Cum ne-am trezit in comunism(1)

Există de mult timp senzaţia că ceva nu rimează, că în spatele mecanismului frumos văcsuit se ascunde un monstru. Un monstru invizibil, care-şi aruncă otrava pe o cale necunoscută. De fiecare dată când privim lumea avem o senzaţie de déjà vu.

Pentru cei trecuţi prin comunism, diagnosticul e mai simplu de identificat. Şi aceasta pentru că doar cei care au o minimă experienţă a acelei societăţi deţin toate datele necesare unei analize corecte. Cetăţeanului occidental îi este imposibil să înţeleagă ceea ce se întâmplă cu adevărat şi aceasta strict din cauza „lipsei de experienţă”. El vede totul ca fiind o dezvoltare normală a societăţii.

O să încerc să fiu mai abrupt şi să încep cu concluzia: trăim în comunism! Nu, nu e nicio glumă! Dacă Lenin s-ar trezi din mausoleul său şi ar putea să bată străzile Occidentului i-ar trage de urechi pe ruşi din cauză că au rămas în urmă cu implementarea comunismului. Lenin, cel care la începutul secolului trecut a tranzitat Germania într-un tren militarizat, plin ochi cu soldaţi care aveau ordin să tragă în cazul în care ar fi încercat să evadeze, acel Lenin ar fi acum vedeta tuturor televiziunilor, invitatul de onoare al oficialilor şi probabil călăuzitorul mai marilor Europei. Trotski ar fi la fel de mândru de realizările lumii actuale. Singur, Stalin s-ar îndoi de acest model deoarece e cu prea puţini morţi, iar condamnările tribunalelor actuale, chiar dacă se fac la fel de arbitrar ca în vremea sa, durează mult prea mult. „În termeni de eficienţă s-a pierdut mult” - ar spune Stalin.

Înainte de a încerca să mă acuzaţi de „viziune inversată”, aveţi puţintică răbdare şi ascultaţi argumentele. Vom enumera pe rând „stâlpii” societăţii actuale şi vom vedea care le sunt originile. E o arheologie similară unui dosar de cadre din epoca trecută actuală.

O să încep cu cea mai în vogă temă a momentului, anume libertăţile sexuale. După ce Curtea Supremă a SUA a decis(pe ce bază oare?) că homosexualitatea este un drept de bază garantat de Constituţia SUA, lucrurile au luat-o razna. Părinţii naţiunii americane probabil se zbat în mormânt, iar grupările religioase tradiţionale se simt ameninţate cu dispariţia. Totuşi, de unde vine această schimbare radicală de percepţie, această relativizare a unui domeniu reglementat de natură şi dereglementat de om? Originea sa este una cu adevărat sănătoasă. Deutscher Reichsverband für Proletarische Sexualpolitik sau pe scurt Sexpol a fost o organizaţie fondată la Berlin în 1931 de către Wilhelm Reich. La nivel ideologic Sexpol reprezintă o sinteză a ideilor lui Marx şi Freud(mai mult acesta din urmă, aşa cum v-aţi imaginat). Agenda organizaţiei era una cu adevărat „revoluţionară” pentru acele vremuri: abolirea legilor împotriva homosexualităţii şi avorturilor, desfiinţarea familiei tradiţionale prin intermediul parteneriatelor civile(inclusiv temporare), simplificarea procedurilor de divorţ, controlul naşterilor, obligativitatea folosirii contraceptivelor, îndoctrinarea sexuală a copiilor prin intermediul şcolilor s.a.m.d. O agendă largă din care s-au desprins câteva dintre principalele doctrine ale societăţii actuale(feminism, libertate sexuală etc.).

Potrivit unei biografii scrise de cea de-a treia nevastă a lui Reich, întreaga politică a respectivului grup urmărea, în principal, distrugerea totală a Germaniei. Punerea în aplicare a acelei politici era esenţială pentru declanşarea unei crize demografice profunde care ar fi condus la îmbătrânirea populaţiei şi atingerea unui nivel satisfăcător de conformism al societăţii. Vă sună cunoscut cu ceea ce se întâmplă acum?

Doctrina Sexpol a apărut pe fondul ceţos al Republicii de la Weimar, atunci când instaurarea unui stat comunist în graniţele trasate Germaniei prin Tratatul de la Versailles părea iminentă. Pentru omul de azi este foarte dificil de înţeles acei ani deoarece, într-un interval extrem de mic de timp, am avut de-a face cu o precipitare extremă a istoriei, finalizată cu instaurarea fascismului în Germania. 

În URSS, stat comunist prin excelenţă, sexul era practic un tabu, iar ceea ce s-ar putea numi revoluţia sexuală a Alexandrei Kollontai ţinea mai degrabă de emanciparea femeii, neajugându-se niciodată nici măcar în apropierea patului. Aceasta face ca apariţia de atunci a dubioasei unităţi ideologice orientată exclusiv spre sex să pară acum aproape imposibilă. Într-o lume în care, pe ambele părţi ale cortinei în formare, sexul era „inhibat” la nivel oficial(intr-o parte de valorile în jurul cărora gravita societatea preponderent creştină, iar în cealaltă de „moralitatea” pe care trebuiau s-o afişeze tătucii statului comunist) apare o organizaţie obscură care-şi propune programe revoluţionare într-un domeniu care, pe vremea aceea, făcea pe oricine să roşească. Şi mai interesant este că ideile acelei organizaţii comuniste obscure sunt preluate treptat nu de către ţările comuniste ci tocmai de către societatea capitalistă, ajungând în prezent parte din stâlpii de bază ai politicii corecte şi a democraţiei de tip nou.

Într-adevăr sunt multe lucruri de neînţeles în istorie. Cum ar fi spre exemplu Viena anului de graţie 1913 atunci când sub acelaşi acoperiş al oraşului au încăput Freud, Hitler, Stalin, Trotski şi Tito. Deocamdată mă opresc aici. În episodul viitor vom vedea cum, o altă organizaţie obscură pentru omul de rând, ajunge să implementeze marxismul fix în inima societăţii capitaliste. Până atunci vă las să meditaţi la ceea ce se petrece în jurul vostru.