Lumea ca o boala

În scurt timp a fi bolnav va deveni noua normalitate. De fapt, dacă luăm în considerare consumul de medicamente şi suplimente alimentare, putem lesne trage concluzia că populaţia Pământului este una care nativ este bolnavă. Sună ciudat? Poate pentru unii, dar pentru cei care încă se păstrează cu picioarele pe pământ a devenit deja un loc comun. Să recapitulăm totuşi câteva momente „istorice” care au condus la actuala stare de fapt.

Dacă ţi-ai fi făcut analizele pe la începutul anilor 90, o valoare a colesterolului total de până la 250 mg/dl ar fi fost considerată absolut OK. De altfel, în practica medicală a vremii, intervalul 260-280 era considerat unul care se încadra în normal, dar necesita o atenţie sporită. La un moment-dat însă s-a întâmplat ceva: brusc, valoarea normală a acestui indicator a fost coborâta de la 250 la 200mg/dl. În acest fel s-a ajuns ca, peste noapte, câteva sute de milioane de oameni să fie trecuţi în rândul celor bolnavi.

Probabil orice om normal s-ar întreba pe bună dreptate ce s-a întâmplat de s-a ajuns la o asemenea modificare. Se schimbase rasa umană, ne apăruse sau dispăruse vreun organ? Chiar dacă pare hilar, e vorba de o scădere radicală a valorilor normale ale acestui indicator, de aproape 30%! Numai vreun cataclism nuclear ar fi produs o asemenea mutaţie în rasă. Ca să înţelegeţi mai bine cât de radicală e această scădere, imaginaţi-vă că, de la înălţimea medie a românului care în prezent este de 174 cm, s-ar ajunge peste noapte la 121 cm. E clar că-i radical, nu-i aşa?

De fapt alta era cauza în „problema colesterolului”. Nişte „băieţi deştepţi” ai industriei farma tocmai descoperiselă aşa-numitele statine, medicamente care aveau ca efect scăderea rapidă a colesterolului. Patentul în industria farma îţi permite ca timp de zece ani să ai monopolul asupra producţiei respectivului medicament, după care intră în rândul genericelor. A avea monopolul fără bolnavi e un rahat, deoarece n-ai cum să vinzi. Astfel, a inventa o boală şi a vinde apoi un medicament scump care „vindecă” această boală este o afacere de multe miliarde de dolari. Aşa s-a întâmplat şi cu colesterolul.

Povestea merge mai departe. Cât timp băieţii deştepţi au avut monopolul, congresele gemeau de subiecte legate de colesterol şi de binefacerile „medicamentului minune”. După ce s-a dus însă monopolul, iar medicamenul lui Peşte a devenit ieftin ca braga, aceleaşi congrese medicale au început să fie burduşite cu dovezi ale efectelor adverse ale medicamentului. Ce se întâmplase? Firma şmecherilor tocmai patentase alt medicament care cică nu mai avea acele efecte adverse, dar, desigur, era scump în draci. Şi un nou val de business începea să se ridice pe cadavrul celui vechi.

Pentru mulţi nu spun nicio noutate. Povestea „falsului colesterol”, cu toate că a fost abil ascunsă de rapacea industrie farma, a ajuns destul de cunoscută între oamenii suficient de informaţi. O alta însă e aproape necunoscută, mai ales din cauză că lucrurile se petrec peste Ocean. E vorba de medicamentele pentru alinarea suferintei.

Când mergi în America de Nord eşti de-a dreptul şocat de „pain”. Peste tot auzi numai de alinarea durerii. Ajungi chiar să te întrebi cât de mult s-a degradat rasa umană de ajungi să te plângi non stop de durere/suferinţă în condiţiile în care mănânci îngheţată cu căldarea, iar o porţie de hamburger ar echivala la noi cu o masă pentru două persoane. Ce poate fi atât de tragic? Mă gândesc că pe la începutul secolului XX alimentaţia ţăranului român avea la bază o amărâtă de mămăligă şi ce mai prindea pe lângă ea, adică o ceapă, un usturoi, un cartof s.a.m.d. Atunci stai, pe bună dreptate şi te întrebi, de unde naiba au ăştia atâta suferinţă?

