Lucrurile rimează, dar iraționalul din noi le ignoră. Pe 26 ianuarie a.c., Dow Jones a depășit 26 000 de puncte, cea mai mare valoare din istorie. „Ecoul” american a făcut ca, patru luni mai târziu, pe piața autohtonă indicele BET să depășească 9 000 de puncte. Media P/E a indicelui Dow Jones a depășit 20 sugerând mai mult decât limpede decolarea de la realitate a cotațiilor americane. La București, de asemenea, raportul P/E al indicelui BET se apropie de 15, o valoare extrem de mare dacă ținem cont de statutul nostru de piață emergentă.
Un lucru interesant se întâmplă în imobiliare. Aparent e greu de identificat când creșterile de preț sunt justificate. Dacă însă se încearcă o comparare a prețurilor imobiliarelor cu creșterea PIB-ului, obținem o imagine clară. Teoretic, măririle de preț pot fi considerate justificate în condițiile în care există o corelare a acestora cu creșterea PIB-ului. Altfel, modificările le putem considera nejustificate.
O studiere a corelării prețurile imobiliarelor cu dinamica PIB-ului ne arată că în perioadele anterioare crizelor, prețurile imobiliarelor se „deconectează” de la dinamica PIB-ului. Astfel, în 2007, dinamica creșterii prețurilor imobiliarelor depășea de aproximativ 6 ori creșterea PIB-ului din cei cinci ani anteriori crizei. Știți cât este acest raport la momentul actual? Creșterea imobiliarelor depășește „doar” de 7.5 ori creșterea PIB-ului american din ultimii 5 ani. Da, ați citit bine, pe nesimțite, prețurile imobiliarelor americane au explodat în raport cu dinamica PIB-ului. În ceea ce privește situația din Canada, n-are sens să încercăm o analiză deoarece ceea ce se petrece acolo are echivalent doar în imaginar.
Pe piața autohtonă revedem apariția „bunelor obiceiuri” din perioada anterioară crizei din 2008. El Dorado-ul imobiliar a revenit, cu toate bunele sale obiceiuri. Prețurile din blocurile comuniste aflate aproape în prag de dărâmare au explodat. Paralel, tagma dezvoltatorilor imobiliari pare a fi găsit secretul alchimiștilor, altfel fiind inexplicabil numărul teribil al dezvoltărilor imobiliare. Și, dacă cei care cumpără imobile din fondul nou mai au o oarecare justificare deoarece cumpără, totuși, ceva tangibil, cei care cumpără cu disperare isterică încă din stadiul de proiect n-au absolut nicio logică. Oamenii aceștia par a nu fi trecut prin 2008 și prin dezastrele care au urmat.
Și cum exuberanța din imobiliare nu poate avea loc fără un tandem de rigoare, creșterea creditării se află la valori care-au umilit fenomenele premergătoare crizei din 2008.
Vi se pare cunoscut tabloul? Completați-l cu nebunia care e în floare la fel ca atunci și aveți imaginea limpede a unui balon pe cale să explodeze. Când se va întâmpla e greu de estimat, dar, cu siguranță, nu mai e mult până atunci.
Un lucru interesant se întâmplă în imobiliare. Aparent e greu de identificat când creșterile de preț sunt justificate. Dacă însă se încearcă o comparare a prețurilor imobiliarelor cu creșterea PIB-ului, obținem o imagine clară. Teoretic, măririle de preț pot fi considerate justificate în condițiile în care există o corelare a acestora cu creșterea PIB-ului. Altfel, modificările le putem considera nejustificate.
O studiere a corelării prețurile imobiliarelor cu dinamica PIB-ului ne arată că în perioadele anterioare crizelor, prețurile imobiliarelor se „deconectează” de la dinamica PIB-ului. Astfel, în 2007, dinamica creșterii prețurilor imobiliarelor depășea de aproximativ 6 ori creșterea PIB-ului din cei cinci ani anteriori crizei. Știți cât este acest raport la momentul actual? Creșterea imobiliarelor depășește „doar” de 7.5 ori creșterea PIB-ului american din ultimii 5 ani. Da, ați citit bine, pe nesimțite, prețurile imobiliarelor americane au explodat în raport cu dinamica PIB-ului. În ceea ce privește situația din Canada, n-are sens să încercăm o analiză deoarece ceea ce se petrece acolo are echivalent doar în imaginar.
