În prag de an nou

Dintr-un anume punct de vedere anul care a trecut a fost unul prost. Din nou am fost călcaţi în picioare, din nou valorile noastre au fost terfelite. Totul culminând cu imensa manipulare şi prostire a poporului de la referendumul pentru familia tradiţională. Acolo am avut, din nefericire, imaginea perfectă a trădării, o trădare în care vânzătorii profesionişti fără suflet şi fără ţară şi-au dat mâna cu iudele care pozaseră în mari eroi ai neamului. Nu la mult timp după aceea, după trădarea spirituală a acestui popor, a fost executată şi trădarea fizică, prin cedarea pe gratis a resurselor noastre naturale din Marea Neagră. Privind din acest punct de vedere am avut un an dezastruos. La 100 de ani de România Mare, trădătorii înfipţi în punctele cheie ale ţării şi-au bătut joc de noi.

În spatele unei aparente majorităţi

O statistică seacă ne aruncă în faţă realitatea aparent tristă a faptului că 53% dintre români au încredere în Uniunea Europeană. E destul de trist să constaţi că, în ciuda ticăloşiilor care ni se fac, majoritatea populaţiei încă are încredere în călăi. Dacă mai punem în balanţă şi realitatea că media europeană a acestui indicator e de 43%, aproape că îţi vine să urli de dispreţ.

Armaghedonul financiar

Aşa-i că a venit dezastrul, micuţilor? Aşa-i că Teodorovici e diavolul pe Pământ? Doar Bursa e în flăcări, topindu-se într-o zi cam tot ceea ce se câştigase într-un an. Şi nu-i doar atât! Tiranul Teodorovici a reuşit să influenţeze chiar şi bursa austriacă, unde Erste a avut un graţios picaj de zile mari. Aşadar, ce-a făcut ticălosul nostru? S-o luăm pe rând că doar sunt multe.

Ne-atacă ruşii!

Ultimele acuze la Adresa Rusiei ating ridicolul. Citesc pe pagina de refugiat a lui Constantin Gheorghe că americanii ar fi descoperit o nouă ticăloşie de-a ruşilor: cică nemernicii ar fi făcut o falsă linie telefonică anti masturbare, încercând astfel să şantajeze tinerii recruţi. Ticăloşia e atât de mare încât au făcut publicitate liniei pe o pagină creştină de FB. Vă daţi seama? În loc să o promoveze pe-un site porno, ăştia s-au apucat să facă şi-o pagină creştină, iar de-acolo i-au îndemnat tranşant pe, mă scuzaţi, labagii să se adreseze dacă sunt hotărâţi să lupte cu dependenţa de masturbare.

Eradicarea iobăgiei

În Ardeal au existat şi există două tipuri de români. Distincţia dintre cele două categorii se face în funcţie de conducătorii la care s-au raportat sau se raportează.

Aşa se face că îi avem pe de o parte pe cei pentru care conducătorii au fost „crăişorii”, cei dornici de libertate, cei mândri de românismul lor, de fibra care-i face să aparţină unui spaţiu distinct. De partea cealaltă îi avem pe cei cărora iobăgia le-a pătruns atât de adânc în ADN încât i-au considerat întotdeauna conducători pe împăraţi, pe grofi, etc.

Franţa şi supărătoarea realitate

Franţa nu e o ţară, ci o utopie. Teoretic, începuturile acestei utopii le-am putea situa în 1789. Practic însă ea începe cu mult înainte, odată cu infectarea clasei intelectuale cu acel infam virus al iluminismului. La fel ca Franţa, întreaga lume e o utopie, rulând de câteva secole într-un scenariu de proastă factură, măcinând vieţi şi destine în numele unui raţionalism care, la cum arată lumea, îşi dovedeşte neputinţa.

La mulţi ani, ţara mea!

Era un august sufocant când noi nu mai existam ca ţară. Bulgarii ne bătuseră ruşinos la Turtucaia, iar tot ceea ce însemna România se retrăsese în Moldova. Iaşul era ultima redută, nu mai aveam unde merge în altă parte. Puţini îşi mai pot imagina acum dezastrul în care ne aflam. Dar şi mai puţini spun despre motivele din cauza cărora ajunseserăm aşa.