Iniţial am încercat o explicaţie logică şi m-am gândit că suferinţa nord-americanilor e dată de nivelul absolut halucinant al obezităţii de-acolo. Probabil, mă gândeam eu, când eşti practic o balenă care se mişcă unsuros pe uscat, apar diferite afecţiuni şi de la acestea vin tot felul de dureri. Aiurea! Misterul mi-a fost explicat de un bun prieten care, deşi trăieşte acolo, e cu picioarele pe pământ: absolut toate medicamentele pentru calmarea durerii au la bază opioide, astfel încât, după o perioadă de consum devii dependent de ele. Simplu, nu-i aşa? Pablo Escobar se răsuceşte în mormânt de oftică! Păi ăştia vând droguri la lumina zilei, protejaţi de lege şi cu ajutorul unei întregi reţele de medici fără nicio problemă. Fac profituri excepţionale, sunt consideraţi cetăţeni respectabili ai societăţii, în timp ce bietul Pablito a murit penetrat de un glonţ în ureche. Păi asta-i dreptate? Lăsând gluma la o parte, statisticile arată că 80% dintre nord-americani sunt dependenţi de opioide. Când am citit prima dată am crezut că nu-i adevărat. Dar este! Dacă în spatele afacerii ar fi nişte chinezi ai putea spune că e o crâncenă răzbunare istorică. Dar nu, americanii şi-o fac cu propria mânuţă!

Ultimul element pe care o să-l aduc în discuţie este unul de dată ultra recentă. Îmi fac datoria să vă anunţ că tocmai s-a constatat că e o probabilitate extrem de mare să fiţi încadraţi în rândul bolnavilor de inimă. Ştiu, p-asta n-o mai ştiaţi deoarece e de dată recentă şi vine tot din centrul imperiului, adică din SUA. După cercetări „serioase”, desigur, valoarea triggerului pentru încadrarea pacientului în categoria celor care suferă de hipertensiune a fost scăzută de la 140/90(aşa-numitul în termeni populari „paişpe cu nouă”) la 130/80. Aceasta coboară maximele intervalului tensiunii arteriale aproape de nivelul considerat ideal de 120/80!

Ce s-a întâmplat e simplu de intuit. Răspunsul este multiplu, adică: Diovan, Norvasc, Hyzaar, Altace, etc. Pentru cei care nu ştiu, acestea sunt medicamente pentru scăderea tensiunii arteriale, produse piperate ale marilor concerne farma, care tocmai şi-au găsit un nou segment de piaţă. Şi astfel şmecherii trăiesc mult şi bine.

Închei nu înainte de a vă aminti că un studiu de lungă durată(desfăşurat pe o perioadă de 40 de ani!) a ajuns la concluzia că cei care consumă vitamine şi suplimente alimentare au un risc mai mare de îmbolnăvire de boli cronice sau de cancer decât cei care duc o viaţă normală. Culmea e că studii similare s-au făcut chiar şi în SUA(un exemplu aici: http://www.coloradocancerblogs.org/dietary-supplements-shown-to-increase-cancer-risk/), dar sunt rapid trecute sub tăcere de imensul zgomot pe care-l fac vuvuzelele interesate ale direcţiei consumismului în zona farma. De-aceea dacă veţi căuta într-un motor de căutare după „vitamine şi sănătate” veţi fi bombardaţi de informaţii referitoare la binefacerea consumului de vitamine.

Sper să înţelegeţi ceva mai mult lumea în care trăiţi! Noul ideal e cât se poate de transparent: munceşte mai mult, consumă mai mult şi mori mai repede. Fiecare dintre aceste etape întru profitul unor dubioşi care, culmea, reprezintă pentru mulţi idealul de onestitate. Aveţi grijă de voi!