Cambridge Analytica vs Facebook

La ora actuală este un imens scandal în jurul firmei britanice Cambridge Analytica. Care-i problema cu ei? Cică ar fi avut date ilegal luate de la Facebook şi, prin intermediul acestor date, ar fi reuşit influenţarea alegerilor din SUA şi a campaniei pentru Brexit. Serios, bre? Păi cred că ar cam fi cazul să ne tăvălim cu curul de pământ şi să plângem pe la colţuri cum că Putin, că caracatiţa(sic!) rusă, etc. etc.

Lumea întreagă e crăcănată de frică. S-a descoperit un monstru atât de mare încât până şi Theresa May a rămas ca viţica la poarta nouă. În paranteză fie spus, mă şi întreb cum de până acum nu observase nimeni că duduia premier e cam viţică spre vacă pur sânge.

Dar să lăsăm glumele la o parte şi să vedem ce-au făcut criminalii ăia de Cambridge Analytica. În principiu cam ceea ce face orice bovin care interacţionează cu facebook-ul: au citit profilul(care e public), au preluat postările de pe wall-urile proprii ale utilizatorilor şi le-au stocat. Ce mare rahat o fi în toată chestia asta? O poate face oricine şi, aşa cum am mai spus-o, un bou care navighează pe facebook o face zilnic. Doar că nu ţine minte.

Ceea ce au făcut ăia diferit a fost însă altceva: au creat aplicaţii care cereau permisiunea accesării profilului(un fel de împrietenire cu tine) şi, prin intermediul acestor chestii, au avut acces nelimitat la profilul utilizatorului, chiar dacă el era setat pe privat. Ştiţi postările alea viral-idioate de genul „Faţa ta sugerează că ai inteligenţa lui Einstein”? Exact asta sunt: aplicaţii care colectează date. Nu-i nimic ilegal în asta. Poate ilegală e prostia utilizatorului de facebook care dă accept oricărei cereri de permisiune doar ca să se dea mare faţă de piţipoancele/piţiponcii din lista proprie cu inteligenţa lui sclipitor de întunecată.

După ce-au colectat datele, au făcut analizele de sentiment pe texte şi au început să facă publicitate psiho-targetată, adică au lucrat deştept. Publicitatea lor a dat rezultate, astfel încât veniturile le-au crescut simţitor. Asta pentru că, în timp ce Zuki îţi vinde like-uri false şi iluzii oarbe, ăia chiar vindeau rezultate certe. Cu toate că nu-i o mare chestie(analiza de sentiment înseamnă 20-30 de linii de cod), băieţii au lucrat la nivel mare şi-au câştigat pe merit.

Ceea ce nu înţeleg este ce anume e ilegal în toată acţiunea ăstora. Şi, mai mult, nu înţeleg de ce ar fi imoral ca Cambridge Analytica să deţină aceste date, în timp ce deţinerea lor de către Facebook, CIA, NSA, etc. ar fi morală. Toată lumea a observat că în campania electorală americană Facebook a tras la greu cu Clinton. Însăşi impunerea tembelelor „standarde ale comunităţii” a reprezentat un pas împotriva conservatorismului. Şi nu a fost singurul. Cenzura dementă a articolelor şi ideilor conservatoare, impunerea „algoritmică” a progresismului şi neomarxismului, toate acestea fac parte din arsenalul considerat „decent”, „de bun simţ”, „normal” s.a.m.d.

Vina englezilor de la CA este aceea că au fost mai deştepţi decât toţi tălâmbii facebook-ului şi ai serviciilor secrete americane la un loc, că i-au făcut pe boii ăia varză pe teritoriul lor. Într-adevăr, asta e o vină majoră, mai ales în lumea facebook unde a gândi a devenit ilegal. Cam despre asta e vorba. Despre asta şi despre extrem de multă prostie. Vestea bună însă este aceea că tot ceea ce a făcut Cambridge Analytica poate fi replicat cu uşurinţă. Şi asta în ciuda restricţiilor pe care le vor introduce plăvanii de la Facebook.