Câinii războiului

24 martie 1999. NATO începe bombardarea Serbiei. Se vorbeşte despre atrocităţi inimaginabile. Agenţiile de presă transmit reportaje incredibile despre gropi comune, centre de tortură,s.a.m.d. Toate acestea pentru a justifica atacul NATO. În mijlocul scandalului se afla „diavolul” Slobodan Milošević şi membri ai cercului său de putere. Toţi erau acuzaţi de crime împotriva umanităţii.

În 21 martie 2003 începea Războiul din Irak. Dacă atacarea Serbiei reprezintă semnul incipient al unei noi politici, atacarea Irakului va reprezenta evenimentul care va schimba radical lumea. Privind retrospectiv, putem lesne ajunge la concluzia că cele două evenimente sunt rădăcina actualei ordini mondiale. Ele ne-au condus în logica actuală, iar iniţiatorii lor au ştiut bine ce fac.

O ştire seacă venită săptămâna trecută de la Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie ne anunţă că Slobodan Milošević nu se face vinovat pentru crime împotriva umanităţii. Ghinion! Slobodan Milošević a fost găsit mort în condiţii suspecte în celula sa de la Haga în 11 martie 2006. Stătuse cinci ani în puşcărie şi, dacă n-ar fi fost omorât, probabil ar fi murit natural până când „tribunalul nimănui” l-ar fi declarat nevinovat. Curat democratic! 

Achitarea lui Slobodan Milošević vine după ce, în luna martie a acestui an, acelaşi tribunal l-a achitat pe ultranaţionalistul sârb Vojislav Seselj, cel care a fost vicepremier pe vremea evenimentelor din fosta Iugoslavie. Achitarea lui Vojislav Seselj vine după nu mai puţin de 12 ani petrecuţi în detenţie, ordonată de acelaţi tribunal. Cine-i mai dă acestui om anii înapoi?

Treptat, după demontarea acuzaţiilor făcute de procurorii lor, constatăm că tot ceea ce a fost în fosta Iugoslavie nu reprezintă decât un caz clasic de maniupulare. N-o spun eu, o spune un fost agent CIA, pe numele său Robert Baer în cartea sa „Secretele Casei Albe”. Acolo se dau detaliile halucinante despre cum s-au inventat grupări care n-au existat niciodată(„Serbia Supremă”), despre geamantanele cu bani folosiţi pentru mituirea politicienilor şi multe alte lucruri murdare. 

Citind îţi dai seama că toată nebunia a fost doar o imensă manipulare orchestrată de către SUA prin serviciile sale secrete. Fără „ajutorul lor de nepreţuit” probabil n-am fi avut niciun război în această zonă a Europei. Şi, ca o ironie a istoriei, cei care-au făcut puşcărie până acum au fost victimele. Nimeni nu s-a gândit să se atingă de vreun fir de păr din capul lui Bill Clinton, probabil principalul vinovat pentru atrocităţile comise.

Să mergem mai departe. Recent s-a descoperit că atacarea Irak-ului s-a făcut pe baza unor informaţii false. „Dovezile” puse la bătaie au fost cele oferite de un imigrant irakian din Germania, un beţiv iremediabil care minţea de-ngheţau apele. Rafid Ahmed Alwan al-Janabi pe numele său, a primit numele conspirativ „Curveball” şi-a început să verse exact ce aşteptau „stăpânii”  de la CIA: că Saddam are arme de distrugere în masă, că produce bombe chimice şi biologice s.a.m.d. Dovada? Nu exista niciuna! Doar declaraţia individului care pretindea că ar fi participat la construirea unui laborator biologic mobil. Informaţiile luate de la beţiv au fost împachetate cu grafice frumoase, iar întreaga prezentare a fost arătată celor care trebuiau să dea aprobarea începerii războiului. Cu toate că nu exista nicio dovadă palpabilă în spate, în rapoartele oficiale se spunea negru pe alb că „faptele şi concluziile sunt bazate pe informaţii secrete solide”. 