Pe piața autohtonă revedem apariția „bunelor obiceiuri” din perioada anterioară crizei din 2008. El Dorado-ul imobiliar a revenit, cu toate bunele sale obiceiuri. Prețurile din blocurile comuniste aflate aproape în prag de dărâmare au explodat. Paralel, tagma dezvoltatorilor imobiliari pare a fi găsit secretul alchimiștilor, altfel fiind inexplicabil numărul teribil al dezvoltărilor imobiliare. Și, dacă cei care cumpără imobile din fondul nou mai au o oarecare justificare deoarece cumpără, totuși, ceva tangibil, cei care cumpără cu disperare isterică încă din stadiul de proiect n-au absolut nicio logică. Oamenii aceștia par a nu fi trecut prin 2008 și prin dezastrele care au urmat.
Și cum exuberanța din imobiliare nu poate avea loc fără un tandem de rigoare, creșterea creditării se află la valori care-au umilit fenomenele premergătoare crizei din 2008.
Vi se pare cunoscut tabloul? Completați-l cu nebunia care e în floare la fel ca atunci și aveți imaginea limpede a unui balon pe cale să explodeze. Când se va întâmpla e greu de estimat, dar, cu siguranță, nu mai e mult până atunci.
Din experienta personala din ultimele zile, cand am efectuat ,,vizionari" de apartamente in sectorul 4, Berceni, intre Brancoveanu si Emil Racovita :
RăspundețiȘtergereTOATE preturile cerute de proprietari pentru apartamente de 3 camere sunt intre 62 - 78 000 euro. Exemplu : un apartament de 3 camere cu trecere prin sufragerie, o baie, 65 mp (cu balcon cu tot), unul la etajul 3 - 66 000 euro, altul la et 1 - 78 000 euro. Distanta intre ele este de 200 metri. Intre Nitu Vasile si Piata Sudului. Acum vine partea importanta : an constructie 1965 !!!!!
Ca o paranteza, blocul unde era Dristor kebab, la intersectia Marasesti cu Cantemir este expertizat cu risc seismic. Tot din 1965 este. De aceea au plecat si Mega Image si Dristor. Erau ,,hartii" pe geamuri ce spuneau asta, motivul mutarii.
In perimetrul de mai sus, toate blocurile sunt contruite in doua faze : 1963-1965-1977 si 1978-1983. Preturile nu tin cont de anul constructiei si sunt la fel ca la cele noi , peste 1100 euro/mp.
So ..... the shit will hit the fan soon....
Cu respect....GeorgeS
Soros a adat in studiu ce se intimpla cind economiile cad iar statul nu mai face fata crizei: dupa 3 zile incep jafurile, dupa 5 zile se generalizeaza si iau amploare, dupa 10 zile apar primele cazuri de canibalism, iar dupa 15 statul cade. In ultimii 200 de ani crizele au avut loc intre 5-7 ani. Acum au trecut 10 de la ultima criza care a secat statele. Cred ca nu este greu de presupus ce urmeaza. Urez succesuri celor care au trait din idolatria cretina a vestului minunat! Ar fi fost prea bine ca roamnu sa-si fi vazut de tara si natia lui, dar n-a reusit!
RăspundețiȘtergereRATE,TELEFONIE,BENZINA MACARE SUPERMAKET,GAZ ,CURENT,MALL...TOATE SUNT ALE STRAINILOR..SI SUNT PRIMELE PLATITE DE ROMANI...DACA MAI RAMANE CEVA..SI IN CRIZA NU PREA MAI RAMANE..VIN AFACERILE ROMANILOR...RESTAURANT,CLUB,COAFOR,MIC MAGAZIN,PIETAR,CHIOSCAR..MICI PRODUCATOR..ETC..AICI VOR FI CEL MAI AFECTATE DE CRIZA..CA VOR FI PRIMLE TAIATE DE PE LISTA IN CAZ DE CRIZA.ASTA E PROBLEMA....
RăspundețiȘtergere