Audierea şi bostănăria viitorului

Ocupaţi cu treburile războiului sirian am uitat de audierea din Senat a lui Zuky, chestiune care mi s-a părut un fel de punere bombastică în scenă a unei piese bulevardiere de extrem de prostă factură. Practic te-apucă râsul atunci când îi auzi pe unii umplându-şi gura de „ce-a păţit Zuckerberg” la Senat, ce i-au făcut ăia s.a.m.d.

Păi totuşi, ce-a fost acolo? Gigel ăla s-a dus pentru că altfel era penal, şi-a pus poalele în cap într-un mod oligofreno-patetic, ceva de genul „îmi asum eu, eroul, toată vina”, prostovanii au fotografiat, filmat şi transmis celorlalţi prostovani din fotolii ceea ce trebuiau să audă: că Senatul e puternic şi că Zuki, bietul de el, a fost îngenuncheat. Şi proştii au crezut! 

Aveţi idee ce-a păţit omul ăla acolo? Păi n-avea cum să păţească nimic deoarece el e doar o coadă de topor a serviciilor secrete americane. Cine naiba avea curaj să-i facă ceva? Şi chiar dacă i-ar fi făcut, ce puteau să-i facă? Şi, mai ales, pentru ce? Pentru că spionează utilizatorii? S-avem pardon, cealaltă coadă de topor a serviciilor secrete, Google, face asta încă de la înfiinţare. Spionează la modul brutal, înregistrează orice mişcare şi se foloseşte din plin la asta: pe consumatorii săi îi bombardează cu reclamă targetată, în timp ce serviciile îşi trag tot ceea ce le trebuie. Şi-aşa toată lumea e mulţumită. Şi-atunci, de unde supărarea pe Facebook?

Ei bine, ştiţi care-i marea problemă? Uriaşa maşină de spionaj şi control a păcătuit prin faptul că a permis unor entităţi - altele decât cele aparţinând deep state - să se folosească de datele sale. Practic aici e marele deranj: cum naiba să aibă acces Cambridge Analytica la date la care numai grangurii din CIA&NSA au voie să umble? Mai mult, supărarea vine şi din faptul că ăia s-au dovedit de sute de ori mai deştepţi decât serviciile secrete ale lui Peşte care, cu tot controlul absolut asupra sistemului, n-au putut contracara maşinăria perfect pusă la punct la Londra. Şi mai inteligent mi se pare faptul că cei de la Cambridge Analytica au reuşit atât de bine în condiţiile în care baza lor de date conţine un număr extrem de mic de utilizatori: cei 50 mln. sunt o nimica toată pe lângă miliardele de utilizatori ai lui Zuky. Asta nu mai spune nimeni.

În esenţă, audierea din Senat e atât de inutilă încât nici nu merita să discutăm despre ea. Dacă are cineva vreo îndoială că lucrurile stau altfel, să-mi explice şi mie de ce nu s-a sesizat până acum Senatul hegemonului în ceea ce priveşte „inteligenta”(aşa caracteriza presa) campanie electorală a lui Obama care, în esenţă, a făcut fix acelaşi lucru incriminat acum la Cambridge Analytica. Păi n-avea cum să se declanşeze nimic pentru că Obama a fost copilul răsfăţat al statului paralel american, astfel încât, şi dacă omora pe cineva în scop ritualic, tot ar fi fost privit cu admiraţie. 

Practic, marea problemă a hegemonului e faptul că există alţii mai deştepţi decât el. Desigur, la ce scoate pe bandă rulantă, asta deja nici nu mai e de mirare. Datele trase de cei de la Cambridge Analytica există şi nu poate garanta nimeni că nu s-au scurs şi-n alte părţi. Iar colectarea datelor de acest tip va continua, indiferent de măsurile pe care şi le ia Zuky. A opri colectarea acestor date e ca şi cum ai opri oamenii să se uite la profile sau la wall-ul celuilalt. E imposibil sau, mai bine spus, e posibil doar dacă închizi definitiv cârnăţăria lui Zuki! 

Să nu credeţi totuşi că audierea respectivă a rămas fără ecouri. Un prim efect l-aţi putut constata la Budapesta, acolo unde a fost continuată dezvoltarea maidanului început la Kiev şi continuat la Bucureşti. Exact pe acelaşi tipar, spălaţii pe creier au ieşit în stradă „să dea flash cu ecranul telefonului” şi, cu ocazia asta, să-şi declare disponibilitatea de a intra în largul ţarc al sclavilor digitali. Iată deci că audierea a avut efect, Facebook revenind la matca sa de măciucă digitală a securiştilor americani.

Ceea ce-ar trebui să ne îngrozească pe noi este puterea în creştere a tehnologiilor securistice. Faptul că au reuşit să pună preşedinţi fix pe cine-au dorit, în ciuda aspiraţiilor normale ale oamenilor, faptul că sunt capabili să fabrice consimţământul fără nicio problemă, prin înrolarea creierelor deficitare ale majorităţii, iată temerile pe care trebuie să le avem. Şi acesta, aşa cum am mai spus e abia începutul unei societăţi neo-sclavagiste în care totul, chiar şi condamnarea la moarte, se face cu consensul deplin al victimei. Trăim vremuri interesante!