziu. Ţineţi minte că ei, chiar dacă acum arată jalnic, provin dintr-o cultură sofisticată căreia noi, ca europeni, îi suntem datori. Nu mă feresc s-o spun, am o admiraţie foarte mare pentru Orient. Am nenumăraţi prieteni acolo. Din fericire, marea majoritate sunt suficient de înstăriţi pentru a se descurca şi a nu cădea în capcane precum cea de faţă. Cunosc însă şi oameni simpli pe care, dacă aş putea, i-aş sfătui să-şi caute sensul acolo la ei şi să nu devină victime ale manipulării. 

Înainte de finalul acestei prime părţi, este cazul să ne oprim asupra unei alte ştiri supralicitate: sunt membri ai ISIS între imigranţi? Posibil da. Unii ar spune că, în mod sigur ISIS şi-a băgat coada. Doar ştiind cum convoaiele de imigranţi străbat fără probleme teritorii ale ISIS ar trebui să avem o suspiciune serioasă. Şi-atunci, se pune întrebarea, ce putem face noi, oamenii simpli, în faţa acestei ameninţări. Sincer, mai nimic! Asta e strict treaba serviciilor secrete care oricum ne obligă la atâtea sacrificii ale intimităţii în numele „siguranţei”. Nu trebuie totuşi să mergem la extreme. Când staţi în faţa unui om veţi şti cu siguranţă dacă e bun sau rău. Dacă aveţi îndoieli puteţi fi circumspecţi, puteţi să-l evitaţi, puteţi raporta autorităţilor. Însă, în niciun caz nu-i umiliţi pe acei oameni! Înainte de orice nu trebuie să uităm că avem o demnitate.

Atât deocamdată despre sursa de dată recentă a acestei migraţii bruşte. În episodul viitor vom extinde cadrul pentru a înţelege contextul istoric şi adevăratele cauze ale actualei stări.