Mulți dintre cei care mă citesc mă aprobă știind că de fiecare dată când am făcut o afirmație am argumentat-o, iar când nu am făcut-o motivele au ținut strict de două elemente: timpul destul de limitat pe care-mi permit să-l aloc blogului/rețelei de socializare și spațiul de exprimare relativ redus la care trebuie să mă limitez. Nu vreau să fac nimănui un proces de conștiință, dar lumea de azi ne-a făcut atât de superficiali încât ne este imposibil să ne mai concentrăm la lecturi care depășesc mai mult de trei sferturi de coală A4. E o realitate pe care-o constat cu amărăciune.
Astăzi mă voi opri asupra unui element mult prea puțin cunoscut și care explică multe dintre cele care ni se întâmplă. Dar pentru a înțelege elementul despre care vă voi vorbi, trebuie să mai tragem o perdea aruncată „întâmplător” peste realitatea social-politică a lumii contemporane. Când v-am prezentat isprăvile deturnării lumii de către găști perfide acționând concertat, probabil v-ați crucit văzând cum câțiva oameni și-au putut face de cap într-un asemenea hal, lucrând absolut în afara legii și nelovindu-se de rigorile ei. V-am descris rând pe rând ororile „marx-izării” lumii și deturnărle inevitabile pe care am ajuns să le trăim. Ceva probabil nu se leagă în toate acestea, făcându-vă din nou să vă puneți aceeași obsedantă întrebare!: cum de-au fost posibile toate acestea?
Ar trebui în primul rând să înțelegeți că, dincolo de polish-ul exterior al lumii actuale - văcsuit cu bune intenții și vorbe mari precum „libertate”, „democrație” s.a.m.d. - există un strat obscur, absolut inaccesibil omului de rând, având ca ideal tocmai contrariul marilor „principii” enunțate. Acea lume este inaccesibilă de la nivelul marii majorități a populației, însă ea poate fi lesne intuită în două moduri: în primul rând prin studiul manifestărilor sale de la suprafața societății sau, dacă prima strategie pare cumva mult prea greoaie, prin studiul evenimentelor disonante, care contrazic flagrant principiile afișate de societate și care, mult prea ușor, sunt trecute cu vederea.
V-ați întrebat, probabil, cum de-a putut fi ucis Kennedy. Mai mult, v-ați întrebat și cum de a fost posibil ca într-o țară atât de avansată în ceea ce privește spionajul, tocmai capul, șeful suprem, să fie ucis într-un mod atât de banal precum cel susținut de versiunile oficiale ale evenimentelor. Ați realizat că și-atunci se vorbea de „amestecul rușilor în odioasa afacere”? Totuși, cum de nu v-a rimat „deturnarea alegerilor americane” cu acele eveniente? Revenind mai aproape de noi, probabil vă îngroziți de înscenările grosolane cu iz juridic pe care le tot constatați de-o vreme încoace. De la „Mani Pulite” și până la așa-zisa luptă anticorupție de la noi, totul se desfășoară după același tipic. Cum e posibil să se falsifice în asemenea hal noțiunea de justiție, cum de e posibil ca înscenări grosolane, în care minciuna se întrezărește fără niciun efort, să treacă drept întâmplări obișnuite? Așa-i că v-ați format un instinct pavlovian de a trece mai departe, cu toate că vă îngroziți atunci când realizați ceea ce se petrece? E un semn al manipulărilor și deturnărilor ale căror victime sunteți zi de zi.
Poate că ar fi bine să înțelegeți o altă latură a lumii actuale, anume ceea ce este generic denumit Imperiul Britanic. Așa-i că vreți să-mi întoarceți un zâmbet sfidător și să-mi spuneți că, începând cu independența Rhodezie din 1908(devenită între timp Zimbabwe) și terminând cu cedarea Hong Kong-ului din 1997, noțiunea de „Imperiu Britanic” aparține, în cel mai bun caz, istoriei? Așa să fie?