Ei bine, pe măsură ce apar noi dezvăluiri, se vede limpede că  că atât Tony Blair cât şi George W. Bush ştiau că totul e o minciună, că nu fac altceva decât să declare forţat război unei ţări. Şi, ca un făcut, în faţa dovezilor de netăgăduit, imbecilul de Tony Blair apare senin în faţa camerelor de luat vederi şi ... îşi cere scuze! Excepţional! După ce se dovedeşte că ai fost un criminal care a omorât aproape 200 000 de civili ieşi şi-ţi ceri scuze, având pretenţia că gata, ai rezolvat totul.

Sunt curios pe unde sunt scrufuloşii din Tribunalul Penal Internaţional? Unde sunt aceşti şobolani care acuză pe baza dovezilor false, iar când sunt puşi în faţa unui genocid bagă capul în pământ precum struţii? De ce nu-i avem pe criminalii Bush şi Blair în boxa acuzaţilor? Totuşi, nimeni nu spune nimic?

Şi, înainte de final, poate că ar fi interesant de remarcat o chestiune suspectă: toate aceste războaie inutile care se lasă cu victime se petrec în luna martie, cu o anume periodicitate. Nu e ciudat? Hai să vedem mai clar. Serbia e bombardată în 24 martie 1999. Patru ani mai târziu, pe 20 martie 2003 începe Războiul din Irak. După alţi patru ani, Bush suplimentează trupele din Irak cu încă 20 000 de soldaţi. În 19-20 martie 2011 începe bombardarea Libiei. În paralel, pe 15 martie 2011, începe războiul civil din Siria. 2015 pare a fi singurul an în care nu avem evenimente sângeroase în jurul datei de 20 martie. Desigur, asta dacă ignorăm atrocităţile comise de ISIS în acea perioadă.

Nu e ciudat? Ba da, iar răspunsul e de-a dreptul jenant! În 21-22 martie diversele culturi oculte care împânzesc zonele puterii sărbătoresc o zeitate păgână, zeiţa Ostara(cunoscută şi ca Eostre, Ishtar, Semiramis, etc.). Nu-i aşa că informaţia pare cusută cu aţă albă, că pare imposibil ca aşa ceva să fie real? Desigur, om normal fiind, vei spune că delirez! Poate că la fel de incredibilă poate părea şi existenţa Bohemian Grove. Probabil e prima dată când auzi acest nume, motiv pentru care îţi voi spune, pe scurt că, e vorba de un club exclusivist din care, începând cu anul 1923, n-a lipsit niciun preşedinte american. Membrii clubului participă în fiecare an, în iulie, la un ritual păgân desfăşurat pe o proprietate privată păzită de agenţi particulari alături de membri ai serviciilor secrete americane. Informaţia este deja publică, existând chiar şi filmări de la ciudatele manifestări de-acolo.

Nu ai nevoie de cercetări laboriase pentru a realiza că, de multe ori, evenimente tragice din istoria umanităţii sunt generate de prostia sau ticăloşia sau frustrarea celor aflaţi la vârf. A începe un război doar pentru a marca sărbătoarea unei zeiţe suspecte(care, în conformitate cu „tradiţia”, cere sacrificii umane) denotă unei prostii delirante. Ştiu, e de-a dreptul penibil, dar asta e realitatea: lumea e condusă de nişte prostovani demenţi care se joacă de-a războiul precum copiii din faţa consolelor de jocuri. Sau, dacă vi se pare mai convenabil, de nişte unii cu puţe mici care, în frustrarea lor, îşi închipuie că stăpânesc puterea zeilor pe care-i invocă. Numai că jocul prostovanilor căţăraţi la vârful puterii planetare face zeci de mii, sute de mii sau chiar milioane de victime anual. Şi toate acestea pentru ce?

Trăiesc cu speranţa că, până la urmă, oamenii vor găsi resursele necesare adevăratei iluminări, că va exista un moment zero în care vor putea face diferenţa dintre prostie, ticăloşie, nebunie şi normalitate. Începând cu Războiul din Iugoslavia(poate chiar ceva mai devreme) am intrat într-o epocă a anormalităţii, a exploziei iraţionalului şi a demonstrării că „se poate şi mai rău, se poate şi mai aiurea”. Mai mult ca oricând e nevoie de luciditate, de un recurs al normalităţii. Iar toată această operaţiune nu poate porni de sus, de unde câinii ticăloşi ai războiului ghidează planeta în nebunie, ci de jos, de la cei care, fără s-o ştie, deţin adevărata putere.