Guvernul meu - prostia ca doctrină

Instalat semi-fraudulos, după o lovitură de stat aplicată de aceleaşi forţe gri-murdar de care ne este deja imposibil să scăpăm, „Guvernul meu” este o realitate anonim-obsedantă. Ştiu, construcţia sună ciudat, dar despre asta e vorba: o mână de slujbaşi anonimi, fără personalitate, lipiţi de nişte scaune pe care arată caraghios.

Ce este „Guvernul meu”? O formă fără fond, o grămadă de neica nimeni, cu CV-uri cosmetizate după ultima modă mediocro-europeană, incapabili de o opinie cât de cât coerentă. O grămadă de nuli aflaţi într-o stranie imposibilitate de a emite vreo pretenţie, de a lua o iniţiativă. Tipul de slujbaş din birocraţia UE: mândru că există, umil faţă de superiori şi preocupat să transpună în faptă orice ordin primit. În asta, de altfel, constă şi mândria pe care o au: sunt mândri pentru că sunt curele de transmisie eficiente, fără întreruperi, fără gânduri contrare doctrinei. Ei sunt nou-omul, omul-curea de transmisie, non-raţional, dar mândru în prostia sa.

Moartea împăratului

Nervozitatea declaraţiilor publice se află la cote din ce în ce mai mari, în timp ce semnalele transmise de media sunt la nivele mai mult decât liniştitoare. Oficialii companiilor par trişti şi veseli în acelaşi timp, fiind coborâţi parcă din imaginea întâlnită în „Zâna Zorilor”, acolo unde împăratului un ochi îi râdea, în timp ce celălalt îi plângea.

E o perioadă incertă. Pe de o parte mersul lucrurilor pare intrat definitiv în mişcarea inerţială cu care ne-am obişnuit, pe de altă parte, sentimentul că trăim permanent pe marginea prăpastiei se amplifică. Pe unde să fie adevărul? Greu şi simplu, în acelaşi timp.

FMI - unealta imbecilităţii

Pe vremuri, când spuneam că FMI este un organism al asasinilor economici, se găseau destui „corecţi politici” care să-mi bată obrazul şi să-mi spună că habar n-am cum funcţionează lumea finanţelor mondiale. Într-adevăr, n-aveam nici cea mai mică idee. În gândurile mele naive, credeam că toate asasinatele economice se petrec discret, conspirat, că ordinele sunt transmise criptic, într-un limbaj înţeles doar de oficialii de rang înalt ai Fondului.

Aiurea, într-o lume a prostiei, orice doză de interpretabil trebuie exclusă. Funcţionarilor „cap de tanc” - putem spune aşa deooarece avem şi noi un exemplu pe care-l admirăm, cu stupoare, de fiecare dată când „se produce” - trebuie să li se transmită ordine clare, fără niciun echivoc. Lumea, desigur, este mult mai proastă şi mai imbecilă decât mi-o imaginam eu, în idealismul meu tâmp.