De la nivelul omului simplu, istoria oficială, cea care curge liniar și fără semne de întrebare, cea în care evenimentele sunt clare și precise, fără nicio urmă de echivoc. Însă, dacă vom trage perdeaua ocultă despre care v-am vorbit, vom înțelege că Imperiul Britanic - ascuns la al treilea nivel de percepție - e mai actual ca niciodată. Și, ca să nu vă las cu ochii în soare, vă voi spune că nivelul unu de percepție este poza frumoasă pe care o vedem afară, nivelul doi e constituit de coropișnițele cultural-sociale care deturnează lumea, iar cel de-al treilea nivel e unul ocultat total pentru omul de rând. În acest spațiu acționează ca forță dominantă(de fapt supremă, absolutistă) Imperiul Britanic, rămas intact, dar bine ascuns sub perdelele de fum ale arhitectonicii lumii actuale. Și, ca să vă mai dezvălui câte ceva, vă voi mai spune că acest al treilea nivel de percepție nu e ultimul. Mai sunt alte câteva, riguros stratificate și pe care le voi aborda cu altă ocazie. Până la episodul viitor în care vă voi mai povesti despre mega-experimentul spiritual căruia-i suntem victime, vă invit să reluați două articole ceva mai vechi pentru a înțelege în context ceea ce-o să vă mai povestesc. Lectură plăcută(link-urile mai jos)!
Astăzi mă voi opri asupra unui element mult prea puțin cunoscut și care explică multe dintre cele care ni se întâmplă. Dar pentru a înțelege elementul despre care vă voi vorbi, trebuie să mai tragem o perdea aruncată „întâmplător” peste realitatea social-politică a lumii contemporane. Când v-am prezentat isprăvile deturnării lumii de către găști perfide acționând concertat, probabil v-ați crucit văzând cum câțiva oameni și-au putut face de cap într-un asemenea hal, lucrând absolut în afara legii și nelovindu-se de rigorile ei. V-am descris rând pe rând ororile „marx-izării” lumii și deturnărle inevitabile pe care am ajuns să le trăim. Ceva probabil nu se leagă în toate acestea, făcându-vă din nou să vă puneți aceeași obsedantă întrebare!: cum de-au fost posibile toate acestea?
Ar trebui în primul rând să înțelegeți că, dincolo de polish-ul exterior al lumii actuale - văcsuit cu bune intenții și vorbe mari precum „libertate”, „democrație” s.a.m.d. - există un strat obscur, absolut inaccesibil omului de rând, având ca ideal tocmai contrariul marilor „principii” enunțate. Acea lume este inaccesibilă de la nivelul marii majorități a populației, însă ea poate fi lesne intuită în două moduri: în primul rând prin studiul manifestărilor sale de la suprafața societății sau, dacă prima strategie pare cumva mult prea greoaie, prin studiul evenimentelor disonante, care contrazic flagrant principiile afișate de societate și care, mult prea ușor, sunt trecute cu vederea.
V-ați întrebat, probabil, cum de-a putut fi ucis Kennedy. Mai mult, v-ați întrebat și cum de a fost posibil ca într-o țară atât de avansată în ceea ce privește spionajul, tocmai capul, șeful suprem, să fie ucis într-un mod atât de banal precum cel susținut de versiunile oficiale ale evenimentelor. Ați realizat că și-atunci se vorbea de „amestecul rușilor în odioasa afacere”? Totuși, cum de nu v-a rimat „deturnarea alegerilor americane” cu acele eveniente? Revenind mai aproape de noi, probabil vă îngroziți de înscenările grosolane cu iz juridic pe care le tot constatați de-o vreme încoace. De la „Mani Pulite” și până la așa-zisa luptă anticorupție de la noi, totul se desfășoară după același tipic. Cum e posibil să se falsifice în asemenea hal noțiunea de justiție, cum de e posibil ca înscenări grosolane, în care minciuna se întrezărește fără niciun efort, să treacă drept întâmplări obișnuite? Așa-i că v-ați format un instinct pavlovian de a trece mai departe, cu toate că vă îngroziți atunci când realizați ceea ce se petrece? E un semn al manipulărilor și deturnărilor ale căror victime sunteți zi de zi.
Poate că ar fi bine să înțelegeți o altă latură a lumii actuale, anume ceea ce este generic denumit Imperiul Britanic. Așa-i că vreți să-mi întoarceți un zâmbet sfidător și să-mi spuneți că, începând cu independența Rhodezie din 1908(devenită între timp Zimbabwe) și terminând cu cedarea Hong Kong-ului din 1997, noțiunea de „Imperiu Britanic” aparține, în cel mai bun caz, istoriei? Așa să fie?
De la nivelul omului simplu, istoria oficială, cea care curge liniar și fără semne de întrebare, cea în care evenimentele sunt clare și precise, fără nicio urmă de echivoc. Însă, dacă vom trage perdeaua ocultă despre care v-am vorbit, vom înțelege că Imperiul Britanic - ascuns la al treilea nivel de percepție - e mai actual ca niciodată. Și, ca să nu vă las cu ochii în soare, vă voi spune că nivelul unu de percepție este poza frumoasă pe care o vedem afară, nivelul doi e constituit de coropișnițele cultural-sociale care deturnează lumea, iar cel de-al treilea nivel e unul ocultat total pentru omul de rând. În acest spațiu acționează ca forță dominantă(de fapt supremă, absolutistă) Imperiul Britanic, rămas intact, dar bine ascuns sub perdelele de fum ale arhitectonicii lumii actuale. Și, ca să vă mai dezvălui câte ceva, vă voi mai spune că acest al treilea nivel de percepție nu e ultimul. Mai sunt alte câteva, riguros stratificate și pe care le voi aborda cu altă ocazie. Până la episodul viitor în care vă voi mai povesti despre mega-experimentul spiritual căruia-i suntem victime, vă invit să reluați două articole ceva mai vechi pentru a înțelege în context ceea ce-o să vă mai povestesc. Lectură plăcută(link-urile mai jos)!
- De la cibernetică la Littleton: tehnici pentru controlul minții
- Cum ne-am trezit în comunism: (1), (2), (3)
Imperiul iBrtanic a fost proiectul câștigător dintre cele 4-5 desfășurate în paralel începând cu 1649 sau mult mai devreme și 1945 sau 1990. Proiectele concurente au fost, într-o relativă ordine: arab, iberic, otoman, francez, german, ruso-sovietic. Scop generic similar. Ar trebui și argumentate afirmațiile astea dar s-ar depăși sfertul de A4.
RăspundețiȘtergereDe fapt sunt 4 articole și recunosc că acela cu cibernetica, primul link, este foarte greu de înțeles, probabil că nu am citit eu destul conex temei abordate încât să cuprind înțelesul pe de-a întregul. În ceea ce privește articolul de astăzi îmi reține atenția că ați scris despre Kennedy, însă deși dați linia directoare, nu scrieți mai multe. Cum s-a ajuns să fie asasinat? Nu după versiunea oficială am priceput, însă cum?? Despre imperiul britanic mai am de citit... Nu știu așa de multe. Mi-a reținut atenția că stăpânea cândva un sfert din suprafața totală a planetei și că englezii au întemeiat coloniile din America, devenite ulterior independente față de Anglia, deși parlamentul de la Londra abolise toate taxele, mai puțin cea pe ceai, care reprezenta simbolul dominației metropolei asupra coloniilor și un obicei englez (five o clock spre exemplu). Aștept cu interes să citesc articolul următor. Semnat Caluseriu
RăspundețiȘtergerevezi The Irishman (2019)
ȘtergereMulțumesc mult pentru că existați. Mă faceți să îmi pun întrebări și să caut răspunsuri din mai multe surse. Am recitit și revăzut filmele de curind 1984 și Ferma animalelor scrise în anii 20. Părerea mea, umilă, este că ori ești un mare ticălos ca să faci asemenea planuri globale monstruoase, ori cum spun diferiți autori de cărți romini și străini, este o influența extraterestră rece și care are un scop ocult. Totul este extrem de bine elaborat și parcă inuman. Este doar părerea mea, pina la proba contrarie. Salutari,că am uitat să fim oameni!
RăspundețiȘtergereOk am inteles. Imperiul britanic o facut harcea-parcea in lume. Si ne-a lasat cu limba engleza folosite de calculatoare. Dar noi mereu am fi dorit sa fim parte din Imperiul britanic. Dar au venit mai repede altii.
RăspundețiȘtergereNoi avem treaba cu canibalul Traian care a fost batut de Baba Dochia si cand a ramas fara oameni a plecat in munti. De atunci o asteptam sa revina in fiecare primavara.
Apoi a venit Atilla si i-a lasat pe maghiari pe capu nostru sa avem grija de ei, ca ei singuri nu se descurca. Altfel nu ar fi aici.
Dupaia o venit turcii cu care nu te puteai intelege. Si am devenit toti spagari si bisnitari. Ca doar asa ne puteam intelege, doar ci mita. Si la final rusii de la care am copiat fabricile si blocurile din orase. Fabricile le-am distrus ca erau rusesti.
Acum vrem sa fim europeni. Dar am sarit intr-o barca din care Imperiul britanic a sarit afara. Si in barca asta suntem spalatori, cameriate si ajutor de bucatari.